Ioan Pantea, nemulţumit că autorităţile nu gonesc urşii de la Dâmbovicioara
Ursul, care, de câteva luni, atacă la Dâmbovicioara, aproape că s-a domesticit. Vă relatam în ediţia trecută că jivina a atacat, de două ori într-o lună, stâna lui Ioan Pantea, făcându-i pagube materiale însemnate. Proprietatea bărbatului de 51 de ani, din Dâmbovicioara, este vizitată periodic de urşi, care i-au omorât nenumărate oi, dar au fost şi la stânele vecine, unde au mursecat vacile.
Cum vă spuneam şi data trecută, omul este nemulţumit de cei care ar trebui să patruleze prin zonă şi să alunge animalul, care, anul trecut, a intrat în casele localnicilor din Dâmbovicioara şi le-a luat mâncarea de pe masă. Din ce povestea primarul Dumitru Secăreanu, în 2016, se înţelegea că sunt mai mulţi urşi. Unul era într-o zonă, într-o seară, altul ataca în alta, noaptea următoare şi uite aşa, nu se mai terminau vizitele jivinei. „Sunt disperat! Am avut un băiat la oi, a sărit, săracul, să-şi înghită limba de frică! A venit ursul între oi şi el nu a ştiut care a fost treaba, a zis că e vacă. Când s-a apropiat şi a văzut că e urs, a fugit, s-a împiedicat, orăcăia ca din gură de şarpe. Mi-a fost o milă! Din cauza celor care zic că nu e cazul să împuşte ursul, să dau de necaz! Maşina surorii mele, lăsată în vale, a devastat-o anul trecut. A luat brânză de sus şi a lăsat-o în vale, în Logan, şi a venit să mai ia alta. Şi când s-a întors, a găsit maşina toată ruptă. Are un copil de 12 ani, dacă băiatul se ducea înainte sau rămânea în maşină? Nu se întâmpla o nenorocire?! E traseu turistic, se duce lumea la Brusturet, pune cortul… şi se trezesc cu namila!”, ne-a mai spus proprietarul de stână, de la Dâmbovicioara, Ioan Pantea.
Incidentul cu sora lui, Victoriţa Simon, s-a derulat la începutul lunii iunie 2016. Proprietara şi-a lăsat autoturismul, o Dacia Logan, în punctul numit „Poduri”, aproape de Brusturet, cu o cantitate de brânză de burduf în portbagaj. Când s-a întors de la stână, unde se dusese să mai aducă o tranşă, a găsit ursul în maşină, înfulecând. Şi maşina praf, avariată, cu geamurile sparte şi banchetele smulse.
Ca să-şi justifice nemulţumirea faţă de activitatea celor care trebuie să hrănească animalele sălbatice şi să le gonească atunci când se apropie prea mult de proprietăţile oamenilor, Ioan Pantea ne-a mai mărturisit: „Am 51 de ani, am prins şi pe vremea lui Ceauşescu. Cât era el de idiot, erau nişte reguli, ştiai un drum pe unde mergi. Era ursul rău, îl împuşcau. Cât erau comuniştii de tâmpiţi, plantau şi îngrădeau să nu intre animalele. Dacă le băgai tu, ca cioban, luai amendă pe drept. Era logic, că cineva muncea. Acum, s-a tăiat, s-a furat, dar nu s-a plantat nimic! Acum sunt o groază de inşi care mănâncă din noi, ce fac ei? Înainte erau trei inşi, trei pădurari, acum, după calculul meu, sunt 60 de inşi care au dreptul să controleze, dar ursul nu păţeşte nimic. Pe timpul lui Ceauşescu se făcea sesizare, iar ursul care era rău se executa. Se înmulţeau lupii, vânătoare de lupi. Câţi mistreţi sunt? Atâţia! Se făcea vânătoare de mistreţi, din doi în doi ani sau când era nevoie, se crea un echilibru ecologic foarte frumos şi toată lumea trăia bine. Acum, vin şi-mi spun că pe terenul meu e parc naţional, că e fond cinegetic, că e „Natura 2000”. Dar ei m-au întrebat vreodată când au făcut astea?! M-am trezit, într-o zi, cu un bărbat, cu o armă în mână, şi mă întreabă el pe mine: ce faci pe aici? Bă, ce faci tu, că e la mine? Zice: uşor, că e şi la mine, că eu am fondul de vânătoare. Aţi pomenit aşa ceva? Să te trezeşti cu unul, în curtea dumitale, că furnicile din curte sunt ale lui. Sau te trezeşti cu mine în casă: stai, că patul acesta e şi al meu şi dorm şi eu, că aşa îmi dictează mie Guvernul, şi matale dormi sub pat. Aşa ceva nu s-a pomenit niciodată! Nu ştiu unde să apelez! Termin cu fânul şi mă duc şi la DNA, să vedem cine ştie de ei?!”
Ioan Pantea, sora lui, Victoriţa Simon, dar şi alţi fermieri păgubiţi au făcut nenumărate plângeri şi sesizări, dar nimeni nu a găsit nici o soluţie să alunge animalele care le provoacă pagube, plus că le e frică nu fie chiar ei atacaţi, mai ales că animalele ies din pădure fără nici o teamă, la orice oră, nu numai noaptea.