Tristeţea părintelui Modest Ghinea, care are puternicul sentiment că se luptă cu morile de vânt, în încercarea de eliberare a ruinelor cetăţii dacice de magherniţele rudarilor, este amplificată de faptul că Parchetul a clasat de fiecare dată dosarele legate de „Cetăţuia”, pe motiv că rudarii sunt nevinovaţi. „Adică ceea ce au făcut ei acolo au făcut pentru faptul că autorităţile locale i-au lăsat să construiască. La fel, mănăstirea. Deci, eu fac acte din 1993 şi mi se spune că nu este nicio problemă. Eu nu i-am tolerat, le-am spus mereu să nu mai construiască, dar am căutat să fie totul legal. Tot ceea ce am făcut în mănăstire, în 24 de ani, de când sunt acolo, am căutat să fie legal. Aş fi putut să-i întărât pe cei de devale, băgând buldozerul în ei, cum se spune. Dar n-am vrut, am zis să fie totul legal. Mergem cu paşi mici, este adevărat. Şi mie mi se spune că regula „in dubio pro reo” (n.r. „de îndoială profită infractorul”) „constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie”. Ei sunt nevinovaţi că au construit. Sunt nevinovaţi că au ridicat un WC pe situl arheologic. Sunt nevinovaţi că şi-au făcut coteţ de porc acolo. Când văd că mi se pun beţe în roate din toate părţile, mă întreb: eu pentru ce şi pentru cine mă lupt? ”, este mâhnit părintele de concluziile la care au ajuns organele de cercetare la care a apelat, văzând că, deşi recunoscut ca proprietar de către instanţă şi pus în posesie de executorul judecătoresc, coşmelii noi prind temelie pe domeniul mănăstirii, care este monument istoric pe deasupra! Ca amărăciunea să fie completă, plângerile depuse pentru violenţele comise de etnici asupra vieţuitorilor de la schit şi pentru distrugerile cauzate locaşului s-au soldat cu neînceperea urmăririi penale.
Rudarii, posesori de maşini şi case în regulă, s-au văitat la Poliţie că n-au bani de terenuri
Una dintre numeroasele experienţe neplăcute trăite de stareţul Mănăstirii „Cetăţuia Negru Vodă”, în cei 24 de ani de când păstoreşte aşezământul de cult, majoritatea pricinuite de comunitatea de rudari extinsă pe pământurile sale, i-a fost furnizată de respingerea acţiunilor sale la Poliţie şi Parchet. Cel mai recent eşec îl constituie plângerea pe care părintele Modest Ghinea a formulat-o împotriva ordonanţei de clasare din 16 noiembrie 2016, dată într-un dosar în care Poliţia a întreprins cercetări „sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tulburare de posesie şi distrugere”. Agentul principal Gabriel Fintoiu, de la Secţia 13 Poliţie Rurală Rucăr, a precizat în referatul său că, „în urma soluţionării plângerii de mai sus, s-a constatat existenţa unor indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de articolul 24, litera a, raportat la articolul 3, alineatul 1, litera b, din Legea 50/1991 (n.r. Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii – Executarea fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la articolul 3, alineat 1, literele b, c, e şi g, cu excepţiile prevăzute de lege), ocazie cu care s-a stabilit că pe terenul ce aparţine Mănăstirii „Cetăţuia Negru Vodă”, situat pe raza comunei Stoeneşti, au fost ridicate mai multe construcţii, locuinţe şi anexe gospodăreşti, de către numiţii Samoilă Lucreţia, Cornea Sorin, Puicuş Dorin, Puicuş Dorel, Samoilă Rubin, Puicuş Mugurel, Tudoroiu Florin, Tudoroiu Ion, Tudoroiu Camelia, Tudoroiu Dănuţ, Tudoroiu Cila, Tudoroiu Ghiocel, Tudoroiu Marta, Bîrloiu Nicu, Bîrloiu Ion Ovidiu, Puicuş Lideraş, Samoilă Doina, Manole Ion, Puicuş Claudel, Cornea Crinu, Cornea Ionuţ, Cornea Elisabeta, Mărunţelu Ariton şi Mărunţelu Vasile Cosmin.”
