După reacţia lui Liviu Ţâroiu în faţa cetăţenilor, mulţi dintre ei, oameni nevoiaşi, provenind din teritorii aflate la marginea Câmpulungului, din păcate, acea margine de care cel străin de aceste locuri dă prima dată cu ochii, în drumul său către cealaltă margine, dinspre Braşov, GAL-ul era ceea ce îi trebuia municipiului ca să le ridice din sărăcie. Altfel spus, GAL-ul sau, pe larg, Grupul de Acţiune Locală „Câmpulung Muscel” va lucra pentru periferii, nu pentru centru, deşi dorinţa opozanţilor lui Ţâroiu era ca dezvoltarea să înceapă din centru către zonele mărginaşe şi nu invers. Primarul, însă, şi-a făcut socotelile diferit. Adică va folosi banii câmpulungenilor ca să dea o faţă acceptabilă Pieţei Primăriei şi extensiilor sale, tronsonul cuprins între Policlinică şi Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”. Al doilea proiect central, pentru care are tot ce-i trebuie, documentaţie, licitaţie, constructor, este continuarea „centrului istoric şi a complexului „Kretzulescu”, episodul doi al regenerării urbane lăsate moştenire de primarul liberal la un modest stadiu de 23%. Urmaşul său şi-a propus să meargă în paralel cu amândouă: restanţa predecesorului, din care a extras, deocamdată, Piaţa Primăriei pentru a o reabilita, şi proiectul cel nou, porţiunea cuprinsă între capătul bulevardului de la Bărăţie şi Colegiul „Dinicu Golescu”. Şi acesta tot visul lui Andrei era, dar dacă se va întâmpla să-l realizeze Ţâroiu, Ţâroiu intră în istorie. Ambele vor consuma bugetul local, deşi primarul s-a uitat cu jind la banii Ministerului Dezvoltării măcar pentru „amenajarea peisagistică a zonei rutiere şi pietonale pe străzile Negru Vodă şi Republicii”, bucata dintre Bulevardul „Pardon” şi intersecţia spre Tabaci, conştient că pentru cei 77% rataţi de Călin Andrei, din faza întâi a reabilitării urbane, nu mai pupă niciun sfanţ de nicăieri. Ministerul, însă, a acceptat să-şi ajute omul din teritoriu cu reţelele de apă şi canalizare, cu un pod şi o şcoală, nu şi cu lucrarea de cosmetizare a centrului, care nu era urgenţă pentru UE.
Cum investiţia PNL-ului s-a prăbuşit din cauze care nu vor fi aflate niciodată – nu vor fi aflaţi vinovaţii, deci, nu va plăti nimeni pentru un proiect de aproape 600 de miliarde de lei vechi, suma pretinsă de municipalitate în procesul cu Grup Corint şi asociatul Harbău, proces suspendat din cauza dispariţiei firmei ardelene -, în mintea fostei puteri s-a născut următoarea idee. Faţadele de pe bulevard, care trebuiau puse la punct prin proiectul lui Călin Andrei, cel cu reabilitarea centrului istoric şi a complexului „Kretzulescu”, să le rezolve GAL-ul lui Liviu Ţâroiu! Altfel spus, să-i amâne pe mărginaşi, care se plâng că n-au gaz, canalizare şi asfalt – consultanţii au găsit pe teren gospodării fără apă şi curent electric! – şi să se ocupe tot de centru.
Imposibil, au răspuns în cor Ţâroiu şi consultantul, potrivit cărora programul se referă strict la noţiunea de incluziune socială. Nu puteai să bagi în aceeaşi oală centrul cu colonia de la Pescăreasa. Din cauza veniturilor câmpulungenilor de la Rotunda şi din Mărcuş, zonele respective n-au putut fi validate. Şi atunci se încadra centrul, unde stau oameni înstăriţi?! În timp ce David, nesatisfăcut de răspuns, continua să bruieze expozeul musafirului lui Ţâroiu, acesta din urmă a explodat: „Am avut banii pentru centru?! De ce nu l-am făcut?” „Aţi fost viceprimar, de ce mă întrebaţi pe mine?!”, s-a făcut David că nu mai ştie cine a condus „Kretzulescu”.
