Prima şi ultima zăpadă serioasă a acestei ierni a scos în evidenţă, mai mult ca în oricare altă perioadă a anului, nesimţirea colosului bugetar, care este administraţia locală, un devorator vorace de bani publici, fără a oferi nimic la schimb „finanţatorului”. Comunităţii locale, a cărei promptitudine în achitarea taxelor şi impozitelor locale, aspirate de salarii neruşinate, este răsplătită cu o incompetenţă de mărimea munţilor alb-gri de pe trotuare şi străzi „scoase” de sub troiene într-o manieră inacceptabilă într-o lume civilizată. Episodul de iarnă zdravănă care a lovit România, implicit Câmpulungul, după principiul „înecării ţiganului la mal”, când mai aveam câteva zile şi rupeam a doua filă din calendarul pe 2018, ne-a dovedit că suntem conduşi de incapabili, ca să nu spunem iresponsabili, să organizeze activitatea de deszăpezire într-un municipiu cu un centru pe care, pe vreme normală, îl parcurgi pe jos fără probleme. O plimbare de la Gară până la Gardă, pe timp frumos, e sănătate curată pentru amatorii de mişcare, descurajaţi, însă, în aceste zile, şi să-şi rezolve treburile urgente. Străzi şi trotuare îngropate sub mormanele care-ţi încetineau înaintarea în oricare parte a Câmpulungului te-ar fi purtat paşii împotmoliţi în capcana rece şi udă! Are rost să ne mai întrebăm până unde merge amatorismul unor lideri a căror menţinere în funcţii este de neînţeles, de vreme ce arată că nu sunt în stare să disciplineze un colectiv de ordinul zecilor de persoane?! Dacă pe primar suntem nevoiţi să-l tolerăm încă doi ani, cât mai ţine acest mandat, căci aceasta a fost voinţa câmpulungenilor, în schimb, o mare curiozitate avem legată de ce stă în spatele păstrării şefilor instituţiilor repetente la testele naturii.
Departe de a fi provocări, căci iarna, fie ea la final, e normal să ningă. Însă nu este normal să permiţi, ca autoritate locală, ca şef de serviciu cu atribuţii de curăţenie ori de sancţionare a lipsei curăţeniei, cufundarea Câmpulungului sub ditamai stratul întreţinut de ninsoarea căzută, să fim serioşi, nu în cantităţi de speriat. Dar faptul că a nins în continuu, fie şi mărunt, iar ce s-a depus nu s-a curăţat la timp, a generat aceeaşi situaţie absurdă, scuzată de reprezentanţii statului cu formula lor de lemn: „Se circulă în condiţii de iarnă”. Pentru circulaţia în condiţii de iarnă, departe de a fi una siberiană, aşteptăm căderea unor capete vinovate de dezastrul alb din municipiu: Liviu Popescu, şeful ADP, care n-are de ce să mai rămână în poziţia deţinută prea mult timp, ca dovadă afectarea Câmpulungului de rutina profesională generală; Dragoş Nicolae, şeful Poliţiei Locale, o greşeală din start, prea moale, prea absent, prea dezinteresat, purtătorul unei pălării prea mari pentru capul fostului secretar al Consiliului Local; Ionel Vlădescu, şeful Pieţelor, zona cu cea mai mare forfotă, unde lipsa deszăpezirii s-a tradus în blocaje ca la balamuc şi lume cătrănită pentru chinul de a mărşălui ca legată de picioare. Şi este de dorit să urmeze capul lui Liviu Ţâroiu, peste doi ani, căci, la halul în care coordonează oamenii-cheie în astfel de momente critice, nu este nicio pierdere pentru Câmpulung.
