5.6 C
Campulung Muscel
September 21, 2021

Li s-au lungit urechile PSD-iştilor de atâta aşteptare

 

Numai într-o lume anormală este posibil ca directori a căror incompetenţă este recunoscută de superiori să lâncezească la nesfârşit în funcţii. Şi dacă sunt urniţi, după decenii de bunăstare profesională, să nimerească tot bine, tot la stat, tot la „fără răspundere”, fără stres, griji ori performanţă. Înlăturarea lui Liviu Popescu şi, în scurt timp, a lui Ionel Vlădescu n-are legătură doar cu simpatiile politice, ci şi cu rezultatele decepţionante, pentru care un întreprinzător grijuliu cu bunul mers al activităţii s-ar fi descotorosit de mult de ei. Statul, nu şi asta doare, că sunt înlocuiţi prea târziu, după ani şi ani de nepricepere de a face eficiente domeniile conduse. Deşi primarul nostru îşi frânge mâinile că nu găseşte înlocuitor, noi suntem convinşi că-l are. Şi dacă este unul bun, cu poftă de a face treabă, să-l pună şi politic, cum vor Ţâroiu şi partidul, numai să se mişte ceva la ADP-ul acesta, care prinde vioiciune parcă numai la ciubucuri. Deunăzi, urmărind asfaltarea parcărilor pe I.C. Brătianu, ne-a sărit în ochi un finisaj cu bitum proaspăt pe sub poarta unui cetăţean, căruia i s-a „îndulcit” trecerea de la trotuar spre curte. 

Popescu n-a dat pe nimeni pe spate cu vreo iniţiativă de „Doamne, ajută!” I s-a sugerat, inclusiv public, pe la şedinţele Consiliului Local, să-şi ia un peisagist, ca să aranjeze cum trebuie spaţiile verzi în centru şi cartiere. Pentru că înţelegere la primar, ca să primească finanţare, a avut. Nu trebuia decât să încropească un proiect, pe care, însă, nu l-a făcut. Piteştiul, de pildă, are un şef de ADP extraordinar, după cum îl laudă majoritatea PSD-istă, şi se şi vede calitatea lui profesională unde te mişti. Centrul, cel puţin, arată a mână de administrator care-şi dă silinţa. În schimb, Popescu – ca să vedeţi diferenţa – n-a fost în stare să monteze în câteva puncte ale centrului opt lăzi din lemn, care trebuiau umplute cu flori ornamentale. A fost obligat să le confecţioneze de Liviu Ţâroiu, pe când era viceprimar, şi de şase ani, de când le-a făcut, le ţine în curtea ADP-ului. Deşi puteau înfrumuseţa aspectul oraşului şi, în plus, puteau fi şi utile, blocând anumite spaţii călcate de pietoni. I s-a cerut să schimbe trandafirii, să monteze un gazon inspirat de imaginea Bucureştiului… nimic. De asta merita schimbat ADP-istul şef, care nu executa decât dacă stătea cineva superior cu gura pe el. Or superiorul are destui împiedicaţi în subordinea directă, pe care să-i urmărească.                        

Mai rău decât Popescu se prezintă Vlădescu, pe care aleşii, pesemne, nu ştiu unde să-l plaseze, ca să nu-l lase pe drumuri. A naibii modă la stat, de zici că e instituţie de ocrotire socială cu bieţii directoraşi, întreţinuţi până la pensie. Vlădescu, o spun toţi la unison, n-a făcut absolut nimic în 13 ani, de când administrează Pieţele. Şi e director în continuare. 

Alte recrutări vizate de Liviu Ţâroiu: jurişti. N-are jurist nici pentru postul de secretar al Consiliului Local şi, mai nou, n-are nici şef la Serviciul Juridic. Dar nici nu plânge după cea care l-a părăsit în favoarea unui serviciu la Capitală. Numai că n-are pe cine promova din Primărie, o spune el, cu toate că am observat că i-a încredinţat succesoarei interimare nişte hotărâri greuţe, legate de serviciul de iluminat public. Aşadar, primarul vrea jurişti, după două tentative eşuate de angajare a unui conţopist în slujba aleşilor municipali şi după transferul Emiliei Ilie, care lasă descoperit la vârf Serviciul Juridic. În caz că sunt doritori, salariile de bază arată astfel: 3.837 lei, secretarul Consiliului, 7.505 lei, şeful Juridicului. 

Alt director căruia i se încheie curând mandatul este Alexandru Oprea. Dacă tot ne-am văzut cu Liviu Ţâroiu şi-am trăncănit una-alta despre luptele politice de la Mateiaş, alimentate de interese financiare, publice ori private, l-am întrebat ce face cu directorul Muzeului. Continuă împreună sau separat? Vedem, ne-a răspuns primarul, amplificând suspansul cu răspunsul evaziv. Înaintea noastră aceeaşi întrebare o primise de la managerul care şi el trebuie să se hotărască ce face: îşi face bagajele ori un nou plan de management? „Nu este problema că nu vrea el, problema este să ne convingă că merită. Nu pe mine să mă convingă.”, a detaliat, totuşi, zgârcitul „vedem” primarul, care recunoaşte şi în acest caz că n-are cu cine-l înlocui. Din interiorul instituţiei, Ţâroiu susţine că nu vede pe nimeni ca director, ca să zici că faci o selecţie din cadrul colectivului împrospătat de Oprea cu oameni tineri, deschişi la minte, dar nu suficient de „copţi” ca să conducă Muzeul. 

„Să ştiţi că e din ce în ce mai greu de găsit om pe poziţia unei funcţii.”, curat adevăr rostit de primar, dacă cu adevărat îţi doreşti un om bun în funcţie, nu o nulitate băgată pe gât de partid. Căci de aceea avem semi-analfabeţi proptiţi politic în posturi ale căror prerogative îi depăşesc total. Dacă Liviu Ţâroiu e sincer în cugetarea de mai devreme, adică găsirea unui om priceput într-o funcţie pretenţioasă, cum este cea de la Muzeu, nu profită de expirarea mandatului lui Oprea, ca să-l ocupe cu vreo „zdreanţă” impusă de partid. După cum am remarcat şi la alte instituţii culturale, la care şi-au găsit culcuş plătit regeşte nişte pile ale puterii, paralele cu actul cultural. Când Oprea l-a întrebat pe Ţâroiu dacă-l mai vrea sau nu la Câmpulung, primarul i-a oferit un răspuns mai clar decât a făcut-o în faţa noastră: „N-am nimic împotrivă, continuăm, dacă doreşti.” Şi n-are nimic împotrivă, conştient că, din suflarea rămasă în Câmpulung, n-are ce să aleagă. Oamenii de cultură, pe care îi vedem la vernisaje, sunt, majoritatea, la „capăt de drum”. 

Îl place, nu-l place Câmpulungul pe Oprea, trebuie să i se recunoască meritul de a fi însufleţit o instituţie „mucegăită”. O instituţie aproape moartă, judecând după răceala şi anostul rarelor evenimente de peste an, cu public anemic şi plictisit. Dacă directorul înclină să rămână, nouă ni s-a părut că şi primarul înclină să-l păstreze. De curând, i-a dat o sarcină nouă legată de Mausoleu: să-i prezinte rapid o idee de reabilitare, deşi este mult spus, a edificiului, ca să poată prinde o finanţare nerambursabilă. Dar nu e exclus să-i fi dat o temă, ca să aibă motiv să-l pice la examenul personal.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!