Primarul susţine că, decât să reabiliteze clădirile vechi, mai bine construieşte de la zero, fiindcă îl costă mai puţin
În contextul preluării de la Consiliul Judeţean a impresionantului patrimoniu al Spitalului TBC, a cărui reabilitare de către autorităţile noastre, cu fonduri locale, întrece orice închipuire, la nivel de Legislativ au existat propuneri de continuare a procesului de revendicare şi a altor imobile aflate în administrarea celor de la Piteşti. Fireşte, transferul nu este suficient, căci nu încălzeşte pe nimeni sub a cui administrare, locală sau judeţeană, se prăbuşesc clădiri cu o valoare arhitecturală ce nu poate fi pusă la îndoială. Este obligatorie renovarea tuturor vilelor componente ale complexului TBC, dar avem mari îndoieli că procesul va demara în actualul mandat, prioritatea acestui primar fiind să reia dezastrul lăsat în urmă de Călin Andrei şi să-i adauge o “coadă”: tronsonsul cuprins între capătul Bulevardului, de la Bărăţie, unde ar fi trebuit să se încheie regenerarea urbană – etapa I, şi Mănăstirea „Negru Vodă”. Cu saltul de rigoare peste Hotelul Regal, la care edilii se uită precum viţeii la poarta nouă, aşteptând minunea prăbuşirii, ca să scape de el. Bucuros că se debarasează de o povară, Consiliul Judeţean a predat municipalităţii TBC-ul fără ezitare, mai cu seamă că PSD conduce şi acolo, conduce şi dincolo. Dată fiind uşurinţa cu care s-a descotorosit de acest colos imobiliar, aleşii, colegi de partid ai primarului, au insistat la acesta să ceară şi alte imobile administrate de judeţ pe teritoriul municipiului. Idee care nu-l încântă deloc pe Liviu Ţâroiu, nefiind adeptul restaurării şi conservării, operaţiuni care depăşesc costurile unei investiţii începute de la zero.
“Scuzaţi-mă, dar ce este de reabilitat acolo costă o imensitate. Mai bine fac una din nou, care mă costă mai ieftin, decât s-o reabilitez pe aia”
Obiectul primei recomandări l-a constituit Clădirea „Plantelor”, situată în spatele Hotelului „Muscelul”, în care funcţionează Clubul Pensionarilor. Reabilitată, construcţia ar fi o frumuseţe în decorul târgului câmpulungean, cu şanse să strălucească dacă tot ce-i vechi ar fi împrospătat. Deci, nu construcţii noi, cum susţine primarul, ci atrase fonduri pentru salvarea patrimoniului, aşa cum se întâmplă în lumea civilizată. Chiar dacă cheltuielile sunt mai mari, câştigul arhitectural, turistic, cultural, istoric nu poate fi pus în balanţă cu încă o construcţie nouă, la fel de „valoroasă”, ca imagine, precum cele ridicate de privaţi, parcă în duşmănia reputaţiei orăşelului de munte. Păcat că, în loc să-şi bată joc de parcuri, care nu se degradaseră într-atât încât să fie măcelărite cu furie, autorităţile locale nu-şi concentrează energia pe regenerarea unei moşteniri imobiliare la care alţii – oameni culţi, educaţi, cu viziune – se uită cu jind.
Alte sugestii: complexul de clădiri situat peste drum de Colegiul Naţional „Dinicu Golescu” şi fostul orfelinat de pe strada Revoluţiei din Decembrie, altă construcţie, care produce tristeţe la vederea urmelor timpului şi ale lipsei de folosinţă. Motivând că, faptic, aceste case vechi, deosebite, unice, aparţin Câmpulungului, consilierii, şi ai puterii, şi ai opoziţiei, au avut o cerinţă comună, de bun simţ: municipalitatea să devină proprietarul lor şi, bineînţeles, să se comporte ca un proprietar responsabil.
Nu la fel gândeşte Liviu Ţâroiu, după a cărui logică istoria era de mult pusă la pământ, în favoarea unor construcţii noi, complet lipsite de farmecul clădirilor de altădată. Insensibil la noţiunea de conservare a ceea ce alţii ar da orice să aibă, primarul pune problema în felul următor. „Cu toţii am dori să le luăm pe toate, dar, înainte de a le prelua, v-aş face o recomandare. Să le vizitaţi şi să vedeţi cât ne-ar costa pe noi să le întreţinem şi să le reabilităm. O să vedeţi că nu este aşa de simplu. Am vrut să luăm, pentru un centru de zi, clădirea de pe Revoluţiei, după cum s-a discutat la noi în Consiliu. Scuzaţi-mă, dar ce este de reabilitat acolo costă o imensitate. Mai bine fac una din nou, care mă costă mai ieftin, decât s-o reabilitez pe aia. Şi în condiţii deosebite. V-aş recomanda câtorva dintre dumneavoastră să facem o vizită, când vreţi, ca să vedeţi ce este acolo.”, este explicaţia dezamăgitoare a primarului, din care ne facem o idee despre cât de schimbat va fi Câmpulungul la capătul mandatului său, dacă pune problema astfel. Să ne amintim că promisiunea principală a campaniei sale de primar a fost că, după patru ani, Câmpulungul va fi de nerecunoscut. În sensul bun al cuvântului, nu prin distrugerea completă a unor piese esenţiale ale patrimoniului local.
