Doi ani la rând, în preajma constituirii bugetului local, Liviu Ţâroiu, şi ca primar interimar, şi ca primar oficial, a vorbit public despre un proiect menit să-i bucure pe amatorii de mişcare. Clar lucru, iarna calendaristică s-a încheiat la Câmpulung cu o şedinţă de Consiliu dedicată subiectelor sportive, deschise de liberali şi continuate de PSD-istul şef, antrenând şi alţi iubitori de sport, practicanţi cu privirea, din tribune ori de pe canapea. Ori i-a apucat pe ei pofta de mişcare – lucru de care ne îndoim teribil -, ori i-a apucat pofta să-i pună pe câmpulungeni să facă mişcare – lucru de care iarăşi ne îndoim că le va reuşi, la ce “măcel” auto cunosc străduţele târgului proiectate pentru şarete, nu pentru vehicule cu dimensiuni de tanc, cum etalează contribuabilii cu stare şi dispreţ pentru sărăntocii ieşit în trafic cu vreun rablament neaoş. Pentru posesorii hergheliilor de cai putere, dar şi pentru „Raj Kapoor-ii” cu tălpica vioaie prin trotuarele ştirbe, tânjind după lucrarea de completare a pavelelor lipsă, primarul vine cu veşti menite să le pună sângele în mişcare. Numai auzindu-le, darămite să mai şi încerce sugestiile sportivului suprem!
În anul de doliu după echipa de fotbal dispărute înainte de a fi lămurite condiţiile dubioase în care a supt peste 4 miliarde de lei vechi din bani publici – fraudă comisă pe fondul presiunilor făcute de PNL-iştii din Consiliu -, PSD-istul lansează o propunere inspirată de moda din Occident. Din Occidentul în care trăiesc oameni civilizaţi, educaţi, cu un nivel intelectual care le permite să înţeleagă că mediul, dar şi sănătatea fizică şi mintală trebuie protejate prin efortul fiecăruia, nivel la care nu vor ajunge prea curând „caprele” de la Câmpulung, suferind de râie combinată cu aroganţă: 10 kilometri de pistă de biciclete. Am auzit această idee din gura lui Liviu Ţâroiu încă de la dezbaterea bugetului local pe anul 2016. Pista s-ar face – dacă se va face vreodată – din Grui până la Mărcuş, pe „buza” cartierului, ca să te bucuri de aer, de natură, de briza vântului, nu să pedalezi omorât de miresmele ţevilor de eşapament ale partenerilor din trafic – cu coborâre prin Mărcuş. Un proiect cu o lungime de aproximativ 8 kilometri, pentru care votantul, care are pe balcon sau în debara o bicicletă, cu care vrea să-şi dezmorţească încheieturile la final de săptămână, l-ar pupa pe Ţâroiu faţă-verso.
În 2017, planurile revin în actualitate, fiind preluate, cu titlu de recomandare făcută Câmpulungului, de arădenii care au câştigat contractul de elaborare a Planului de Acţiune privind Energia Durabilă. Şi noi, câmpulungenii, va trebui să ne aliniem cerinţei UE impuse României, de a lua măsuri pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu 20% până în 2020. Cum Liviu Ţâroiu avea în cap, cel puţin de un an, treaba cu pista de biciclete pe coama Gruiului, autorii P.A.E.D.-ului au strecurat această propunere în lucrarea lor. Altfel spus, noi, câmpulungenii, ne angajăm, într-un fel, să contribuim la reducerea poluării, până la urmă, renunţând, din când în când, la autoturismul din dotare în favoarea inofensivului mijloc de transport.
Nu e cazul să i se zbârlească cuiva „peruca” din cauza şocului produs de „neobrăzata” idee a autorităţilor de a-i cere LUI, care este CINEVA în oraş, să renunţe la bijuteria luxoasă din ditamai parcul auto pe care îl deţine, ca să meargă cu bicicleta! Ca un amărât de rând! Deocamdată, este o recomandare într-un plan pur teoretic. Nu e lege locală, nu e obligaţie şi nu se ştie dacă va fi aleasă această variantă din câte are la dispoziţie Primăria pentru a se conforma dezideratului valabil pentru toată ţara. Primarul, însă, este aproape sigur că va opta pentru pistă pe traseul Grui-Mărcuş, pe care o va completa cu câţiva kilometri în oraş şi pe malul Râului Târgului ca să atingă „norma” de 10 kilometri.
Nu se pune pista creată în scop de agrement, îl contrazice David pe Ţâroiu, fiindcă gândirea este de a reduce „otrăvirea” mediului prin determinarea câmpulungenilor să nu mai folosească maşina prin oraş. Aşadar, nu de a le crea o posibilitate de relaxare seara, după serviciu, sau în weekend. Pentru Liviu Ţâroiu nu contează argumentul construcţiei traseului destinat cicliştilor – necesitate ori plăcere -, important este să-l facă şi să bifeze ca realizat obiectivul cu reducerea noxelor. Asta pentru că bicicliştii din târg nu sunt într-un număr atât de mare, încât să le trebuiască 10 kilometri de pistă. Iar turiştii… să nu pomenim de funie în casa spânzuratului de ciuda răposatelor proiecte turistice ale municipiului.
Acum, fie vorba între noi, câţi dintre posesorii de maşini credeţi că sunt dispuşi să-şi lase în garaj fala familiei, folosită şi dintr-o comoditate excesivă, nu neapărat de nevoie, şi dintr-un orgoliu stupid că se fac de râs dacă sunt văzuţi „per pedes”?! Când o droaie au făcut pe necuratul în patru şi şi-au luat bolizi de spart gura târgului, deşi, poate, n-au casă, n-au masă! Când plăcerea este să înghesui pe străduţele sufocate de numărul de autoturisme „vaporul” din dotare, să claxonezi şi să-ţi dai ochii peste cap a greaţă că s-au găsit toţi proştii să iasă pe şosea la aceeaşi oră cu tine?!
Aşa că dacă singurul raţionament, condiţie, motivaţie şi ce mai vreţi pentru pistă îl reprezintă înlocuirea variantei poluante cu cea ecologică, pentru a mai scăpa de îmbâcsirea aerului, atunci dezideratul pică cu brio, la ce cantitate de snobi şi leneşi, pardon, bolnavi, cărora doctorii le-au interzis să facă mişcare, populează oraşul.