Cu mâinile afundate dincolo de coate în economiile Câmpulungului, i-au lăsat pe „proştii” care le plătesc salariile neruşinate să se „bucure” de zăpadă
Acţiunile menite să degajeze arterele principale, căci cartierele înseamnă prea mult pentru nişte autorităţi care dau asigurări făţarnice, înaintea fiecărei ierni, că sunt pregătite de intervenţie, când realitatea arată contrariul, au debutat şi continuat cu stângul. Utilajele de deszăpezire au capitulat nu după patru zile de ninsoare iritantă, în care ne-a sâcâit o belea de iarnă care s-a trezit din adormire pe când o credeam dusă, ci din prima zi, duminică. Luni dimineaţa, când lumea se îndrepta spre serviciu, iar copiii la şcoală, Câmpulungul era prizonierul zăpezii, oferind imagini desprinse parcă din reportajele surprinse la Polul Nord. „Pedestraşii”, ca nişte mogâldeţe mişcându-se anevoios pe trotuarele neatinse de lopată, sare ori nisip, sunt „proştii” care-şi rup de la gură ca să umfle casieria Primăriei, iar mai departe, buzunarele bugetărimii care huzureşte străină de coşmarul alb. Alţi „proşti”, la volan, înaintau greoi, în „condiţii de iarnă”, care nici n-ar trebui invocate dacă maşinile de deszăpezire ar fi într-un „du-te vino” măcar pe arterele cu trafic intens. Trei străzi „mari şi late” – vorba vine, căci sunt mici şi înguste -, are târgul şi nici acelea n-au fost curăţate mulţumitor! Iar Ţâroiu ne mai spărgea timpanele că inclusiv pe şoferii lui de la Primărie îi pune să înveţe să manevreze utilajele cu lamă, ca, atunci când îi sună în toiul nopţii, doar să sară în galoşi, apoi la volan şi să purceadă la scoaterea orăşelului de sub nămeţi.
Dacă vreunul dintre cititori a remarcat sacrificiul lucrătorilor publici pe domeniul central – cartierele le scoatem din discuţie, căci acolo nu se intră decât la alegeri, care au loc vara -, să ne transmită cât de satisfăcut a fost de examenul ADP-iştilor şi, în general, al forţelor Primăriei la aşa-zisa urgie de final de februarie. Ce-i drept, şi noi am remarcat prezenţa muncitorilor pe traseele colindate, dar cât de eficientă poate fi o echipă de doi inşi dislocată la curăţat de trotuare pe traseul Piaţa Mică – Turn? Şi aşa era peste tot. Oameni puţini, pe suprafeţe mari, care, descurajaţi de căderea continuă a ninsorii, se dădeau bătuţi după câteva lopeţi. După două zile de muncit în van, cu spor şi fără spor, ADP-iştii răspunzători de partea sudică a centrului, de la Vila Paul, păreau că au abandonat misiunea. Şi-au înfipt lopeţile în mormanul strâns în dreptul Bisericii Domneşti, şi-au îndesat mâinile în buzunar şi s-au pus pe contemplat feeria argintie. Acesta este serviciul public: puţin, nesusţinut decât de un sfert din asistaţii social şi învăţat cu pauze dese, chit că lefurile au crescut.
Echipe trăgându-şi sufletul după eforturi zadarnice vedeai la tot pasul. Şi, din păcate, la tot pasul aveam parte de mormane neridicate din nicio zonă a localităţii. Nici măcar de sub nasul lui Ţâroiu, de lângă Primărie, unde acţiunea s-a rezumat la intrarea în instituţie. În rest, o întindere de zăpadă, străbătută de cărările făcute de paşii trecătorilor. Dezolant peisajul Pieţei Primăriei, unde, şi să fi vrut să cumperi un mărţişor, îţi trebuiau picioroange ca la circ ca să te strecori până la standuri. Stive de zăpadă trântite în calea potenţialilor cumpărători! Să vi le descriem pe cele din zona Pieţei Centrale?! Dacă aţi avut drum în această săptămână într-un punct sufocat la propriu de maşini şi târgoveţi cu gânduri de aprovizionare pentru meniul de post, nu mai este cazul. N-aveai pe unde să treci strada, din pricina obstacolelor de înălţimi considerabile, formate din zăpada neridicată, aşa cum nu s-a ridicat de nicăieri din oraş. Şi trotuarele, şi arterele care mărginesc piaţa, pe laterale şi în spate, erau şi sunt în continuare sub zăpadă. Ce stofă de şef are Vlădescu ca să lase zona comercială pradă haosului cauzat de ultimele răbufniri serioase ale iernii, când el şi ai lui, 18, câţi au rămas, nu trebuiau să lase mătura şi lopata din mână, ca să asigure măcar trotuarele şi esplanadele pentru circulaţia pietonală?! Din acest considerent, al incapacităţii de a gestiona o situaţie normală iarna, îl alăturăm pe Vlădescu colegului Popescu, de la ADP, aflat pe picior de egalitate în privinţa vinei cu viceprimarul Mărgărin Blidaru. Un novice, un etern amator, de care nici n-o să se lege munca adevărată, cu transpiraţie pentru minimul confort al cetăţeanului, câtă vreme este mai preocupat de pozele cu el mimând acţiunea.