S-ar putea rezolva chestiunea deschiderii unui azil pentru nevoiaşii lipsiţi de adăpost, au „protestat” unii dintre colegi, sesizând că şeful Executivului bate în retragere, în loc să fie primul care anunţă că va găsi angajaţi competenţi şi va completa locurile, până la ultimul, la compartimentul de accesare a fondurilor europene, pentru a lucra proiecte destinate special reparării imobilelor vechi. Dacă şi acest primar lasă să treacă pe lângă el trenul finanţărilor de la UE, aşa cum a procedat predecesorul, care n-a făcut mai nimic în această privinţă, înseamnă că suntem de tot râsul. Şi avem şanse ridicate să ne consolidăm eticheta de „neisprăviţii judeţului” ascultând pretextele servite de primarul Liviu Ţâroiu consilierilor municipali, ca să nu întreprindă nimic în direcţia cerută de aceştia. De pildă, zice el, pentru un azil, sunt alte variante, precum fostele Şcoli 4, 5 şi 6. „Avem alte locaţii, mult mai bune, care nu ne costă nimic.”, a argumentat conducătorul localităţii, dând exemplul celor trei foste unităţi de învăţământ, care dacă, până la sfârşitul acestui mandat, vor fi însufleţite de o activitate socială, ne mutăm cu redacţia în Congo, vorba unui contemporan.
„Aş zice că este o prioritate – a intervenit medicul Silviu Mănescu, pentru a exprima o opinie pertinentă, în dezacord cu gândirea greşită a primarului unui oraş cu centru compus din clădiri de patrimoniu, chiar dacă n-au toate statut de monument istoric – pentru că majoritatea acestor clădiri sunt monumente de arhitectură. Este o situaţie de urgenţă pentru foarte multe dintre ele şi legea ne obligă să facem ceva pentru aceste clădiri. Teoretic, în 24 de ore, noi trebuie să anunţăm dacă există o clădire într-un stadiu avansat de degradare.” „Care ne aparţine!”, a sărit Liviu Ţâroiu, deranjat de atragerea atenţiei în privinţa obligaţiei ce-i revine. „Care ne aparţine. Dar, până la urmă, oraşul ne aparţine. Trebuie să le preluăm, pentru că sunt ale noastre, este oraşul nostru.”, şi-a continuat doctorul Mănescu ideea, cu recomandarea de a constitui bugete pentru reconstrucţia lor. Ar fi păcat să le pierdem, deznodământ cu şanse maxime a se produce, judecând după mentalitatea edilului şef, combătut chiar şi de colegii săi de la PSD.
„Într-adevăr, acţiunea este binevenită. Aceste clădiri, aşa cum spune şi domnul doctor Mănescu, au un istoric aparte şi ar fi bine ca istoria lor să fie cunoscută. În diferite etape sau regimuri, au fost predate-primite de diferiţi administratori şi, din păcate, de fiecare dată, la aceste transferuri, inventarele au suferit modificări în minus.”, a precizat consilierul Constantin Ivan, care s-a referit şi la decizia primarului de a schimba componenţa comisiei Câmpulungului, care, împreună cu cea a judeţului, a tratat transferul TBC-ului.
Iniţial, din comisia municipiului, constituită pe 11 aprilie 2016, au făcut parte Roxana Bragă, şeful Serviciului Buget-Contabilitate (preşedinte), Liliana Aghiniţei, consilier juridic, Cristina Chirvasiu, inspector la Serviciul Tehnic, Gabriel Vişoiu, manager la acel moment al Spitalului de Pneumoftiziologie Câmpulung, şi Georgeta Popa, contabilul şef al TBC-ului, toţi aceştia având calitatea de membri. Dar, până la finalizarea predării-primirii, Roxana Bragă şi Liliana Aghiniţei, două angajate mai puţin pe placul lui Liviu Ţâroiu, au fost înlocuite cu juristul Mihaela Filipescu şi Violeta Iarca, directorul economic, cu şanse să devină o a doua mână dreaptă a primarului, prima fiind pensionara Gheorghiţa Nestor, reactivată în funcţia de consilier personal.
„Nu cunosc responsabilitatea celor care au predat şi au primit. Din păcate, avem foarte multe exemple când valori de patrimoniu, în momentul transferului, capătă nişte minusuri, care se uită sau se pierd la un moment dat. La fiecare acţiune, responsabilitatea comisiei trebuie să fie majoră.”, a încheiat Constantin Ivan discuţiile pe subiectul angajării administraţiei în chestiunea redobândirii de la Consiliul Judeţean a clădirilor Câmpulungului. Subiect rămas în „aer”, în privinţa căruia sigur nu se va face niciun pas înainte.