Pe 16 decembrie 2016, Parchetul Câmpulung s-a autosesizat în acest caz şi, şase zile mai târziu, înainta Secţiei 13 Poliţie Rurală Rucăr procesul verbal de sesizare din oficiu, în vederea efectuării de cercetări pentru infracţiunea despre care relatam, executarea de lucrări, în primul, fără autorizaţie de construire şi, în al doilea rând, într-un sit istoric. La audierile întreprinse de agentul principal Fintoiu, părintele Modest Ghinea a povestit că, în anul 1993, când a venit ca preot stareţ la „Cetăţuia”, pe terenul de aproximativ 3.500 de metri pătraţi în punctul „Valea Cetăţuii” – pentru care mănăstirii i s-a reconstituit dreptul de proprietate în anul 2009 -, erau ridicate 8 locuinţe din bârne, deţinute de Samoilă Lucreţia, Samoilă Doina, Puicuş Claudel, Manole Ion, Puicuş Lider, Tudoroiu Ion, Bîrloiu Ion Ovidiu şi Cornea Ilie. Încă din 1993, de când a sosit la mănăstire, stareţul le-a atenţionat pe familiile enumerate să înceteze ridicarea altor case, pământul fiind al locaşului de cult. Avertismentele verbale ale slujitorului Bisericii au fost nesocotite de rudari, care, în următorul sfert de veac, şi-au mărit locuinţele, din bolţari, pe măsura creşterii pretenţiilor. De la 8 bordeie s-a ajuns la 38 de case în regulă, toate ridicate fără autorizaţie de construire, „situaţie tolerată de organele administraţiei locale”, după cum menţionează poliţistul în raportul său.
Revenind la dosarul în care s-a dispus soluţia de clasare, se pare că şi anchetatorii s-au „lovit” de lipsa unui verdict în litigiul din 2014, iniţiat de Prefectura Argeş, cu Primăriile Cetăţeni şi Stoeneşti, pentru delimitare teritorială. Asta pentru că niciuna dintre cele două administraţii publice locale nu recunoaşte că i-ar aparţine teritoriul cuprins între Valea lui Coman şi Valea Chiliilor, unde se află şi proprietatea mănăstirii. „Administrativ, locuitorii de la Valea Chiliei aparţin de Primăria Cetăţeni, însă terenul pe care şi-au construit locuinţele aparţine cadastral de Primăria Stoeneşti. (…) Primăria comunei Stoeneşti a comunicat că nu a eliberat autorizaţii de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor existente pe terenul înscris în titlul de proprietate (…)/11.02.2009 (n.r. titlul deţinut de Mănăstirea „Cetăţuia Negru Vodă”) şi nici nu a luat măsuri sancţionatorii pentru edificarea de construcţii neautorizate, deoarece zona în cauză nu se află în administrarea sa, motiv pentru care nu are nici drept de control.”, redăm din referatul agentului de Poliţie rucărean. Din acelaşi motiv, că terenul care face obiectul actului de proprietate amintit se află pe teritoriul localităţii vecine, Stoeneşti, nici Primăria Cetăţeni, după cum a transmis Poliţiei Rucăr, „nu a eliberat autorizaţii pentru construcţiile situate pe acest teren, deoarece nu are competenţă teritorială, şi nu a luat nici măsuri de sancţionare pentru construcţiile situate pe terenul în cauză.”
După cele două Primării, care susţin că nu se bagă pe pământul „altuia”, părintele Modest Ghinea a aflat stupefiat că nici Direcţia Judeţeană pentru Cultură Argeş nu are nicio competenţă, în ciuda statutului de monument istoric pe care îl are situl arheologic, ale cărui vestigii au stârnit interesul specialiştilor veniţi în zonă, pentru săpături şi studiu, în mai multe rânduri. În referatul său cu propunerea de clasare a dosarului, agentul principal Gabriel Fintoiu redă punctul de vedere al Direcţiei de Cultură, comunicat Poliţiei pe 13 februarie 2017: „În prezenta cauză nu are atribuţii în domeniu şi nici capacitatea instituţională de a identifica locuinţe sau persoane, notificând despre situaţia amintită doar autorităţile locale şi Ministerul Culturii, de unde rezultă că, până în prezent, nu s-a făcut din partea acestei instituţii nicio notificare către persoanele de etnie romă cu privire la faptul că terenul pe care şi-au construit locuinţe şi anexe face parte dintr-un sit arheologic/monument istoric.”
