Din păcate pentru ei, cumpărătorii, şi pentru noi, beneficiarii, coşurile de gunoi recent montate nu se împrospătează singure. Asta pentru că, se vede treaba, muncitorii salubrităţii locale n-au drum în fiecare zi pe Şoseaua Naţională, ca să ridice conţinutul recipientelor care i-au aprins pe „cocoşii” din Consiliul Local trecuţi prin funcţia de viceprimar. Bogdan David, fost consilier local cu atribuţii de viceprimar timp de un an, a insinuat că, fiind din „trei în trei metri”, nu şi-ar justifica utilitatea. În scurtul timp de când străjuiesc marginile a trei sute de metri de Şosea Naţională, cele trei coşuri, alese mai mult din considerente estetice decât practice, şi-au dat dovedit cu vârf şi îndesat necesitatea, nefiind destul de încăpătoare pentru cât gunoi au de aruncat câmpulungenii. Cel puţin două din cele trei trădau neinspiraţia în alegerea accesoriilor menite să-i ajute pe lucrătorii de la gunoi să colecteze cu uşurinţă resturile, deşertând conţinutul în maşina care efectuează serviciul de transport. Când acolo, au de strâns şi pe lângă ele, căci ce n-a mai încăput în coş ori ce n-a nimerit coşul, în cazul în care debarasarea s-a produs prin aruncarea mizeriilor din mers – mersul trecătorului ori al maşinii -, se înşiră pe porţiuni însemnate.
Cum alveolele destinate staţionării autoturismelor ori şederii călătorilor care aşteaptă maxi-taxi sau autobuzul sunt pline în continuare de pahare de cafea, doze de suc ori bere, pungi, sticle, saci menajeri – pe care unii, trăiţi, pesemne, în cavernă, s-au chinuit să-i îndese în tuburile finuţe, preferate pubelelor tradiţionale -, autorităţile locale n-au făcut nicio brânză. Adică gunoiul este la locul lui, în şanţ, în afara şanţului, fiind cea mai grăitoare dovadă a faptului că nu ne-am înşelat atunci când am lansat afirmaţia că, oricâte coşuri ar comanda Liviu Ţâroiu, niciodată nu vor fi prea multe, la cât gunoi sunt capabili să producă localnicii. Adăugăm acestei performanţe nedorite a muscelenilor, pe care nu-i doare să vadă domeniul public pângărit prin fapta lor, şi lentoarea cu care se mişcă angajaţii statului şi ai privatului cu atribuţii în materia curăţeniei stradale. Iar cele două metehne combinate au condus la imagini deplorabile, aşa cum am constatat noi la jumătatea acestei săptămâni, cum treci de Gara Câmpulung, pe tronsonul cuprins între moară şi fostul poligon auto. Acum că am lămurit că nici nu poate fi pusă la îndoială utilitatea unor coşuri de gunoi în locurile în care trag şoferii şi pasagerii mijloacelor de transport în comun, nu ne rămâne decât să insistăm să fie montate ori mai multe, ori unele mai încăpătoare, căci oamenii lui Ţâroiu s-au uitat să cumpere produse frumoase, filiforme, în locul clasicelor şi voluminoaselor tomberoane, urâte, dar de ajutor la apetitul câmpulungenilor de a face gunoi. Claudiu VIŞAN