După umflarea şocantă a salariilor angajaţilor Primăriei, intervenită după alte două măriri produse în 2017, una de 20%, pentru toată lumea, alta de 25%, sub forma unui spor, plătit unei anumite categorii profesionale, al doilea subiect de interes al şedinţei ordinare a lunii iulie a Consiliului Local Câmpulung l-a constituit răscumpărarea acţiunilor deţinute la Edilul de afaceristul Gheorghe Văsâi. În mod firesc, aceasta ar fi trebuit să fie tema prioritară pentru comunitatea locală, pentru care operatorul local prestează servicii indispensabile unui trai normal, alimentarea cu apă şi preluarea canalizării. Însă, cu siguranţă, discrepanţa uriaşă între lefurile de la stat, propuse de administraţia PSD, şi cele din privat a eclipsat importanţa votului acordat celei de-a doua etape din procesul instalării la Câmpulung a unui nou operator în domeniul alimentării cu apă. Prima s-a consumat în primăvara acestui an, când aleşii şi-au dat acceptul ca municipiul nostru să adere la Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Apă – Canal” Constanţa, care a delegat serviciile amintite – servicii care, la Câmpulung, sunt prestate de Edilul CGA SA – unui operator înfiinţat de membrii asociaţiei, Raja Constanţa. Mai pe înţeles, Raja, o societate cu capitalul integral de stat, este operatorul asociaţiei la care a aderat şi municipalitatea câmpulungeană. Ca să fie acceptat ca membru al A.D.I.-ului constănţean, Câmpulungului i s-a pus condiţia unui furnizor de utilităţi 100% de stat. Or proprietarul unei treimi din Edilul, după cum se ştie, este, de zece ani, omul de afaceri Gheorghe Văsâi, prin firma Financiar Urban, dispusă de mai mulţi ani să-şi vândă acţiunile. Cu mare greutate, Consiliul Local s-a hotărât să răscumpere pachetul de 31% vândut în condiţii obscure, în toamna anului 2007, deşi salvarea societăţii de la un presupus faliment avea altă soluţie. „Patronii” Edilului au ajuns în faza de negociere cu asociaţii de la Financiar Urban, având stabilit de către un expert evaluator preţul maxim de la care încep discuţiile cu partenerul privat: 3.307.000 lei, adică 1,18635 lei/acţiune. Ce n-a fost întru totul lămurit este legalitatea plăţii şi a unui leu în plus faţă de valoarea tranzacţiei de acum un deceniu, care s-a cifrat la 2.384.956 lei, adică 0,83 lei per acţiune. Dar primarul Liviu Ţâroiu, care n-o să se cramponeze de o diferenţă de un milion de lei, când mult a fost, puţin a rămas, iar banii i-a şi adunat de prin rezerve, a pledat în faţa aleşilor să aibă răbdare cât timp au loc negocierile. Adică nu este cazul să se discute despre legalitatea achitării unui supliment al preţului de acum zece ani până nu se sfârşesc tratativele, când nu se ştie ce minune se întâmplă pe parcursul lor.
„Noi negociem să cumpărăm 30% din valoarea unei societăţi care nu deţine reţelele. Reţelele sunt ale Consiliului Local, iar Edilul le are în concesiune”
Ce s-a întâmplat joi după amiaza, la întrunirea ordinară a Consiliului Local, n-a reprezentat o aprobare a preţului. Nici măcar aprobarea valorii reieşite din raportul expertului care a evaluat treimea privată a Edilului, ajungând la concluzia că cele 2.830.068 de acţiuni valorează 3.307.000 lei. Ce trebuia să voteze aleşii era constituirea fondului necesar răscumpărării celor 31 de procente din totalul acţiunilor Edilului, întrucât în bugetul local nu fuseseră prevăzuţi, în momentul aprobării lui, pe 30 martie 2017, decât 200.000 de lei. Or cumpărătorul mai avea nevoie de 3.107.000 lei, pe care i-a identificat rapid în rezervele Primăriei: 963.000 lei din excedentul bugetar al anilor precedenţi, iar diferenţa de 2.144.000 lei, prin virări de credite bugetare rămase disponibile. Liviu Ţâroiu spunea că rezerva se bazează pe economiile făcute la licitaţiile derulate până acum, din care au rezultat preţuri sub valoarea estimată a lucrărilor. Aşadar, propunerea Executivului către Legislativ era să aprobe constituirea acestui fond reprezentând valoarea maximală dată de evaluator.
