În 2017, am scăpat de păcătoasa sintagmă „regenerare urbană”, îngropată definitiv, odată cu administraţia liberală, în favoarea unor expresii mai pe înţelesul cetăţeanului şi, sperăm, mai prietenoase cu impozitele plătite Primăriei: „amenajare urbanistică” şi „reabilitare”. După planurile „domniei”, care a şi pus de-o parte banii în buget, se reabilitează Piaţa Primăriei şi se amenajează urbanistic zona aflată în continuarea bulevardului, până la intersecţia din vecinătatea Colegiului „Dinicu Golescu”, fiind „aspirate” în proiect şi Piaţa şi Parcul Jurământului, unde au loc pândele ursărimii după buzunarele muşteriilor vulnerabili. Părculeţul Pieţei Centrale, în care, odată oprit ca să-ţi revii în simţiri, nu din pricina greutăţii paporniţelor, ci după şocul preţurilor trufandalelor, este şi o veritabilă şcoală de primăvară, vară, toamnă pentru ţigănuşii instruiţi în ciordit de cum se ridică în picioare. Şcoală care va intra în vacanţă, odată instalat şantierul la „locul acţiunii” „discriminaţilor” cu ochii după furat, care n-au decât să-şi ceară drepturile sub balconul primarului, principalul vinovat al întreruperii vechimii în activitate a acestei categorii sociale. De la acaparatorii Parcului Jurământului, care îşi justifică numele şi în prezent, căci tot jurăminte auzi şi astăzi, pe lumina ochilor jurătorului, pe viaţa copiilor ori mormântul mamelor, depuse cu înflăcărare ca garanţie a vorbei şi faptei acestora, ne mutăm la acaparatorii bulevardului. Cu permisiunea Primăriei, de data aceasta.
Întrucât am pomenit de permisiunea Primăriei. Să zicem că, până acum, ursărimii i s-a permis să se descurce cum poate în parcul pieţei şi ca să scape de ea de la ajutoarele sociale. Dar după ce vor fi investite miliardele provenite din munca câmpulungenilor în amenajarea urbanistică despre care relatam la început, nici nu vrem să concepem că va mai fi posibilă prezenţa „şatrei” într-o zonă reabilitată urban, ca parte a unui proiect extrem de costisitor. Cu excepţia asfaltării străzii Gruiului, împreună cu o rămăşiţă din Richard, beneficiară a unei alocări de 4,8 milioane lei în bugetul local, cea mai scumpă lucrare a anului 2017 este cea despre care relatăm: tronsonul dintre bulevard şi „Dinicu”, cu cele două piaţete, cea de lângă Hotelul „Regal” şi cea de la Piaţa Mare, estimat la 3 milioane de lei, urmat de reabilitarea zonei zero a Câmpulungului, Piaţa Primăriei, pentru care s-a anticipat o cheltuială de 2,5 milioane. Fără a pune la socoteală şi documentaţia în acest ultim caz, care costă şi aceea o grămadă de bani, 150.000 de lei. Sunt lucrări importante, vizibile pentru alegători, care, dacă se realizează – contează şi cum se realizează, căci dacă se fac după modelul spoielii din parcuri, mai bine rămân aşa -, recordul lui Andrei în materie de mandate este ca şi doborât.
De ce continuarea bulevardului şi nu bulevardul?, este întrebarea justificată a câmpulungeanului privat de informaţii din partea primarului şi a viceprimarului, care persistă în încăpăţânarea de a nu alimenta succesul din vara lui 2016 printr-un contact permanent cu cetăţeanul prin cel mai la îndemână mijloc de comunicare, conferinţele de presă. Proiect există doar pentru continuarea bulevardului, nu şi pentru bulevard, întrucât este „fumată” maculatura lucrată vreme de nouă ani, cât a durat conceperea „regenerării urbane”, prin făţuirea centrului şi a Complexului „Kretzulescu”. O mare nedreptate şi o lipsă totală de respect faţă de contribuţiile câmpulungenilor la buget să consumi alt purcoi de fonduri publice, cum, de altfel, este programat în 2017, pentru alte proiecte tehnice, cu DALI-urile aferente, având ca subiect piesele extrase din catastrofa colectivă, pentru a fi realizate individual. Bulevardul, Parcul şi Băile „Kretzulescu”. Aşadar, imaginea fostului „Olga Bancic” rămâne aşa cum a lăsat-o specialistul în picturi murale cu „cai verzi”, căci în restaurări de monumente nu ne-a convins. S-au învrednicit ADP-iştii să-l scoată din hăţişurile în care l-au afundat ploile unei primăveri mai ataşate de surata iarnă decât de vară, fiind bifate astfel retuşurile pe acest sezon în speţa „Kretzulescu”.
Cât despre bulevard… se află în al doilea an de respiro după încetarea contractului cu ardelenii despre care nici în instanţă nu se mai aude nimic, doar că s-a suspendat procesul prin care Liviu Ţâroiu le cere 600 de miliarde, în banii vechi. Şi, dacă tot este disponibil spaţiul de sub tei, de ce să nu servească iar cauza comerţului stradal, pe placul clientelei muscelene, care mai clăteşte un ochi, mai gâdilă o papilă gustativă, mai uşurează un buzunar…
Cu ce ocazie se ţine târgul?, a fost curiozitatea generală a trecătorilor, care au sesizat încărcarea bulevardului cu de toate, cu două luni înainte de Sfântul Ilie, când sărbătorim cetatea. Deşi după răpăit şi bubuit, mesajul patronului sărbătorii a fost transmis. Cu ocazia făcutului de bani, pentru care nu e nevoie de o zi specială în calendarul Bisericii ori al Primăriei. Fac bani şi miorlăiţii care, dacă-i întrebi cum le merge negoţul, se pun pe un bocit de răscolit bolovanii că nu mai sunt vânzările de altădată, deşi trag la Câmpulung de zici că este uns cu miere. Fac bani şi autorităţile, care au început încălzirea pentru marea colectare de chirii, cea mai stimulantă sarcină de Zilele Municipiului.