,,PE MUNTELE FERICIRILOR”
I.Fericiţi cei săraci în duh Matei 5:3
„Mi-am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit mintea la loc”, spunea Nebucadneţar, ceea ce înseamnă că atunci când avea gânduri de orgoliu în inimă, el îşi pierduse mintea adevărată. Sensul fericirii este un paradox, pentru că oamenii de mult nu mai gândesc normal, astfel că ceea ce este normal socotesc anormal şi ceea ce este anormal socotesc normal. De aceea Domnul Hristos propune metanoia (pocăinţa), adică „schimbaţi-vă gândirea”, „reveniţi la felul normal de gândire”! Omul a fost creat de Dumnezeu cu o minte potrivit tiparelor divine, în care să intre Divinitatea, dar el s-a abătut de la aceasta. Un om „sărac în duh” nu este nici un om prost, nici inteligent, ci un om care gândeşte cum trebuie, privind spre cer. Şi Nebucadneţar, privind spre cer, a putut spune: „Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a Cărui stăpânire este veşnică si a Cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui“ Daniel 4:34-35. În sensul acestei expresii, „sărac în duh” mai înseamnă, completând celelalte patru imagini, şi „nimica înaintea Lui“ sau „nu sunt nimic”. Nu sunt nimic, cum nu sunt toţi – spunea Nebucadneţar, cel mai vestit dintre împăraţi, „capul de aur” din istoria împărăţiei oamenilor, atunci când a ajuns la această gândire, expresie a metanoiei, a pocăinţei. Şi-a schimbat gândirea, i-a venit mintea la loc, iar referitor la Cel Preaînalt, spunea: „El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să stea împotriva Lui, nici să-I zică: „Ce faci?” În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai-marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea şi puterea mea a crescut. Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” Daniel 4:35-37.
Mândrie și smerenie sunt atitudinile între care balansează sufletul nostru şi numai oprinduse din acest balans în teritoriul atât de rar al smereniei, înaintea Celui Preaînalt, poate găsi ce înseamnă cu adevărat fericirea pe care o oferă Domnul Isus Hristos. După cuvântul acesta, expresia „ferice de cei săraci în duh, căci a lor este împărăţia cerurilor” ar putea fi înţeleasă ca „ferice de cel căruia i-a venit mintea înapoi, care gândeşte cum se potriveşte omului înaintea lui Dumnezeu; ferice de cel smerit cu Dumnezeu, pentru că are aproape pe Dumnezeu, Împăratul cerurilor, şi Împărăţia Sa. Nebucadneţar n-a fost niciodată fericit când era stăpânul împărăţiei oamenilor, însă a fost când L-a avut pe Împăratul cerurilor alături de el şi pentru el.
Un alt exemplu îl oferă cei doi oameni din Luca 18:11-14 care s-au dus la Templu, fariseul şi vameşul. Amândoi erau bogaţi prin poziţia lor socială, fariseii pentru că aveau o poziţie înaltă sub aspect religios şi pentru că „mâncau casele văduvelor” Matei 23:14, iar vameşii pentru că, abuzând de slujbele lor, îşi agoniseau averi într-un mod nepotrivit, din impozitele cerute de lege. Erau doi oameni bogaţi, dar cum era starea lor de inimă? O va descoperi Domnul Hristos. Fariseul gândea despre sine: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele”. „Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul! Luca 18:11-14. Despre el Domnul Hristos a spus: „mai degrabă omul acesta (vameşul) s-a coborât acasă socotit neprihănit” şi aceasta datorită recunoaşterii stării de inimă în fata Celui Preaînalt. Vameşul s-a întors acasă fericit nu pentru că era bogat, ci pentru că era „sărac în duh”, pentru că intrase pe teritoriul împărăţiei cerurilor schimbându-şi gândirea, trăind experienţa metanoiei, a pocăinţei, a revenirii la o gândire normală, în prezenţa Celui Preaînalt.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Pe multele fericirilor” de Ion Socoteanu și cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424