Singurele obiecţii pe marginea acestui subiect, care, în esenţa lui, reprezintă biletul de intrare în A.D.I. „Apă – Canal” Constanţa, au provenit de la liderul grupului PNL, ale cărui păreri n-au fost împărtăşite, însă, şi de ceilalţi colegi, judecând după votul final. Abţinerea lui Bogdan David, argumentată prin faptul că are soţia angajată la Edilul, deşi poziţia acestuia în Consiliu a arătat fără echivoc că este împotriva cumpărării acţiunilor de la Văsâi, a fost urmată de cele ale colegilor Anca Dumitrescu şi Ionel State, şi el angajat la Edilul. În schimb, Lucian Ionescu şi Silviu Mănescu au acordat un vot favorabil propunerii Executivului condus de Ţâroiu. Ultimul n-avea cum să voteze altfel, de vreme ce a fost desemnat în comisia de negociere a preţului tranzacţiei, alături de Constantin Ivan (PSD) şi Sergiu Cicu (ALDE).
Un prim argument al poziţiei lui David împotriva răscumpărării acţiunilor de la Văsâi: reţelele de utilităţi, pe care, într-un viitor nu foarte îndepărtat, le va exploata Raja Constanţa, nu sunt ale Edilului, ci ale Consiliului Local, care hotărăşte cui i le concesionează. „M-am uitat pe contractul de concesiune şi pe prelungirea lui cu încă şapte ani şi jumătate, votată în 2015. Este foarte bine să cumpărăm aceste acţiuni, cu condiţia să nu înstrăinăm societatea mai departe. Pentru că dacă noi ducem Edilul la Raja Constanţa înseamnă că facem o prostie să negociem ca să cumpărăm nişte acţiuni, pentru că reţelele sunt ale municipiului şi sunt în contractul de concesiune cu Edilul. Bănuiesc că înţelegeţi ce zic. Noi negociem să cumpărăm 30% din valoarea unei societăţi care nu deţine reţelele. Reţelele sunt ale Consiliului Local, iar Edilul le are doar în concesiune. Dacă mai departe concesionăm reţelele către Raja, mi se pare o prostie să mai cumpărăm acţiunile. Omul să rămână cu 30% din societatea Edilul, pentru că nu are reţele, care sunt ale Consiliului Local, conform contractului de concesiune, în vigoare cu Edilul.”, a fost un prim punct de vedere al consilierului PNL, demontat de primar, care a reamintit care a fost condiţia nr.1 a colaborării cu A.D.I. „Apă – Canal” Constanţa şi cu operatorul ei, Raja: capital 100% public al operatorului local. Exclus capital mixt public-privat.
Şi-apoi Edilul nu va fi exclusă din procesul intrării societăţii Raja ca operator în domeniul alimentării cu apă la Câmpulung. Dimpotrivă, va fi parte a acestui proces. „Nu se intră, domnule, cu reţelele, reţelele rămân ale municipiului Câmpulung!”, a replicat secretarul Nicolae Ghinea la întrebarea lui David: „Noi cu ce mergem la Raja? Mergem cu societatea sau mergem cu reţelele?” „Ele au fost concesionate Edilului, şi-a continuat ideea Ghinea. Noi doar intrăm într-o asociere cu Raja. Vom vedea după aceea cum facem cu concesiunea. Deocamdată, noi mergem în asociere cu respectivii cu această societate, care are concesionate de la noi reţelele. Ca să putem să intrăm în asociere cu ei, au pus condiţia: capital doar al Consiliului Local, al localităţii. Să nu mai fie capital privat. În momentul în care ne asociem cu ei, contractul de concesiune devine parte în cadrul asocierii. Asocierea nu înseamnă modificarea statutului societăţii. Vine o societate de sine stătătoare, care este numai a municipalităţii şi care s-a asociat cu această entitate.”
Chiar dacă Ţâroiu şi Ghinea s-au ferit să vorbească despre urmarea intrării Consiliului Local în A.D.I. Constanţa, cu Edilul, cu reţele, cu speranţe şi cu ce-or mai intra, în mod sigur, Raja va fi operatorul Câmpulungului. Căci de aceea se şi întâmplă aceste lucruri, culminând cu plata unei sume consistente pentru a-i face pe plac lui Văsâi, care vrea să iasă din Edilul.
