Noroc cu evenimente precum „Noaptea la muzeu cu Petry”, care „a făcut valuri” puternice înainte să aibă loc, fapt ce ar trebui să-l flateze pe autorul intrigii, pentru interesul stârnit, până la vizionarea lucrărilor, de simplul anunţ al expoziţiei. Expoziţie care nu s-a anunţat oricum, ci în stilul inconfundabil, savuros al lui Bogdan Petry, a cărui carieră s-a derulat străină de noţiuni precum banal, plictisitor ori preconceput. Păcat că afişul interesant, care scoate în evidenţă talentul şi inspiraţia apreciatului caricaturist, înfăţişându-l pe el însuşi în rol de vampir, n-a fost prezentat mai din vreme de instituţia organizatoare, la ce dispută aprinsă a declanşat în mediul real şi virtual, cu publicitatea de rigoare făcută acţiunii programate în „Noaptea Muzeelor”. Posterul, cu o grafică excelentă, ni-l prezintă pe Bogdan Petry într-o postură mai degrabă amuzantă decât înspăimântătoare, cu o pelerină de vampir, dotat cu ţăruşul care a luat locul instrumentului de „tortură” cotidiană al artistului, proiectat pe o lună plină, brăzdată de „frăţiorii” lilieci, în timp ce din numele autorului se preling dâre de sânge. „Tenebroasa” scenă cu creatura nopţii arătându-şi colţii provoacă mai curând zâmbete privitorilor decât un sentiment de respingere ori prejudecăţi aidoma celor care l-au încercat pe părintele Ciprian Dragomir. Slujitorul Bisericii a găsit în laitmotivul expoziţiei lui Petry, exprimat prin însăşi reprezentarea menită să atragă vizitatori, mai descuiaţi ori mai încuiaţi la minte, un motiv de a protesta faţă de permisiunea acordată pătrunderii „necuratului” într-o instituţie de cultură. „Omul zilei”, pardon, al nopţii, a exploatat în favoarea sa supărarea preotului, care a îmbrăcat forma unei petiţii, prezentându-se la vernisaj tot în ţinută de vârcolac, unul simpatic, însă, pe care, dacă ar fi venit la lansare, l-ar fi plăcut inclusiv faţa bisericească. Pentru că o glumă, o ironie fină, o ştrengărie artistică marca Bogdan Petry n-au cum să nu fie gustate de publicul care are cât de mici pretenţii de la el. Mai ales că simţul umorului reflectă întotdeauna gradul de inteligenţă.
„Părintele a făcut o petiţie ridicolă, e o reacţie aberantă”
O justificare a agitaţiei produse pe pagina de socializare a instituţiei de simpla prezentare a evenimentului, prin postarea afişului acţiunii de greutate organizate de „Noaptea Muzeelor”, s-a simţit şi în mesajul de deschidere a expoziţiei lui Bogdan Petry, mesaj rostit de gazdă, directorul Alexandru Oprea. „Obscenul, grotescul, comicul sunt categorii estetice, iar arta nu ar trebui să fie niciodată îngrădită de diferite poziţii puţin mai stricte şi puţin mai rigide în abordare. Arta trebuie să transmită emoţie, (…) chiar dacă prin exacerbarea anumitor atitudini. Iar caricatura, în calitate de categorie a artei plastice de nişă, în care grotescul, hiperbola sunt modalităţi de a scoate în evidenţă anumite trăsături ale personajelor, este cu atât mai mult făcută să se califice a fi parte a unei expoziţii într-un muzeu. Marele poet american Emerson spunea că, probabil, caricatura este cea mai bună istorie a timpului. Deja nu-mi mai dau seama dacă am făcut o expoziţie de istorie sau o expoziţie de artă plastică. Asta va rămâne vizitatorului să decidă, dacă memoria vizuală, pe care un caricaturist o transmite, prin intermediul operelor sale, generaţiilor viitoare are mai multă calitate istorică sau mai multă calitate plastică.”, a precizat managerul Muzeului Municipal Câmpulung.
Transformarea lui Bogdan Petry în maestru vampir se pare că i-a priit, reuşind să fie punctual, după cum l-a „denunţat” Ioan Crăciun, curatorul Galeriei „Arta”, care a „năşit”, în 2004, prima expoziţie a caricaturistului la Câmpulung. „Sunt surprins că Bogdan este la ora asta aici. În cei 13 ani în care am făcut expoziţii la Galeria „Arta”, aproape niciodată nu reuşea să ţină minte ora. Nu ţinea minte nici ziua în care avea vernisajul. Pentru Bogdan este un prilej să fie admirat timp de o noapte întreagă de atâta lume, de atâtea femei, şi un prilej pentru multă lume de a petrece o noapte cu Bogdan, chiar dacă la muzeu.”, a afirmat directorul Editurii „Ars Docendi” Bucureşti, care a lansat publicului invitaţia de a se bucura de „portretele caricaturii” şi de Bogdan Petry, ca personaj, „pentru că este el însuşi un personaj şi… să îi urăm să nu devină foarte repede obiect de muzeu.”
