Între Sfânta Maria Mare şi Sfânta Maria Mică, doamnele de la Dâmbovicioara cărora li s-a încredinţat misiunea de informare şi promovare turistică, pentru îndeplinirea căreia au atras de partea lor oameni de calitate, de la cei simpli, până la intelectuali iubitori ai valorilor Muscelului, au bifat ca realizată încă o acţiune notabilă în calendarul pe 2017. Nici nu şi-au tras bine sufletul după şezătoarea dedicată Mariilor Muscelului, căci, la scurt timp, au pornit la drum, la sărbătoarea judeţului. Prezentarea tradiţiilor argeşene, de la veşminte, până la preparate culinare să te lingi pe degete, n-ar fi avut farmec fără frumuseţile şi bunătăţile Muscelului, reprezentat prin suficient de multe comune încât să dovedească Argeşului că Nordul este „fruntea” în privinţa exploatării trecutului, activitate prin intermediul căreia se încearcă şi se şi reuşeşte, chiar dacă nu la proporţia dorită de autorităţi şi proprietarii de pensiuni, funcţionarea unui turism cât să salveze eticheta zonei. S-au alăturat „suratelor” nordiste care au avut standuri de prezentare la „Ziua Fiilor şi Fiicelor Argeşului şi Muscelului” Primăriile Dâmbovicioara şi Rucăr, care au lăsat pe mâna Centrului de Informare şi Promovare Dâmbovicioara, respectiv Asociaţia „Regalla”, reconstituirea unui colţ de istorie locală, care să încânte vizual, olfactiv şi, mai ales, papilele gustative, predate în faţa aperitivelor ţărăneşti, a bulzului şi urdaşului, a pastramei, însoţite de ţuică ori vişinată, ca să ia greaţa după un asemenea festin copios.
Apetisantele dulceţuri care au tulburat poftele internauţilor – unii, fericiţi câştigători ai premiilor dulci puse la bătaie de C.I.P.T. Dâmbovicioara la anumite concursuri tematice – au ajuns şi la Muzeul Goleşti, unde Centrul a organizat o prezentare impecabilă a localităţii, prin fotografii vechi, ştergare, obiecte de ceramică, oalele de lut înlocuind moderna vază pentru buchetele de flori de grădină, care au înviorat expoziţia, unelte, ştergare cusute cu motive tradiţionale, figurine şi obiecte decorative, plosca de sărbătoare şi opincile strămoşeşti, lucrări monografice, vederi şi broşuri promoţionale au adus numele Dâmbovicioara şi Rucăr în ochii vizitatorilor. Care nu numai au privit, ci au şi gustat, după ce li s-a făcut o primire ca peste tot în România, cu pâine şi sare. Pentru sporirea poftei, li s-a oferit o demonstraţie de preparare a urdaşului, a cărei reţetă, specifică zonei, o aflăm de pe pagina C.I.P.T. Dâmbovicioara, întreţinută de nişte doamne pricepute şi la bucătărie. „Se căleşte ceapa (de preferat, ceapă verde), în puţin unt şi se adaugă urdă. Se lasă urda să se călească până scade zeama, se adaugă ouăle bătute în prealabil (2 ouă/1 kg urdă), mult mărar tocat, sare şi piper după gust. Să aveţi poftă!”
După urdaş, s-a pus şi de-o mămăligă mare cât roata carului, ca să ajungă şi pentru bulzul care a umplut un grătar generos, cât să sature lumea bună, invitată la eveniment. Să mai spunem că şi-a făcut loc pe grătar şi pastrama, care a stârnit ploi în gură cât a stat aninată, împrăştiind miresme ispititoare? Asta pentru că, vorba Ralucăi Busioc, de la C.I.P.T. Dâmbovicioara, „când ne ducem în vizită, nu ne ducem cu mâna goală.”