Fost director de instituţie de învăţământ, Constantin Staicu a cerut să fie informat în privinţa planurilor pe care autorităţile locale le au – dacă le au – în privinţa localurilor fostelor Şcoli nr.5 şi 6. Chiar şi în condiţiile existenţei unor planuri teoretice, în mod sigur, acestea nu sunt prioritare, chit că imobilul fostei unităţi de învăţământ situate peste drum de intrarea în strada pe care locuieşte primarul Liviu Ţâroiu n-o mai duce mult. Adică este atât de deteriorat încât şi să fie cineva interesat de exploatarea lui, graţie spaţiului generos, va fi pus pe fugă de volumul uriaş de investiţii, pentru a-l face funcţional. Primăria, mai mult ca sigur, nu va investi în refacerea lui, neavând niciun precedent până în acest moment de conservare impecabilă a unei clădiri, astfel încât să se nu ajungă la distrugerea ei prin neutilizare. Deşi mai nouă şi reabilitată, nici Şcoala 5 nu stă grozav la capitolul întreţinere şi siguranţă, fiind nu o dată ţinta hoţilor, care au profitat de oportunitatea reprezentată de un imobil „părăsit”, numai bun de cotrobăit. Ca să-i ţină pe ciorditori la distanţă de construcţia cu dotările aferente în interior, administraţia a găsit, ca soluţie de securitate, menţinerea luminii aprinse. Aşadar, deruta provocată infractorilor se simte în factura la energie electrică, sacrificiul suportat de comunitate pentru a nu creşte valoarea pagubelor cauzate fostei şcoli de diverşi indivizi care s-au servit din incintă cu ce-au găsit folositor.
Şeful Executivului a reluat o idee mai veche, pe care am auzit-o de mai multe ori şi la predecesorul său, fără a fi, însă, pusă în practică şi anume: că va fi înaintată o solicitare de preluare a clădirilor fostelor unităţi de învăţământ de la Ministerul Educaţiei. Dar, după cum am spus, de când se tot vorbeşte că va fi iniţiată procedura greoaie, ca durată de timp, şi stufoasă, ca volum de documente ce trebuie incluse în dosarul transferului, până în prezent, lucrurile erau avansate, dacă nu chiar finalizate. Păcat că, din cauza altor urgenţe, pe care câmpulungenii nu le sesizează, de vreme ce „în teren” nu se întâmplă nimic, două spaţii largi sunt lăsate să se părăginească, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte şcoli ori cămine culturale. Bine că nu aveţi, de pildă, Şcoala Chilii în bătaia ochilor, ca să vi se rupă sufletul la vederea ei. Ce-i drept, este o căscioară veche, inutilizabilă, nici ca şcoală, nici ca orice altceva, dar şi s-o laşi să se dărâme e păcat de Dumnezeu! Când are o frumoasă poveste în spate, legată de ctitori, un amplasament deosebit, până la care se poate crea un circuit pentru excursionişti. Deci, ar putea fi valorificată turistic, transformată într-un mic muzeu, prin recondiţionarea ei, aşa cum au procedat autorităţile judeţene cu conacul învăţătorilor Colţ din Valea Româneştilor. Că nu sunt vizitatori… nu sunt, din cauză că lipseşte cu desăvârşire promovarea. Dar cu o informare profesionistă şi cu investiţii de bun simţ, vechile şcoli din „satele” câmpulungene ar redeveni utile comunităţii.
Revenind la „suratele” poziţionate mai central, despre care Ţâroiu spunea că intenţionează să obţină cedarea lor de către minister în favoarea municipiului, prin scoaterea lor din circuitul de învăţământ, s-ar părea că pe hârtie sunt ceva intenţii de valorificare a spaţiilor cu pricina. Pentru Şcoala 6 există solicitarea unui privat, care ar vrea să deschidă acolo o şcoală de meserii, asta dacă nu se răzgândeşte văzându-i interiorul degradat. Nu este exclus ca ţinta întreprinzătorului să fie corpul de construcţie din spate, mai nou şi mai dotat decât clădirea din faţă, din care a „fugit” A.P.I.A. Câmpulung. Iar la Şcoala 5, spunea Liviu Ţâroiu, trebuie luată o hotărâre cu privire la mutarea unei părţi a Poliţiei Locale în acest imobil, pe care ar urma să-l împartă cu Muzeul de Istorie Câmpulung, care are nevoie de spaţiu pentru a depozita obiectele care nu mai au loc în clădirea Finanţelor Publice. Constantin Staicu a cerut ca identificarea unei destinaţii să se producă într-un timp cât mai scurt, din considerente evidente. „E.M.”