Încântat să-şi expună lucrările într-un muzeu, cel responsabil de tulburarea apelor înainte de noaptea cea mare, Bogdan Petry, mărturisea că locul „pare puţin atipic, pentru că o caricatură, de obicei, nu-şi află locul într-un muzeu. E puţin ca nuca în perete, dar este o aparenţă, de fapt, pentru că, în realitate, tocmai această discrepanţă face să dea un sens lucrărilor mele. Poate să le facă să pară mai moderne sau să devină un fel de lucrări care să se clasicizeze.” Apoi, artistul a explicat că sesizarea părintelui, care, în urma vizionării afişului, a avut o reacţie „foarte excesivă şi foarte negativă”, a interpretat greşit mesajul respectivei reprezentări, total lipsită de o tentă draconică. „În realitate, eu am vrut să fac un fel de mişto de reputaţia noastră vampirică, pentru că, peste tot în lume, toţi care aud de români îi asociază cu Dracula. Părintele a făcut chiar o petiţie ridicolă, aş putea spune, este o reacţie aberantă.”, a lămurit Petry nuanţa propriei caricaturi, una haioasă, de un umor delicios, care bine dispune.
Artistul l-a invitat pe preot să-i vadă expoziţia, lucru pe care era bine să-l fi făcut înainte de a-şi da părerea, ca să fie documentat. „Farmecul ei este acum, pentru că, la miezul nopţii, mie o să-mi crească colţii.”, a căutat un final în aceeaşi notă autorul lucrărilor, şi, vorba lui Oprea, scapă cine poate! Petry a îndemnat publicul ca, în afară de realizările proprii, să vizioneze şi să se bucure şi de exponatele tradiţionale. „Sunt o bucăţică din istoria noastră a Câmpulungului şi a neamului nostru românesc, care, din păcate, începe, uşor-uşor, să se volatilizeze. Trebuie să ne luptăm pentru a păstra această tradiţie şi această istorie, pentru că fără istorie vom dispărea fără urmă. Este păcat să nu arătăm viitorului că noi am fost cândva, şi-am gândit, şi-am luptat, şi-am muncit, şi-am făcut ceva pentru lumea asta.”, a încheiat, foarte serios, Bogdan Petry.
„Hidoşenia asta vă strică „firma”
Textul petiţiei părintelui Ciprian Dragomir, prezentă şi ea la „Noaptea Muzeelor”, adresată directorului Alexandru Oprea, sună astfel:
„Subsemnatul Ciprian Mihail Dragomir, concetăţean şi preot, mă declar profund indignat de aşa-zisul eveniment pe care Muzeul orăşenesc, prin Secţia sa de Istorie, l-a afişat aseară, 18 mai 2017, pe reţelele de socializare şi îl are în curs pentru mâine seară, 20 mai 2017, sub egida „Nopţii Muzeelor”! Păi, nu avem nicio casă memorială a atâtor personalităţi în municipiul nostru, dar Muzeul propune un vernisaj de caricaturi vampiristice?!?! Ştiu că Charlie Hebdo şi „între picioarele” de la Viena arată nivelul „culturii” de astăzi, dar noi nu avem minte, chiar intrăm aşa oricum în roata halloweenigizării concetăţenilor?!
Asta e cultura pe care doriţi s-o vadă copiii şi nepoţii noştri, ai câmpulungenilor?! Aţi elaborat multe evenimente frumoase, inclusiv recenta Tabără de creaţie de la Etnografic, dar hidoşenia aceasta vă strică „firma”! Oare, nu mai aveţi prin beciurile Muzeului nimic de arătat, că doar ne aflăm la secţia istorică, nu la vreuna mitologică futuristă?! Trebuie să expunem oribilul?!
Am alte aşteptări de la dumneavoastră, oameni care lucraţi cu un produs fin: cultura! Unul fin, nu grotesc! Cultura, nu cult-Ura! Vă rog, prin urmare, nu doar să luaţi act, ci să şi interveniţi pentru a se modifica, în sens pozitiv, respectiva urâciune, în folosul, nu spre dezgustul micilor şi marilor vizitatori!” Petiţia concetăţeanului şi preotului Ciprian Dragomir a fost depusă la Muzeu pe 19 mai 2017, cu o zi înaintea expoziţiei.
