Halul în care înţeleg vânzătorii de la magazinele alimentare să respecte regulile de igienă îţi taie rapid pofta de mâncare, fiind martor la îngălarea cu care sunt serviţi clienţii. Mănuşile, de pildă, sunt puse de formă, deoarece cu mâna acoperită, ca măsură de protecţie, manevrează marfa şi cu aceeaşi mână iau banii şi dau restul. Aşadar, protecţie zero a alimentelor! Probabil că mănuşa este folosită ca să nu se murdărească ei pe mâini, nicidecum, pentru sănătatea clientului, care mănâncă o marfă în mod sigur contaminată cu microbii de pe bani, despre care toată lumea ştie că sunt mai mizerabili decât colacul WC-ului. Nu mai spunem că unele vânzătoare, din comoditate sau din economie la mănuşi, apucă pâinea ori cornurile direct cu punga în care îţi sunt servite. Sau folosesc la secţionarea mezelurilor acelaşi cuţit pe care îl folosesc şi la tăierea brânzeturilor. Aşa se explică de ce găseşti pe telemea urme roşiatice de la boiaua de pe afumăturile din galantarul vecin. Iar ca sila să fie completă, ţi se întâmplă să asişti la scene şocante în care vânzătoarea cere cuţitul din dotarea magazinului, pe care colega intrată într-o mică pauză de masă – care se consumă în faţa clienţilor, pe aceeaşi tejghea – îl foloseşte la tăierea alimentelor din pachetul personal! Aşadar, cu acelaşi cuţit se taie carnea şi bânzeturile magazinului, dar şi mâncarea adusă de acasă de angajate, fără să le pese că lumea observă aceste practici nesimţite. Se întâmplă şi la „case mari”, nu doar la alimentarele de cartier, unde ignoranţa e lege. La sectorul de congelate vrac al unui supermarchet, este pusă la îndemâna clienţilor, pentru a se servi cu legume ori gustări gata de băgat la cuptor, o paletă, pe care o atinge cu mâna tot „poporul”. După care ustensila este aruncată deasupra mormanului de mazăre congelată, intrând în contact cu alimentul, după ce a „mozolit-o” o grămadă de lume. Musceleanul de pe bulevard