Povestiri livrate de cei care au adoptat stilul de viaţă bio şi care nici măcar nu mai trec prin dreptul vitrinelor cu brânzeturi cu gust de plastic din supermarcheturi sau cu ouă frumos ambalate, cu conţinut de Omega 3, dar cu miros de chimicale. În piaţă obişnuieşte să vină, atunci când se plictiseşte acasă, o bătrânică îngrijită, curată, care inspiră încredere târgoveţilor şi care o şi caută când o văd aşa fragilă, vorbăreaţă şi lipicioasă. O vecină de la ea de la ţară, aflată cu treburi la oraş, astă iarnă, zărind-o în dreptul tarabei, a întrebat-o: “Tanti, ce mai vinzi?” Mai cu seamă că era iarnă şi ştia că bătrânica n-are cine ştie ce producţie animală sau agricolă în bătătura în care nu creşte decât o vacă şi cinci găini. “Uite, am venit să dau ăstea 200
de ouă!”, a uluit-o pieţăreasa cu răspunsul pe vecină. “Da’, de unde ai mata atâtea ouă de la o mână de găini? N-ai mâncat, n-ai dat la niciun nepot?” “Am, dacă le tot strâng din august!” Iar discuţia avea loc în decembrie, înainte de sărbători. O nepoată s-a convins şi ea de practicile necurate ale mătuşii. Ştia că bătrâna încheagă laptele de la văcuţă şi-l transformă în caş proaspăt, pe care îl predă unei firme care colecta brânzeturile din comună, pentru a le vinde într-o piaţă mare din Braşov. I-a cerut mătuşii o bucată de caş. “La ce-ţi trebuie?”, a anchetat-o bătrâna, gândindu-se c-o fi şpagă pentru cineva. “Am poftă de brânză proaspătă… mi s-au copt şi roşiile…” “Nu pot să-ţi dau, că picur un pic de aracet, ca să cântărească mai greu.”, a replicat bătrânica escroacă.