Revenind la liberalul căruia i se strânge laţul, pe care, inexplicabil, PSD-iştii îl ţin într-o funcţie încredinţată de PNL graţie orientării politice, în aceste zile care au pus răbdarea omului la încercare, văzând că plăteşte o liotă de nepricepuţi, acesta a preferat să renunţe la taxarea parcării, decât să cureţe spaţiile cu această destinaţie. Cel puţin, cât am zăbovit noi în zona Pieţei, n-am remarcat ţipenie de taxator. Şi ne mai mirăm că Piaţa are pierderi! Şi dacă are pierderi, valea celui care nu a fost în stare s-o facă rentabilă! Dar până la a-i analiza rentabilitatea societăţii, Vlădescu merită „zburat” numai pentru halul execrabil în care arată în aceste zile cel mai aglomerat punct din Câmpulung. Dacă, în Piaţa Centrală, nămeţii lăsaţi locului trădau ceva strădanii de degajare a spaţiilor din dreptul magazinelor, la târgul săptămânal, nici urmă de atingere de lopată!
Îi adăugăm preţioasei colecţii de împiedicaţi plătiţi regeşte pe şeful Poliţiei Locale, Dragoş Nicolae, un serviciu de preferat să dispară nu numai de pe grila de salariaţi ai Primăriei, ci şi din amintirea câmpulungenilor amăgiţi cu dezvoltarea municipiului (!). Auziţi baliverne sfruntate la cei care se îmbăiază în dările orăşenilor, când ei nu sunt în stare să strângă o pârdalnică de zăpadă dintr-un amărât de centru! Câţi dintre dumneavoastră aţi văzut echipajele de la Poliţia Locală pe la case, pe la blocuri, pe la firme, pe la magazine somând şi amendând pe cei cu dureri în cot de cum arată spaţiile din dreptul proprietăţilor?! Căci noi n-am văzut niciunul în timpul deselor ieşiri în oraş în aceste zile. Cu excepţia celor cantonaţi în faţa Primăriei, unde, miercuri, staţionau trei echipaje de Poliţie, şi Locală, şi Naţională, când restul localităţii era cu fundul în sus! Cei 37 de la Locală s-ar putea transforma în posturi de ADP-işti, dacă tot ţinem la risipă.
Concluzionând, a lipsit acţiunea, a lipsit responsabilitatea, a lipsit grija pentru cetăţean, respectul pentru banii lui intraţi în buzunarul lor! A lipsit complet bunul simţ de om şi gospodar, care priveşte oraşul ca pe propria curte! Au lipsit comunicările primarului, viceprimarului, care, pesemne, s-au retras la căldură, ca să umfle, prin te miri ce mişculaţii, fondul de salarii, după aprobarea bugetului! Încheiem prin a-l trece în fruntea listei de autorităţi cauzatoare de profund dezgust comunităţii insultate prin neputinţa de a-i oferi o minimă siguranţă de deplasare, pe primarul celor mulţi, cel mai social politician al Câmpulungului, Liviu Ţâroiu, care ar fi trebuit să facă să fumege comandamentul de iarnă, dacă secundul său este obiect de decor în Primărie. Dar cum ne-am păcălit vreme de 28 de ani, să ne mai păcălim o dată, în 2020, că ne alegem un primar cu sânge în instalaţie, nu cu limba târâş după voturi, care să-i alinieze pe toţi!