(continuare din numărul trecut)
ÎNVĂŢĂTURA HARULUI! O GLORIOASĂ AŞTEPTARE!
Harul ne învaţă şi cu privire la viitor SĂ AŞTEPTĂM FERICITA NOASTRĂ NĂDEJDE ŞI ARĂTAREA SLAVEI MARELUI NOSTRU DUMNEZEU ŞI MÂNTUITOR ISUS HRISTOS.
În toţi cei mântuiţi este o fericită nădejde că într-o zi se vor împlini toate promisiunile făcute celor credincioşi. Domnul Isus a zis: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” Matei 24:35. Avem speranţa că El va schimba trupul stării noastre smerite şi-1 va face asemenea trupului slavei Sale Filipeni 3:21. Ştim că în casa Tatălui sunt multe locaşuri şi avem nădejdea că într-o zi va veni să ne ia ca să fim cu El Ioan 14:2,3. Nădejdea noastră este că atunci când El va veni, chiar şi trupurile care sunt în ţărâna pământului vor învia într-o clipă, într-o clipeală din ochi, iar cei ai Lui care vor fi în viaţă, vor fi schimbaţi asemenea Lui 1 Corinteni 15:51-53; 1 Tesaloniceni 4:14-17; 1 Ioan 3:2. De fapt, fericita noastră nădejde e Hristos Domnul însuşi, Coloseni 1:27.
Harul ne învaţă să aşteptăm cu veghere. Acesta e sensul cuvântului „aşteptare”. Ceasul biblic arată că e oră târzie, s-a întunecat, e spre miezul nopţii. Mulţi, pe plan spiritual, au aţipit, alţii dorm de-a binelea. De aceea nu se pregătesc şi de aceea nu spun nimic la alţii de venirea Domnului. O, copii ai slavei, adormiţi pe gunoaiele pământului, treziţi-vă! Verificaţi candelele! Uitaţi-vă dacă copiii voştri sunt cu voi, iar dacă nu sunt, cum puteţi să dormiţi? Lot, în miez de noapte, s-a dus să spună fiicelor şi ginerilor să părăsească Sodoma. Vegheaţi unii asupra altora, ghiontiţi-vă, îmboldiţi-vă la aspre privegheri. Vorbiţi între voi despre harul minunat şi despre fericita noastră nădejde. „Vegheaţi, căci nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru” Matei 24:42.
Harul ne învaţă să aşteptăm cu răbdare. Domnul n-a uitat de ai Săi Isaia 49:15. El nu întârzie întru împlinirea promisiunilor Sale 2 Petru 3:9. Ştiu că nu e uşor să trăieşti curat într-o lume care a întrecut păcătoşenia Sodomei. Sunt mulţi ochi care plâng în ascuns, copii ai Domnului care gem, care îşi chinuiesc sufletul, văzând stricăciunea mare din jurul lor. Unii zac în închisori pentru Numele Domnului, alţii bătuţi, zdrobiţi, torturaţi. Toţi întreabă: „Străjerule, mai este mult din noapte ?” Harul ne învaţă pe toţi să aşteptăm cu răbdare. „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi” Evrei 10:36,37.
Noi ÎI aşteptăm pe El şi arătarea slavei Lui. Totul ne poartă într-acolo, fiecare tic-tac al ceasornicului ne apropie de acel fenomenal şi unic eveniment din Univers. Nimeni nu-L poate împiedica. Pentru cei ce au primit harul va fi culmea bucuriei, dar pentru cei nepăsători, pentru cei ce n-au primit harul lui Dumnezeu, indiferent ce religie au avut sau la care biserică au aparţinut, atunci va fi culmea groazei.
Harul ne învaţă să aşteptăm arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu si Mântuitor Isus Hristos. Greutăţile, necazurile, strâmtorările de pe pământ, ura celorlalţi oameni, persecuţia din pricina că îl urmăm, războaiele, toate ne fac să aşteptăm cu mai multă ardoare arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. Vino, Doamne Isuse!
STAREA DE HAR
„Lui îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem…” Romani 5:2 Apostolul Pavel precizează că cei credincioşi au intrat într-o „stare de har”. Starea de har e sfera în care pot trăi, se pot dezvolta, pot produce roadă şi pot avea biruinţă cei născuţi din nou, cei credincioşi. Aşa cum peştii, viaţa marină, există şi se dezvoltă în apă, în oceane de apă, cum viaţa terestră există şi se dezvoltă într-un ocean de aer, tot aşa viaţa spirituală a credinciosului există şi se dezvoltă într-un ocean de har. Ea nu poate supravieţui în afara sferei de har. De aceea este scris: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu…” Evrei 12:15. Noi nu putem trăi spiritualiceşte pe baza meritelor noastre, ci numai pe baza meritelor Domnului Isus. A ieşi în afară de sfera harului lui Dumnezeu înseamnă pierzare.
La capitolul „Bogăţiile harului”, am arătat existenţa stării de har. întrucât însă starea de har e de o importanţă majoră, chiar vitală, aici mă voi ocupa mai îndeaproape de acest adevăr glorios. Există o nevoie arzătoare în poporul Domnului de cunoaşterea stării de har. Ştiu că ea e mult prea vastă, mult prea adâncă şi mult prea înaltă ca eu să pot spune totul. O, nu, căci sunt prea mic, dar vreau să vă îndrept privirea spre acest Ocean Dumnezeiesc. Eu mă rog ca Domnul să vă reveleze, să vă ajute să înţelegeţi ceva din complexitatea harului. Aceasta cu adevărat ar revoluţiona viaţa multora. Atunci viaţa creştină nu ar fi o povară, o cruce grea, o luptă la disperare, ci o trăire voioasă, o cântare, un ALELUIA, un strigăt deja de biruinţă prin Hristos Domnul. Apostolul Pavel trăia într-o vreme de crunte persecuţii. În Romani 8:35,36, el pomeneşte o seamă de situaţii grele cu care erau confruntaţi creştinii: necazul, strâmtorarea, prigonirea, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, sabia, moartea. Dar el nu se opreşte la ele, ci strigă: „ÎN TOATE ACESTE LUCRURI, NOI SUNTEM MAI MULT DECÂT BIRUITORI PRIN ACELA CARE NE-A IUBIT”. Aceasta e starea de har. (continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung,
strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424