6.3 C
Campulung Muscel
29/03/2024

Asta ar trebui scris la intrare pe Cheile Dâmbovicioarei, ca în multe alte locuri: Acces interzis celor fără minim de bun-simţ

 

Peisajele de vis de pe Cheile Dâmbovicioarei au de suferit din cauza unor persoane iresponsabile, care îşi lasă resturile menajare în locurile în care vin la picnic. Dar nu este exclus ca şi localnicii să contribuie la imaginea dezastrului ecologic. Amplasarea camerelor de supraveghere şi sancţionarea celor vinovaţi ar fi o metodă de stopare a ponegririi locurilor minunate în care ne-a fost dat să trăim. Cheile Dâmbovicioarei întâmpină turiştii cu recipiente de plastic plutitoare şi gunoaie care sunt prinse în vegetaţia de pe marginea Dâmboviţei. Natura sălbatică, apele limpezi şi, mai ales, curăţenia sunt facturi pe cale de dispariţie în una dintre cele mai apreciate zone turistice din judeţ, de curând, declarată staţiune turistică de interes naţional.

Se pare că, odată cu apariţia cabanelor, vilelor în apropierea râului, după Revoluţie, au apărut şi gunoaiele. La abundenţa şi varietatea deşeurilor care se găsesc în zonă contribuie şi turiştii, care vin în zonă la iarbă verde. Chiar dacă patrulele de jandarmi montani îi avertizează să campeze doar în zonele amenajate, mai sunt şi scăpări. Că doar oamenii de ordine nu trebuie să stea după fundul fiecăruia să verifice dacă şi-a stins focul sau şi-a urcat în portbagaj resturile de la masa în aer liber!

Periodic, zeci de voluntari de la Şcoala Gimnazială Podu Dâmboviţei, de la Asociaţia „Clubul Prieteniei”, Primăria şi Centrul de Informare şi Promovare Turistică Dâmbovicioara organizează acţiuni de ecologizare în zonă. La sfârşitul săptămânii trecute, curăţenia au făcut-o cei de la „Clubul Prieteniei”, care au postat pe Facebook: „Acces interzis celor fără minim de bun-simţ! Asta ar trebui scris la intrare pe Cheile Dâmbovicioarei, ca şi în multe alte locuri! E bine şi cu haştagrezist, cu avemguverndekk, cu… toate celelalte din set, dar nu ar fi mai bine să începem cu un pic de curăţire a gunoiului – la propriu şi la figurat, de lângă noi?! Recent declarată comună turistică de interes naţional, Dâmbovicioara îşi primeşte cum poate şi cum ştie oaspeţii – cu tradiţii, oameni (unii, mai mult sau mai puţin gospodari) şi o natură cu peisaje minunate. Minunate – dacă te uiţi pe sus, că, dacă revii cu privirea pe pământ, dai de urmele civilizaţiei… De minim 3 – 4 ori pe an, împreună cu copiii de la tabără (veniţi din toate colţurile ţării) sau de la Club, facem CURĂŢENIE (asta ca să nu folosesc, numai că-i în trend cuvântul şi dă bine, termenul de ecologizare). Într-o plimbare la pas pe Chei am văzut că iar avem din plin „obiecte uitate” de „marii iubitori de frumos şi natură”… Ne educăm şi noi puţin?”

În zonă, şi mobilierul urban a avut de suferit, nişte indivizi „bine intenţionaţi” reuşind să facă ţăndări o oglindă reflectorizantă, amplasată într-o zonă cu vizibilitate redusă. Cel mai probabil, oglinda a fost spartă cu pietre de cei care au făcut din ea o ţintă.

„Am văzut şi noi când am ajuns acolo… Am zis că putem bea apă din râuleţ, dar era plin de gunoi, în inima muntelui…”, a comentat la postare Petruţ Rizea, iar George Filip a transmis: „Noi am strâns astăzi tot, chiar şi „mărturiile” lăsate de alţii.” „Atât de frumoase sunt locurile în care ne-a aşezat Dumnezeu, suntem atât de binecuvântaţi că trăim aici! Şi, totuşi, e atât de trist când vezi că, în zilele noastre, oamenii încă mai aruncă gunoiul peste tot! Mi-a plăcut un slogan care, poate, sună cam dur, dar are un sâmbure de adevăr: „Eşti ceea ce laşi în urma ta!””, a fost de părere Avram Ioana Bianca. 

În schimb, Lupu Ştefana a transmis: „Eu m-am întrebat mereu dacă cei care lasă aceste urme pe unde trec aşa au şi în curtea lor, la poartă sau în casă? Degeaba facem curăţenie cu grupul, dacă unul din ei, la primul colţ de stradă, aruncă restul de hârtie pe jos. Am văzut atâtea cazuri (exemplu: curtea scolii şi parcul vecin). Mai e mult de lucru în domeniul educaţiei civice.”

Ultimele mesaje au venit de la Teo Morcan: „Noroc că din maşină nu se vede! Se circulă aproape bară la bară pe acolo, mai ceva ca pe bulevardele bucureştene, parcă-i apă de leac! Apropo, am trecut spre Moeciu prin Câmpulung – Rucăr şi, din motive de mers extenuant în coloană, cu a doua, am oprit în celebra parcare cu vedere spre ruinele Cetăţii Oratia, cu care am luat contact cu aproape 34 de ani în urmă, cu nea Ţică (Ioan A. Dobrescu), Dumnezeu să-l odihnească! M-aşteptam la morman de gunoaie, cum eram obişnuit de prin 2005-2008, când plimbam prin zonă detaşamentele germane venite să restaureze cimitirul german din Dragoslavele… Surpriză! Unu: mai subţiri gunoaiele faţă de cum le ştiam! Surpriza doi: pe un panou publicitar cu „Drumul brânzei”, plin de ilustraţii de gen, trona o placă din lemn pe care scria „Cetatea Oratia”. Tocmai când mă-ntrebam cu voce tare ce-are Oratia cu prefectura, mă lămureşte o mamaie: a dat-o vântul dăvale, bre, am pus-o şi noi unde-am putut… S-o putea face ceva în sensul?! Să nu crează lumea că locuitorii Cetăţii Oratia se ocupau exclusiv cu traficul de brânză!” 

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!