Indignată de convorbirea purtată la Primărie cu o încasatoare de la Taxe şi Impozite, propulsată la ghişeu dintre straturile de petunii şi panseluţe, o pensionară le povestea unor vecine, pe o bancă în Piaţa Primăriei, experienţa neplăcută prin care a trecut. Cum s-a dat drumul uşilor casieriei, şi-a zis să achite o primă tranşă din impozitul pe apartament, ca să-şi mai uşureze din obligaţii. Având o pensie sub 1.000 de lei, a făcut un calcul inspirat de taxa de gunoi, pe care o plăteşte de patru ori pe an. Iar rezultatul socotelii, 40 de lei pe trimestru, din cei 160-170 de lei, datoraţi pentru întreg anul, şi-a zis că e suportabil la veniturile sale modeste. S-a prezentat cu 50 de lei la ghişeu, pentru locuinţă şi salubrizare, unde a aflat că nu este aşa cum a crezut ea. Adică impozitul se plăteşte de două ori pe an, cu sancţiunea penalităţilor pentru nesocotirea termenelor limită impuse de Primărie. Primul fiind 31 martie, dată până la care obţinea şi bonificaţia de 10%. Biata pensionară, însă, se lipsea şi de bonificaţie şi de tot, ca să-i fie acceptată plata în rate. Mai cu seamă că-i era imposibil să dea toată suma la început de an, când vin regularizări la gaze şi curent. Nu se poate!, a „tunat” funcţionara, al cărei ton a deranjat-o pe vârstnică atât de tare încât n-a mai plătit nimic. Ducă-se necuratului cu impozitele lor cu tot, că eu nu le mai dau niciun ban niciodată!, şi-a zis femeia, care, ajunsă acasă, le-a povestit vecinilor, bătrâni ca ea, că n-a fost de ajuns lipsa de compasiune a slujbaşilor statului de a crea facilităţi pentru cei care n-au – dacă ei au! -, ci a trebuit să se mai şi răţoiască la ea o angajată care, zice bătrâna, numai murături şi lămâi a mâncat la viaţa ei. Pentru scurt timp, şi-a convins vecinii de pe scară să protesteze nemaiachitându-şi dările la Primărie, însă unii dintre ei, temători că vor ajunge să fie executaţi silit de funcţionarii grijulii să aibă bani de lefuri, s-au răzgândit.
Articolul precedent