Dihonie pe „Feisbuc”
„Urâciunea”, după gustul purtătorului de sutană, a răsculat apărătorii artei lui Bogdan Petry, apreciată pe plan naţional şi internaţional, datorită calităţii şi rafinamentului umorului autorului. Am selectat câteva dintre numeroasele comentarii purtate în eter, odată deschisă Cutia Pandorei prin protestul părintelui Dragomir, deranjat de „lugubrul” ieşit într-o notă uşor persiflatoare la reputaţia construită de occidentali, de urmaşă a lui Dracula a naţiei române.
Marius Bascacov: „Încă un eveniment Bogdan Petry, un artist recunoscut de critică şi confraţii săi, pe plan internaţional, pentru originalitatea sa. Voi fi prezent la eveniment cu toată plăcerea, deoarece sunt un fan al artistului şi al artei sale originale. Cât despre comentariile bigote, combinate cu o insistenţă stalinistă de aplatizare a artei, părerea mea este să le ignorăm, să le tratăm ca neavizate (orice insistenţă poate fi considerată răutate şi tratată ca mobbing). Afişul, în sine, este o operă de artă şi poate fi folosit ca un obiect de colecţie, creat de un nume care va rămâne în istorie, chiar dacă detractorii sunt mulţi şi anonimi.”
Bogdan Iorga: „Dragă părinte, de aici, de pe frumosul litoral al Câmpulunglui, pot remarca, voios, că ne poziţionăm în spiritul toleranţei, aşa cum e bine ştiută în ortodoxia clasică. Hai să facem un rug, în faţa muzeului, ca să îl facem barbecue pe Petri-ucigă-l-toaca! E cel mai bine, că nu se face să faci caricaturi cu bampiri (care sug sângele poporului). Aşa, părinte, să purcedem în pravoslavnica cruciadă, că cel fără de pată are voie să aprindă rugul, după ce mai întâi vom fi lapidat şi femeia adulteră… Şi dup-aia să-l dăm afară din biserică pe Iisus, fiindcă e evreu şi nu l-a trăsnit pe Petri când s-a desenat ca bampir!”
Muzeul Câmpulung Muscel: „Arta, în general, arta plastică, în particular (iar caricatura, în cel mai mare grad), dezvoltă forme de expresie artistică în cele mai variate și provocatoare feluri. Bineînțeles, neputând vorbi în numele artistului, putem doar spune că preluarea mitului urban al vampirului, vizitator în timp de noapte, este în acest caz o reinterpretare, în scopul tocmai de a remodela percepția, dar și de a aduce în prim plan teme bine cunoscute, dar privite sub altă formă. Asigurăm vizitatorii că expoziția în sine este un prilej de împărtăşire artistică de cel mai înalt nivel.”
Părintele Ciprian Dragomir: „Glumiţi, nu? Păi a cui reprezentare e asta? Pe ce planetă trăim? Chiar nu va ajunge diabolizarea de pe tot de-a-rândul? Păi, din ce cult-Ură face parte şi vampirismul ăsta? (…) Să înţeleg că nu aveţi nici un instrument de selecţie?!”
8Muzeul Câmpulung Muscel: „Prin simpla expunere a operei unui artist, muzeul nu promovează o „diabolizare” a lumii. Toate marile muzee ale lumii au în cadrul expoziţiei lor opere cu teme diabolice, macabre, etc. Toţi marii artişti, din toate ramurile, au folosit de-a lungul istoriei şi subiecte mai puţin „ortodoxe”. Asta nu înseamnă că, din cauza artei, s-a ajuns la o diabolizare „pe tot de-a rândul”. Arta nu este un instrument de promovare sau manipulare, ea prezintă nişte realităţi ale vieţii. Icoanele au reprezentări ale răului… şi în legătura cu acea selecţie despre care vorbeaţi, numai timpul o poate realiza. Mulţi artişti, consideraţi acum genii, nu au fost plăcuţi sau înţeleşi de societatea în care au trăit.”
8PubRock Câmpulung: „Părinte Ciprian, se pare că te-ai împiedicat şi ai căzut… pe gânduri. Problema este că printre gândurile dumneavoastră nu şi-a făcut loc şi simbolistica. Că biserica propovăduiește minciuna, ca politică de stat, mai rău decât politicienii în campania electorală, se ştie, dar dacă nu înțelegeți chestii aşa de simple înseamnă că aveți o problemă şi trebuie să vă întoarceți la şcoală. De când artiștii nu mai au voie să se exprime? Bag de seamă că v-ar fi plăcut să fiți inchizitorul şef al Câmpulungului. Vă mulțumim că ne-ați lăsat să vă vedem adevărata față, altfel riscam să vă confundăm cu un intelectual rasat, ceea ce nu este cazul.”
