În afară de hoţii prinşi, dacă nu zilnic, la câteva zile, cel mult săptămânal, personalul din supermarket-urile locale are parte de acţiune cât cuprinde. Iar hoţii nu sunt neapărat ţigani despre care zici că au ciorditul în sânge ori sărăntoci care n-au după ce bea apă şi fură ispitiţi de lucrul pe care nu şi-l permit. Un fruct, ceva dulce. Nu. Ne referim la infractori din rândul unor persoane cu serviciu, pe care riscă să-l piardă dacă angajatorul află maniera şocantă în care îşi face cumpărăturile subalternul în care, teoretic, are încredere. Doamne care vor să scutească mărunţişul dat pe cosmeticele îndesate în sân, pe la burtă şi te miri de pe unde le mai scot oamenii de pază ai magazinelor. Fiind vară, sunt la modă turiştii. Cei mai numeroşi sunt muscelenii reveniţi acasă din Italia, Spania, mai puţin din Anglia, care, atunci când merg la shopping, îi îngreţoşează pe angajaţi cu prefăcătoria lor de a fi uitat limba vorbită de când s-au născut. Jucând teatru, cum că nu mai ştiu cum se spune unui anumit produs, i se adresează personalului cu toată întrebarea în limba italiană:
„Come si dice…” Deci, nu întreabă: „Cum se spune la”… pâine, cartof sau ce-a uitat cum se cheamă în limba pe care o vorbeşte, vară de vară, când vine în ţară. Ca o paranteză, s-au şocat şi „străinezii” de preţurile practicate în târg. Apropiindu-se de mărfuri care se vând şi în Italia, au avut surpriza să constate că, într-un amărât de oraş cum este Câmpulungul, sunt mai scumpe ca afară. Revenind la muscelenii dezrădăcinaţi, sunt şi exemple pozitive. O familie plecată în Canada pe când fiul era la grădiniţă a revenit acasă după o lungă absenţă. Mai exact, fiul este student şi, în ciuda anilor mulţi de când a părăsit ţara, vorbeşte româneşte, cu uşoare influenţe străine, dar se străduieşte să vorbească în limba maternă. Cei mai enervanţi clienţi, povestesc angajaţii, sunt bucureştenii care vin în vizită la neamuri, cunoştinţe, prieteni, care vorbesc urât cu personalul, nu le convine nimic din ce se găseşte pe raft, adică marfa este de…, magazinul este de… , oraşul este de…, oamenii sunt de… Şi, cu toate astea, îi apucă cheful de a căsca gura printre rafturile magazinului de… taman la ora închiderii. Musceleanul de pe bulevard