Aşadar, pentru reuşita GAL-ului „focusat” pe aspirarea celor 7 milioane de euro de la UE, câştigători nu puteau fi decât marginalizaţii. Ce vor câştiga aceştia în momentul în care forţele reunite în GAL vor trece la treabă? Liviu Ţâroiu spune că infrastructura va fi totalmente schimbată. Că sunt drumuri şi tot ce ţine de drumuri, că sunt reţele de apă şi canalizare, de gaz şi iluminat, tot ce lipseşte în cele trei teritorii: Grui, Pescăreasa şi Cazărmilor. Punctual, ar mai fi consolidarea pe Chilii – Livadie, unde pământul se află într-o continuă alunecare, nişte locuri de joacă, un microbuz şcolar – Liviu Ţâroiu spunea că trei ar fi în planurile sale şi nu numai pentru elevi, ci şi ca să ajute localnicii să ajungă la instituţiile centrale -, restul propunerilor plecate din partea consultanţilor fiind, pe româneşte, poveşti. Oamenii firmei care au lucrat Strategia GAL-ului n-au trecut de capul lor construcţia unei şcoli în Grui, care sigur nu se va face. Sau azilul de bătrâni propus a fi deschis în cel mai îmbătrânit cartier, de la Pedagogic în jos. Când prezentarea expertului a ajuns la acest punct, sanatoriul de care este atât de mare nevoie la Câmpulung, cel privat fiind depăşit de numărul exorbitant de cereri, primarul a făcut un gest care a trădat că propunerea i se pare… „comme ci, comme ca”. Dacă face o consultare a populaţiei, cum şi-a propus în cazul şcolii din Grui, ca să se convingă dacă lumea o vrea ori ba, mai degrabă reiese ca foarte necesar azilul de bătrâni decât încă o unitate de învăţământ, în condiţiile în care directorii şcolilor existente tremură la gândul că securea Inspectoratului retează clase de la ei. Şi mult mai necesar decât adăpostul pentru oamenii străzii, pe care sfătuitorii primarului l-au văzut, absolut neinspirat, în fosta Piaţă Grui, între blocurile câmpulungenilor, care resping vehement ideea de a se învecina cu indivizi cu trecut şi prezent dubios. Prin urmare, Strategia GAL-ului conţine destule deziderate irealizabile, neavând adresabilitate. Însă au fost strecurate în documentul care urma a fi prezentat ministerului, pentru a-l face mai stufos. Şi-apoi la prezentarea publică ţinută la sfârşitul toamnei, Liviu Ţâroiu a spus clar ce vrea să facă prin GAL în teritoriile defavorizate: infrastructura rutieră, pietonală şi de utilităţi şi e destul.
GAL-ul şi Strategia s-au aprobat cu o condiţie pusă ca să fie. Dar măcar a fost un ales, care, deşi n-a fost părtaş la dezastrul „Kretzulescu” – sau, poate, de aceea, a arătat o dovadă de îngrijorare, spre deosebire de colegii versaţi în rateuri, pe care nici în cot nu-i doare – a cerut prudenţă maximă în gestionarea programului. Mai precis, cum se dă startul unei lucrări, este vorba despre cele întreprinse de municipalitate, nu despre proiectele private derulate de ONG-uri şi SRL-uri, Consiliul Local să fie informat despre fiecare stadiu al implementării ei. Asta ca să nu se repete nefericita experienţă a returnării banilor. Când consultantul a avut o încercare de a-i trimite pe aleşi la sediul GAL, ca să se informeze ei cum stă treaba, Cornel Băjan, căci despre el este vorba, a răbufnit: „Nu trebuie să cerem noi! Cum vin să ia aprobări de la Consiliul Local, să şi raporteze stadiul lucrărilor!” După consultant, cea mai bună garanţie a succesului investiţiilor realizate prin GAL este faptul că Primăria este membru fondator! Chiar că ne-am „liniştit”! Păi, „Kretzulescu” pe mâna cui s-a dus de râpă? Nu pe cea a Primăriei?!