8Ionuţ Poenar: „Să ridice primul piatra cel fără de păcat. Parcă aşa zice la cartea sfântă, nu-i aşa, părinte? Când n-or mai fi copii născuți de maici, când n-or mai fi înalți prelați cercetați pentru fapte ce l-ar face şi pe Adrian 7case să roşească, de-abia atunci, domn părinte, să ridici piatra, să arunci într-un desenator ce a văzut inspirație într-un personaj de literatură şi film. Viii cu viii, morții cu morții. Sau, în cazul acesta, domn părinte, mai bine înalță o rugăciune pentru sufletul păcătosului ce desenează draci şi nu te băga în lucruri ce țin de partea profană, lucruri pe care nu le stăpâneşti.”
Părintele Ciprian Dragomir: „Dacă, din lipsă de argumente, doriţi să deviaţi subiectul, putem încerca; dar ştiţi ce spune izvorul pe care-l pomeniţi: Gura lumii slobodă…”
Ionuţ Poenar: „Domn părinte, nu deviez subiectul. Încerc doar să vă arăt că există lucruri mult mai importante în ograda proprie, asupra cărora să vă canalizați energiile reformatoare. Dumneavoastră sunteți total pe lângă subiect, criticați un desenator, pentru că a ales să reprezinte pe afişul unei expoziții un personaj de carte şi film, fără nicio legătură cu cele sacre. În plus, acuzați o instituție de cultură că nu îngrădeşte libera exprimare a unui artist. Într-adevăr, gura lumii slobodă, nu ştiu de ce ne pierdem timpul cu un popă de țară, ce încearcă să-şi creeze capital în rândul habotnicilor, târând în glod un artist iubit de popor și muzeul ce-l găzduieşte.”
Părintele Ciprian Dragomir: „Ograda mea” reprezintă oamenii din Câmpulung şi am şi eu o mică responsabilitate asupra ceea ce se petrece în mijlocul lor! Cât despre artist, nu-i contest nicio clipă talentul; doar mă aflu surprins de tema pe care şi-l instruieşte, pardon, era să zic iroseşte! Iar dacă e s-o luăm invers, dumneavoastră pentru ce vă băgați?!”
Ionuţ Poenar: „Domn părinte, filozofia populară, izvorul din care ne adăpăm şi noi, mirenii, şi sfințiile voastre, spune „să faci ce zice popa, nu ce face popa”. Cum credeți că s-a ajuns la această axiomă? Cumva prin deosebita probitate morală a celor care astăzi ne apără de dracii desenați de o persoană talentată la desen? Sau prin uriaşa diferență între vorbele şi faptele sfințiilor voastre?”
Părintele Ciprian Dragomir: „Domnilor, în ce filozofie de viaţă ceea ce apărați va duce la fericire? Sigur că fiecare e liber să se exprime cum doreşte în casa lui, în sediul lui, eventual, dar în spațiul public şi pe banii noştri, pardon! Cum să apreciezi o hidoşenie?! Dar ce mă mir, probabil că printre zidurile de fum ale țigărilor şi la un şpriţ se vede altfel!”
PubRock Câmpulung: „Acu’, după o jumate de vodcă, îmi permit să-ți spun că ai pierdut un bun prilej să taci din tastatură. Spre deosebire de dumneavoastră, părinte, noi apărăm frumosul, talentul şi, nu în ultimul rând, adevărul, în timp ce domnia voastră apărați şi propovăduiți minciuna. Mai mult de atât, nu pot să nu constat insistența în a ne demonstra nouă cât de mult a scăzut nivelul intelectual al fețelor bisericeşti din urbea noastră.”
Dorin Ciobîcă: „Părinte, nu mai pierde vremea cu păcătoşii, pune-o bombă-n expoziţie, cum au făcut colegii matale talibani la Charlie Hebdo. (…) Dacă nu există niciun instrument de selecţie, de au voie şi ăştia ca „sfinţia-ta”, bătuţi cu ştromeleagu-n freză, să-şi exprime aberaţiile pe Feisbuc, ce pretenţii ai de la un amărât de muzeu, care se pricepe numai la istorie şi artă? Mă rog, la istorie mai puţin, că la ei pământul e rotund, în timp ce al matale e pătrat, ca şi capetele celor cărora le iei banii pe poveşti, în mileniul trei.”
Părintele Ciprian Dragomir: „Mă voi opri aici cu încercarea de semnalare şi dialog pe care observ că o luaţi cam pătimaş, dar vă pun înainte fila DEX-ului despre arta mult invocată de dumneavoastră: scopul ei este promovarea valorilor estetice. Iar estetic este ansamblul formelor de „receptare a frumosului”! Artistul care a expus este extrem de talentat şi nu contest asta! Vă rog doar să vă gândiţi în ce colţ al criteriilor frumosului se poate regăsi afişul cu pricina?! Celor pe care i-am deranjat le cer iertare şi îi asigur de deschiderea mea spre comunicare şi rugăciune! Vă doresc o noapte liniştită şi o viaţă sinceră!”