ÎNVĂŢĂTURA HARULUI!
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, s-a arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” Tit 2:11,12.
O TRĂIRE DIN PLIN A VIEŢII NOI. A doua lecţie a harului ne învaţă CE SĂ FACEM? CUM SĂ TRĂIM ÎN VEACUL DE ACUM? Harul ne cere să trăim „cu cumpătare, dreptate şi evlavie”. Adică cum să fie atitudinea mea faţă de mine, faţă de alţii şi faţă de Dumnezeu. Viaţa creştină e o viaţă pozitivă în cel mai înalt sens. Pentru cumpătare, voinţa noastră trebuie să acţioneze; pentru trăirea cu dreptate, e nevoie de acţiunea minţii, a raţiunii; iar pentru trăirea cu evlavie, este necesară acţiunea sentimentului nostru, a dragostei. Astfel, e o trăire în plin a vieţii de adevărat creştin. Cele trei trăsături fundamentale ale vieţii devin angrenate într-o trăire excelentă pentru Dumnezeu, pentru binele meu şi spre binecuvântarea semenilor mei. Primind harul lui Dumnezeu, viaţa noastră a fost înnoită, schimbată radical prin Duhul Sfânt. După cum mărul pădureţ la altoire a primit capacitatea de a produce mere Ionatan, tot aşa omul ce s-a pocăit, a primit o nouă fire care poate să împlinească voia lui Dumnezeu.
A trăi „cu cumpătare” însemnează a trăi cu măsură, cu moderaţiune, cu abţinere, cu înfrânare la toate. Creştinul trebuie să fie cumpătat la mâncare. Biblia spune: „Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama la ce ai dinainte: puneţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom” Proverbe 23:1,2. Iar Domnul Isus în privinţa aceasta a zis: „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră” Luca 21:34. Cel credincios mănâncă atât cât îi este necesar să trăiască; el nu trăieşte ca să mănânce. Mâncarea nu îi este scop al vieţii, ci necesitate. Îmbuibarea cu mâncare e păcat, e ca cel ce fură porţia altuia. În epistola lui Iuda sunt pomeniţi unii care se ospătau la mesele de dragoste ale creştinilor, se îndopau de-a binele Iuda 12. Diogene spunea despre cei din Megara că dau banchete, ca şi când mâine ar muri, dar construiesc ca şi când niciodată n-ar muri. Cei credincioşi ştiu să fie cumpătaţi, ştiu să-şi împartă pâinea în şapte, ca să dea şi celor lipsiţi. Când împăratul Belşaţar a dat banchetul cel mare în Babilon, ştim că Daniel nu a luat parte, căci pentru a citi scrisul pe perete, a trebuit să fie adus de acasă Daniel 5:13.
Harul ne învaţă să trăim eu cumpătare în ce priveşte băutura. În Romani 13:13 este scris: „Să trăim frumos ca în timpul zilei, nu în chefuri şi beţii…” Iar fraţilor din Efes, apostolul Pavel le-a scris: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare; dimpotrivă fiţi plini de Duh” Efeseni 5:18. Sunt unii care îşi iau permisiunea să bea câte puţin vin, căci spun ei că şi Pavel a recomandat Iui Timotei „să bea câte puţin vin”. Dar tocmai textul acela învederează faptul că Timotei n-a băut vin. Fiind suferind de stomac, a trebuit să-i prescrie Pavel reţeta: „să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin, din pricina stomacului tău şi a deselor tale îmbolnăviri” 1 Timotei 5:23.
E necesară trăirea cu cumpătare în ce priveşte îmbrăcămintea. Evitarea luxului, a îmbrăcămintei extravagante, deşănţate. La pocăinţa noastră, harul ne-a învăţat s-o rupem şi cu mândria. În mod deosebit, mândria caută să se arate prin purtarea de haine scumpe sau haine ieşite din comun, ca să atragă privirile altora. Dar uneori, ea transpiră chiar dacă omul e îmbrăcat în zdrenţe. Genul feminin are o slăbiciune specială în privinţa aceasta. Spre corectare, apostolul Pavel a scris: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială, nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe” 1 Timotei 2:9. Cuvintele „în chip cuviincios” indică moderaţiune, abţinere, cumpătare în îmbrăcăminte. Aceasta se potriveşte şi pentru femei şi pentru bărbaţi. Când ne adunăm la închinăciune, întotdeauna trebuie să ştim că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har” 1 Petru 5:5. De aceea, îmbrăcămintea noastră, ţinuta noastră nu trebuie să fie expresia mândriei, ci a modestiei, căci ne apropiem de Dumnezeul Preasfânt. Cumpătarea trebuie să fie caracteristica fundamentală a vieţii noi. Unii sunt înzestraţi din naştere cu modestie, cu smerenie, dar alţii au o fire mândră, orgolioasă. Aceştia au mult de luptat cu firea lor. Ei învaţă greu lecţia aceasta a harului. Numai în măsura în care ei se vor apropia tot mai mult de Domnul, îşi vor da seama cine sunt ei şi cine este El. Atunci se smeresc şi traiul lor devine o binecuvântare pentru alţii, căci „celor smeriţi Dumnezeu le dă har”.
De asemenea în vorbire e necesară cumpătarea. Unii sunt guralivi, nu prea au frâu la limbă. Învăţătura harului trebuie aplicată şi la limbă. Iacov zice: „Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul” Iacov 3:3. Tot el zice: „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire şi zăbavnic la mânie.”
Cumpătarea e măsura potrivită pentru toate lucrurile. Chiar medicamentele, care au menirea să ne facă bine, dacă sunt luate în doză mai mare, ne strică, ba pot fi fatale. La fel, mierea prea multă ne face rău, spune Solomon Proverbe 25:16. Aşa că aceasta e o lecţie de viaţă. Ea trebuie aplicată zi de zi cu ajutorul voinţei. Duhul Sfânt vrea să ne ajute la aceasta. El are ca roadă înfrânarea, dar noi trebuie să vrem aceasta. (continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel Telefon contact: 0745.021.424