Chemaţi la audieri, la Poliţie, în dosarul de „tulburare de posesie şi distrugere”, clasat, în toamna lui 2016, dar legat de cel de „executare de lucrări fără autorizaţie de construire”, într-o zonă-monument istoric, Cornea Elisabeta, Puicuş Dorel, Puicuş Mugurel, Bîrloiu Ion Ovidiu, Samoilă Doina, Manole Ionel, Tudoroiu Gheorghe Ion şi Mărunţelu Vasile Cosmin, „toţi din satul Valea Cetăţuia, comuna Cetăţeni, care locuiesc în prezent pe terenul în litigiu, au declarat că s-au născut pe terenul în cauză, unde părinţii lor au avut ca locuinţe bordeie, iar pământul pe care îşi au curţile şi casele l-au moştenit de la părinţii lor, care şi ei, la rândul lor, l-au avut moştenire de la bunici.” Cei audiaţi au mai susţinut la Poliţie că locuinţele în care stau în prezent „au fost ridicate în urmă cu 40-50 de ani, modificând vechile bordeie părinteşti, motivând că au o situaţie financiară precară, trăind doar din ajutorul social şi munca prestată prin gospodăriile localnicilor, şi nu au posibilitatea să cumpere pământ, ca apoi să-şi edifice o altă locuinţă, motiv pentru care nu s-au ocupat în trecut de întocmirea documentelor pentru case şi pământ.”
După angajatul Poliţiei, care a examinat şi sentinţa Judecătoriei Câmpulung din 2012, care îi obligă pe rudari să lase mănăstirii, în deplină proprietate şi posesie, cei 3.458 de metri pătraţi, „reiese faptul că (…) instanţa apreciază că cele care ar trebui obligate la despăgubiri în favoarea pârâţilor-reclamanţi şi la atribuirea de teren pentru ridicarea unor noi construcţii sunt chiar organele administrative locale, care au tolerat perpetuarea acestei situaţii.” Cum instanţa a respins cererea locaşului de cult de obligare a rudarilor să-şi ridice construcţiile executate pe proprietatea sa, nici Poliţia n-a făcut notă discordantă cu „principiul umanismului” aplicat în pronunţarea hotărârii judecătoreşti. Agentul principal Gabriel Fintoiu a ajuns la concluzia că „nu există date şi indicii certe care să contureze presupunerea rezonabilă că numiţii (n.r. cei enumeraţi la începutul articolului) au comis infracţiunea dedusă a fi instrumentată în prezenta cauză penală, aceştia fiind toleraţi în edificarea de locuinţe fără autorizaţie atât de organele administraţiei locale, cât şi chiar de părintele stareţ încă din 1993 (…).”
Ajutat şi de „vidul teritorial-administrativ”, generat de faptul că Primăriile Stoeneşti şi Cetăţeni nu-şi asumă teritoriul, agentul principal Liviu Gabriel Fintoiu a propus, în referatul său din 3 martie 2017, clasarea dosarului în care a început urmărirea penală „in rem”, pe 22 decembrie 2016, pentru lucrările neautorizate întreprinse în zona istorică, protejată prin lege. Propunerea agentului de la Secţia 13 Poliţie Rurală Rucăr a fost însuşită de procurorul Ionel Cotovelea, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, care a constatat că „fapta, în concret comisă, nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de legea penală, existând o îndoială cu privire la recunoaşterea de către cei reclamaţi a împrejurării că aceste lucrări de construire au privit construcţii amplasate în zonele de protecţie a monumentelor sau în zone construite, protejate, stabilite prin lege.”