Datoriile cetăţenilor depăşeau în 2007 şi depăşesc în continuare valoarea acţiunilor lui Văsâi
Nici al doilea argument al lui David, cum că noi suntem primii din Argeş „racolaţi” de Raja, n-a stat în picioare. „Cei de la Raja ne-au „aburit” că au cumpărat şi la Curtea de Argeş. Este o păcăleală, n-au nicăieri în Argeş. Doar la Câmpulung, momentan. Am fost minţiţi atunci.”, a reclamat acesta, moment în care Liviu Ţâroiu s-a angajat să-i pună la dispoziţie hotărârea asociaţiei în care Curtea de Argeş figurează ca membru. „Am avut o discuţie la Curtea de Argeş chiar pe această temă, a furnizat răspunsul Constantin Ivan. Sunt în aceeaşi fază ca noi. Raja este societate cu capital integral de stat. Noi, când ne-am adunat aici şi am stabilit să reîntregim mijlocul fix, ca să putem face investiţii, asta era condiţia prioritară. Mai târziu, dacă Edilul sau altă societate la care aderăm va reuşi să facă investiţii, rămâne de văzut, în baza proiectului care va urma, punctele sensibile şi tot ce înseamnă reţele de alimentare cu apă, despre care ştim cum sunt la ora actuală. Nu cred că trebuie să ne cramponăm acum, într-o situaţie, pe care deja am decis-o. Dacă s-a făcut o greşeală în 2007, de ce nu putem s-o reparăm? Săptămâna viitoare, am stabilit în comisie să facem convocarea şi să purtăm toate discuţiile legate de protocolul care trebuie făcut între noi şi cel care are pachetul de 31%.”
Greşeala din 2007 la care se referea Constantin Ivan avea, potrivit acestuia, altă rezolvare decât vânzarea unei părţi din societate. Mai ales că principala cauză, şi atunci, şi acum, a situaţiei economice a Edilului au fost şi sunt datoriile cetăţenilor, care depăşeau şi depăşesc în continuare valoarea acţiunilor lui Văsâi. Aşadar, acei bani trebuiau recuperaţi, nu înstrăinate acţiunile operatorului. Ivan a vorbit chiar despre contractarea unui împrumut care să acopere pierderea, nicidecum vânzarea treimii a cărei răscumpărare se produce în prezent, la zece ani distanţă de la acea decizie nefericită, care a blocat orice posibilitate de accesare a unor finanţări externe pentru modernizarea sistemelor de apă şi canalizare.
Edilul nu se desfiinţează, se asociază
A treia manifestare a lui David, care are o problemă nu numai cu redobândirea treimii pierdute neinspirat, ci şi cu acceptarea firmei constănţene ca operator, a descris scenariul în care Consiliul Local înfiinţează altă societate. De ce? Ca să se evite cumpărarea acţiunilor. „Dacă noi, Consiliul Local, facem o altă societate, în loc de Edilul, îi zicem Edilitar, şi mergem cu concesiunea reţelelor la acea societate, putem să ne asociem cu Raja?” „Iar nu înţelegeţi nimic, a sărit Ghinea, care n-a înţeles unde bătea întrebarea lui David. Noi am aprobat o asociere, nu desfiinţarea Edilului. Această societate se asociază, îşi păstrează patrimoniul, îşi păstrează forma juridică, îşi păstrează identitatea. Societatea nu se desfiinţează, se asociază. Nu este vorba despre o contopire a două societăţi, ci despre o asociere. Adică eu, Ghinea, mă asociez cu David ca să facem un lucru comun.”
Într-un sfârşit, cu cele trei abţineri pomenite mai înainte, aleşii au încuviinţat ca banii identificaţi de economiştii lui Ţâroiu să formeze acel fond disponibil în momentul în care părţile se aşează la masa dialogului. Nici nu erau motive de respingere, de vreme ce aleşii au aprobat toate demersurile până acum: cumpărarea acţiunilor, constituirea comisiei de negociere, contractarea unui expert care să fixeze un preţ, intrarea în A.D.I. Constanţa, cu consecinţa delegării operării către Raja, care va complica treburile în localităţile muscelene deservite de Edilul. Asta dacă nu cumva vor urma şi ele exemplul Câmpulungului.
David compara afacerea cu Văsâi cu tranzacţia cu o localnică din Mărcuş, care le vinde autorităţilor locale o bucată de pământ, pentru construcţia unui drum, după afectarea străzii Băloaica de alunecarea solului. În cel de-al doilea caz, evaluarea a dat o sumă, iar la negocierea pe care Liviu Ţâroiu a avut-o cu femeia a reieşit o sumă mai mică. Mai puţin de jumătate din rezultatul evaluării. În mod sigur, fericita experienţă cu mărcuşanca mărinimoasă, care a făcut un gest lăudabil, nu se va repeta cu business-man-ul care face afaceri, nu fapte caritabile. Chiar dacă Ţâroiu, împrumutând celebrul slogan de la ARO, prezintă varianta optimistă în care „oricum şi oricând, comisia de negociere poate obţine un preţ sub această sumă”. Succes!