Sesizarea primită la redacţie de la un cetăţean scârbit la fel ca noi şi la fel ca toţi câmpulungenii cu bun simţ, care simt repulsie faţă de semenii croiţi pe distrugere, ne-a purtat pe colinele din împrejurimea Bisericii „Flămânda”. Până şi aceste locuri, care inspiră linişte sufletească şi respect pentru aşezământul în care odihnesc în eternitate cei plecaţi din această lume, au ajuns să fie pângărite de nişte dobitoci, căci o vorbă mai potolită nu descrie cum se cuvine faptele insuficient sancţionate de proaspetele norme de „gospodărire comunală”, votate de Consiliul Local. Şi în acest caz avem convingerea că autorii gropii de gunoi de la „Flămânda” sunt cei care tranzitează în mod obişnuit strada Colonel Alexandrescu, artera de la Autogară spre Valea Româneştilor. Deci, localnici, care folosesc tronsoanele nelocuite ale accesului către case pe post de ghenă aflată în afara spaţiilor recunoscute de colectare ale Financiar Urban. Ce vă prezentăm în acest articol intră în responsabilitatea Compartimentului Protecţia Mediului din cadrul Poliţiei Locale, a cărui angajată, Viorela Bâlă, este remunerată cu un salariu de bază de 5.425 lei. Cu norma de hrană de 1.200 lei, ajunge la 6.625 lei. Teoretic, comunitatea locală investeşte aceşti bani ca Viorela Bâlă şi colegii ei, poliţişti locali, să ne scutească de astfel de experienţe de care avem parte nu prin bârloguri neştiute, ci la marginea străzilor asfaltate din municipiu, la doi paşi de un select cartier câmpulungean, unde nu stă fitecine. Cum doamna Bâlă, probabil, nu serveşte munca de teren, o ajutăm cu o evidenţă a zonelor unde grămezile crescând de gunoaie au modificat geografia locului.
Nu le e ruşine să arunce gunoiul având înaintea ochilor Biserica „Flămânda”
Câmpulungeanul care a sunat la redacţie a insistat să surprindem proporţiile dezastrului de pe Dealul „Flămânda”, care nu încape într-o singură fotografie, la cât este de întins. Poate fotografiat de sus, cu o dronă, altfel n-ai cum să cuprinzi limitele noii gropi de gunoi, pe care o adăugăm unei hărţi neoficiale, cu vechime, de când tot relatăm despre holdele de mizerie nelipsite din niciun cartier al municipiului. Şi aici predomină tot resturile din construcţii, judecând după maldărul de bucăţi de rigips deşertate la „intrare”. Coasta afectată de deşeuri este poziţionată în dreapta, imediat după ultimele case de pe Colonel Alexandrescu, cum urci panta către Valea Româneştilor. Ca un remember, este drumul pe care Consiliul Judeţean condus de Constantin Nicolescu a acceptat să-l asfalteze în primul mandat al lui Călin Andrei. Concesie urmată de acordul primarului liberal ca „firma de casă” a CJ Argeş să repare acoperişul Colegiului „Dinicu Golescu” în circumstanţe considerate penale de anchetatori şi instanţele de judecată. Restul este istorie. Şi, nu peste mult timp, va fi şi strada care s-a ciuruit pe alocuri. Dar să nu ne plângem, căci a ţinut un deceniu, faţă de recentele asfaltări executate mai aproape de zilele noastre, în timpul actualului primar, care au început să se dezintegreze după câteva luni.
Revenind la ce ne doare pe noi în acest articol, deschiderea este asigurată de grămada de ghips carton, împrăştiată cum a fost descărcată din camioneta care a transportat-o într-un luminiş aflat înainte de urcarea spre „Flămânda”. Grămada se vede de la şosea, căci nesimţitorul nu s-a obosit, cum au procedat tovarăşii cu aceleaşi practici barbare, să le urce pe deal, departe de ochii lumii. Este de înţeles de ce s-a debarasat de ele în buza străzii, căci, cum plouă, măgura „Flămândei” se transformă într-o clisă galbenă şi alunecoasă, frământată bine de roţile autovehiculelor care transportă repetat deşeuri în ascunzătoarea paralelă cu „drumul fericirii”. Dărâmăturile care te întâmpină de cum te abaţi de la drum nu sunt tot răul semnalat, căci trebuie să te opinteşti, în lipsa unui autoturism de teren, prin argila cleioasă, ca să ai parte de o dezamăgire adevărată. La capătul costişei, oriunde îţi arunci ochii, te îngreţoşezi până în adâncul stomacului. Rămăşiţe de toate naţiile, de la maldărele de plastic, până la cele de cărămidă, carton asfalt, lemne, cartoane, geamuri sparte, salteaua, faţa de masă şi te miri ce alte resturi din gospodăria cetăţeanului, pe care atât îl duce mintea. Să vină degrabă cu gunoiul şi să-l arunce la o azvârlitură de băţ de biserică.
Păcat, mare păcat de platoul care geme de mizerie! Postat între gunoaie, înaintea ochilor ţi se desfăşoară Câmpulungul de la un capăt într-altul, atât de frumos într-o zi cu soare, cum a fost dimineaţa zilei de sâmbătă, înainte ca iarna să mai facă o încercare. Ţi se umplu privirea şi inima de bătrânul şi candidul Câmpulung, căci de la înălţime e curat şi cuminte, în timp ce picioarele ţi se afundă în glodul gălbui, încărcat de gunoaie. Martor tăcut al celor fără ruşine, fără respect şi fără Dumnezeu este Biserica „Flămânda”, a cărei turlă străjuieşte un tablou amar. Oare, ce ne-o fi tembelizat într-un asemenea hal?!