„N-a fost chemat nimeni pentru că au urlat, m-au ameninţat, au căutat să-i îmbrâncească pe cei care erau cu mine”
Când s-a derulat operaţiunea de punere în posesie a mănăstirii asupra terenului de sub satul clandestin, cu nişte măsurători şi câţiva ţăruşi înfipţi în pământ, marele noroc a fost că două persoane cu rol de instigatori n-au fost acasă. Cornelia Tudoroiu are cea mai mare influenţă asupra pârâţilor chemaţi în judecată de stareţ, susţinută de o surată din cătun, Tatiana Bîrloiu, tot din neamul Tudoroiu. Nici fiul Corneliei Tudoroiu n-are o reputaţie grozavă, din câte a lăsat să se înţeleagă interlocutorul nostru. Au fost scandaluri în vale între cei de la pod şi acest personaj, care acum stă în Câmpulung, scandaluri „condimentate” cu sticle de benzină aruncate şi bătăi care au antrenat participanţi cu surplus de energie. De frica lor, pelerinii şi-au rărit vizitele la „Cetăţuia”. Inclusiv părintele a fost ameninţat de clanul Tudoroiu, iar călugării de la schit, bătuţi cu măturile şi alungaţi cu pietre.
În biserica din vale, metoc, se oficiază botezuri şi cununii gratuite pentru rudarii, care, după ce că nu li se percepe nicio taxă, tot ei sunt cei care cer de la obraz: „Nu pui ceva, taica, la copil, ca să aibă noroc la bani?!” Plus că primesc frecvent alimente din partea mănăstirii, de unde, după ce că nu prestează nicio muncă în contul ajutorului oferit, mai şi şterpelesc şi distrug pe deasupra. „Părintele de jos, care este al meu, nu îndrăzneşte să spună nimic, pentru că stă acolo, are casă acolo, iar bisericuţa este acolo. El mai pleacă de acasă, rămâne soţia… are două fete… ce să facă?”, este situaţia nefericită în care este pus stareţul de a se lupta de unul singur.
În ciuda fărădelegilor avându-i ca autori pe cei care pângăresc istoria şi năruiesc turismul religios susţinut şi de „Cetăţuia Negru Vodă”, autorităţile par încremenite, căutând parcă să-l scoată vinovat tot pe stareţ, ba că i-a tolerat, ba că i-a agitat, prin starea de tensiune, pe care el ar provoca-o şi întreţine. În 2008, un gard, pe care părintele Modest Ghinea l-a construit la vestigiile arheologice, i-a fost pus la pământ. „Vecinătatea Mănăstirii „Cetăţuia Negru Vodă” cu comunitatea de romi de la Valea Cetăţuii a determinat, de-a lungul timpului, o stare tensionată, mai cu seamă că stareţul preot Modest Marian Ghinea a mai promovat plângeri penale, ca reprezentant al schitului, pentru apărarea drepturilor proprii, precum şi ale mănăstirii.”, a citit acesta un pasaj dintr-un alt document al Parchetului, prin care acţiunea i-a fost respinsă. „Era şi cazul – a precizat acesta, referindu-se la plângerile penale promovate – când băieţii mei au fost bătuţi cu măturile, alungaţi cu pietre. Aceeaşi familie, Tudoroiu, care este în zona ruinelor, m-a ameninţat, mi-a rupt gardul, l-a mutat. Şi mie mi se spune că gardul n-are nicio treabă, pentru că n-are o valoare mare, ceea ce s-a întâmplat s-a întâmplat pe domeniul public, nu pe domeniul privat. Şi asta pentru că eu eram vinovat, pentru că eu creez tensiuni! Vinovatul tot eu sunt de fiecare dată! Şi… neînceperea urmăririi penale. Nu înţeleg de ce.”, a redat acesta una dintre iniţiativele sale ratate, petrecute acum nouă ani.
„Degeaba am avut acţiuni, pentru că toate s-au suspendat. Am o hârtie din 14 mai 2016, în care am specificat mai multe lucruri. Din data respectivă, până acum, nu s-a făcut nicio cercetare. N-a fost chemat nimeni pentru faptul că au ţipat, au urlat, m-au ameninţat, au căutat să-i îmbrâncească pe cei care erau cu mine. Pe mine n-au curajul să mă îmbrâncească…, dar vin să ameninţe. Am solicitat ajutorul la 112. Ştiţi ce mi s-a spus? Dacă nu este un scandal mare şi, mai ales, dacă este acolo devale, n-avem nicio problemă. Eu n-am stat să înregistrez aceste lucruri. Căci dacă le-aş fi înregistrat, aş fi avut nişte dovezi clare asupra a ceea ce se întâmplă astăzi cu legile noastre.”, a încheiat părintele, în a cărui lectură au intrat de mult Codul Civil şi Codul Penal.