Aspectul de şantier al Parcului Jurământului nu le-a afectat traseul obişnuit clienţilor Pieţei Centrale, câmpulungeni ori musceleni veniţi de la ţară, judecând după puhoiul de rudărime concentrată, sâmbătă, de dimineaţă, până la prânz, în această parte a oraşului. Trecătorii nu păreau deranjaţi de umplerea cu pietriş şi nisip a zonei decopertate de asfaltul vechi şi au scurtat drumul spre tarabe şi magazine prin parcul răscolit de lamele excavatoarelor. Dacă zona de lucru a rămas neîmprejmuită, oamenii au înţeles că accesul nu e restricţionat şi şi-au afundat galoşii, fără milă de pingele, în umplutura care trebuie bătătorită înainte de a fi turnat noul strat de asfalt. Aşa că cetăţenii dau o mână de ajutor constructorului, la tasarea suprafeţei care urmează a fi asfaltată sau pavată. Până atunci, echipa de lucru a firmei General Trust Argeş a rezolvat înlocuirea bordurilor vechi, sparte şi pricăjite, cu unele zdravene, montate din belşug, chiar şi în câte două rânduri lipite unele de altele, fără noimă la prima vedere. Şi la a doua, căci, oricât te-ai zgâi la ele, nu înţelegi rostul consumării unei cantităţi atât de mari, exceptând interesul cuiva de a încărca nota de plată a municipalităţii cu materialele achiziţionate în exces.
Clienţii nu şi-au schimbat traseul din cauza aspectului de şantier al parcului
A trecut primul weekend cu traficul deviat nu chiar identic schiţei remise redacţiilor locale, căci pe la „Ionică”, de exemplu, acum câteva zile, se putea coborî „bine merci” în Republicii, care n-avea rost să fie închisă, de vreme ce utilajele de lucru n-au ajuns cu „deranjul” până în această zonă. Că am pomenit despre ritmul lucrării. Să nu ne fie cu supărare, dar sâmbătă se putea lucra fără probleme, fiind vreme bună, plus că lumea nu era la serviciu, copiii nu aveau şcoală, iar turiştii nu ne „omoară” cu prezenţa lor, prin urmare constructorul putea profita de avantajele zilei libere, ca să avanseze intervenţiile. În privat se exploatează ziua de sâmbătă, care este lucrătoare în mai multe sectoare de activitate – inclusiv în unele domenii ale statului -, deci, nu era o tragedie dacă executantul includea sâmbetele în programul de lucru.
Şi aşa închiderea circulaţiei a fost primită cu un val de ocări la adresa administraţiei publice locale, care n-a catadicsit să pregătească populaţia din vreme în privinţa schimbărilor de trafic care intenţionau a fi dispuse. Liviu Ţâroiu şi-a pus subalternii să trimită un comunicat de presă în ziua în care a deviat traficul de pe Republicii pe Matei Basarab! Or, în condiţiile în care tratezi cetăţenii cu desconsideraţie, nu te poţi aştepta la aplauze că a început „reabilitarea urbană”. „O mizerie! Asta se întâmplă în oraş!”, au izbucnit primii nemulţumiţi, după câteva ore de trafic strangulat în zona fostei sticlării, nesupravegheat de nicio Poliţie. Ce spuneam în ediţia trecută: altceva era dacă primarul ieşea public cu aceste informaţii şi le vorbea cetăţenilor despre ce-i aşteaptă. Aşa… dacă pe el l-a durut în cot, pe oameni nu i-a durut limba să-l umple de „respect”. Câte înjurături şi-a luat Ţâroiu în cele câteva zile, de când a fost tulburată rutina zilnică a locuitorilor, nu şi-a luat în cei doi ani de când ocupă cel mai important birou al Primăriei Câmpulung.
Primele spaţii comerciale afectate prin distrugerea trotuarului au fost cele poziţionate pe partea stângă cum te îndrepţi spre piaţă. Patronii şi-au amenajat nişte treceri rudimentare, din bucăţi de spărtură, ca să nu-şi piardă clienţii daţi înapoi de „tranşeele” pentru săparea cărora au fost zgâlţâite zdravăn clădirile vechi vecine Hotelului Regal. Aici, după cum a reclamat, în mod repetat, opoziţia, este imperioasă schimbarea reţelelor de apă şi canalizare, cea de-a doua fiind rezolvată, parţial, de locatari, prin tragerea ţevilor pe exteriorul imobilului. Însă nici cea de apă nu e mai grozavă, fiind conducta lăsată moştenire de nemţii cantonaţi la Câmpulung, în timpul războiului. Plus că trebuie trase gazele, toate acestea putând fi rezolvate de mult, proiectul continuării „regenerării urbane” datând din vremea lui Călin Andrei. Acesta a comandat documentaţia investiţiei care îi urma primului proiect – centrul istoric şi Complexul „Kretzulescu” -, proiect pe care i l-a lăsat pe tavă lui Ţâroiu, în momentul în care a părăsit, forţat, Primăria. În cei trei ani scurşi de când studiile zac în Primărie, se puteau schimba toate conductele, iar cosmetizarea desfăşurată în prezent nu mai era afectată de pericolul avariilor, cauza distrugerii străzilor câmpulungene.
Intervenţiile pe partea de utilităţi vor fi cârpeli, nu constau în schimbarea în totalitate a „putregaiurilor din adâncuri”, ca să-ţi permiţi luxul de a toca banii câmpulungenilor pe „reabilitarea la suprafaţă”, cum şi-a intitulat lucrarea Liviu Ţâroiu. În sfârşit, cu convingerea că nu-i va durea sufletul pe şefii Primăriei să ciuruiască asfaltul proaspăt turnat, pentru lipirea unei ţevi subterane sparte, lăsăm tronsonul închis al străzii Republicii, căci la piaţă e forfotă mare! Inclusiv în parcul cu aspect de şantier, prin al cărui praf lumea îşi nenoroceşte şoşonii, fără teamă că intră la cheltuieli respectând itinerarul obişnuit, printre mormanele de nisip, bolovani şi bordură împrăştiată pe spaţiul verde, nepăzită. Bucăţile rămase locului după delimitarea perimetrelor arborilor parcului şi a marginilor aleilor, margini dublate prin punerea a două rânduri de borduri, unele mai înalte, altele mai joase, lipite între ele, zac în zona de lucru şi oricine se poate servi din stocurile lăsate de izbelişte.
Remarcăm „împachetarea” celor două statui – Crucea Jurământului şi „Ţăranca din Muscel” – într-o folie protectoare, semn că edilii au ţinut cont de reproşul transmis într-un articol precedent, despre excavările desfăşurate cu monumentele expuse mizeriei rezultate din spargerea asfaltului vechi.