Debutul scriitoricesc al lui Marinică Fologea, cunoscut pentru activitatea în politica şi administraţia publică locală, nu mai vorbim de perioada lucrată la Uzina ARO, din care a acumulat amintiri cât să umple un raft de bibliotecă, a fost marcat sâmbătă, 14 ianuarie 2017, prin ceremonia de lansare a primei sale cărţi. „MI-LA şi SI-LA, La Marina Călăreaţă” reuneşte între cele două coperţi o serie de episoade savuroase, concentrate în 132 de pagini, din timpul stagiului militar, pe care tânărul din Mărcuş l-a satisfăcut la Marină. Cu siguranţă, a contribuit la ocuparea în totalitate a locurilor Sălii de Festivităţi a Primăriei Câmpulung notorietatea autorului volumului lansat de curând. Dar nu numai notorietatea acestuia a determinat cantitatea şi calitatea publicului, căci mai sunt şi alţii printre noi care posedă această trăsătură, fără a reuşi, însă, nici măcar jumătate din performanţa lui Marinică Fologea de a insufla cunoscuţilor curiozitatea şi plăcerea de a participa la eveniment. Ci firea plăcută a scriitorului Fologea, îl putem numi de acum înainte, mai cu seamă că, la insistenţele prietenilor prezenţi sâmbătă într-un moment atât de important al carierei sale, este obligat să aştearnă pe hârtie întâmplările spumoase, cu intrigi fascinante, de la ARO, atât de gustate de cititori. Acum trei zile, a stat lumea şi în picioare la acţiunea programată într-o după amiază liniştită, când viforniţa de ianuarie şi-a retras colţii pentru o vreme.
“Cuvântul scris se şterge mult mai greu şi se uită mult mai greu”
I-au fost alături lui Marinică Fologea nu numai actualii colegi de partid, dar au venit şi foştii peremişti, şi ei “aspiraţi” de PSD şi promovaţi în funcţii importante la nivelul judeţului. Cazul lui Ion Mânzână, aflat în conducerea PSD Argeş, dar şi a judeţului, ca vicepreşedinte al CJ Argeş. Sau al lui Gabriel Moiceanu, format şi el tot la PRM, devenit şeful ADI SERVSAL, prin intermediul căreia se gestionează managementul gunoiului menajer în judeţ. Politicieni ocupanţi, în prezent ori în trecut, ai unor funcţii în administraţia publică centrală, judeţeană şi locală, primari de comune, directori de şcoli, care au colaborat cu Marinică Fologea în proiectele cu fonduri europene derulate, dascăli, oameni de afaceri, foşti colegi de la Uzina ARO, actuali colegi de la ADR Muntenia, amici transformaţi în personaje ale cărţii s-au aflat în publicul prezent într-un număr pe măsura aşteptărilor, ţinând cont de firea „lipicioasă” a autorului. Bineînţeles, nu aveau cum să lipsească membrii familiei acestuia, soţia şi fiica, sora, de la Braşov, şi fratele, din Mărcuş. Mesajele invitaţilor au fost precedate de un moment muzical oferit de fiul unui bun prieten al lui Marinică Fologea, regăsit în carte cu prenumele „Vali”, Alexandru Bulacu, împreună cu Bogdan Leca.
Oficiile de amfitrion al evenimentului de lansare a lucrării purtând un titlu incitant i-au revenit părintelui Daniel Oprescu, parohul Bisericii Mărcuş, semnatar al prefeţei cărţii distribuite participanţilor gratuit. Cine a binevoit să facă donaţii a contribuit astfel la finalizarea lucrărilor la Centrul Social de la Mărcuş, ridicat în vecinătatea locaşului de cult. Preotului prof.dr. Oprescu i-a revenit misiunea de a realiza introducerea şi încheierea unui „eveniment de gală, festiv, cultural, caritabil şi, totodată, un eveniment care îşi propune deschiderea sufletului unui om în faţa cititorilor, de această dată, care îl vor cunoaşte într-o ipostază diferită, aceea de scriitor foarte bun.” Cartea reflectă memoriile lui Marinică Fologea, din perioada armatei făcute la Marină, între 1981-1982. „De aceea se numeşte „MI-LA şi SI-LA, La Marina Călăreaţă”. Este o carte captivantă, care se citeşte pe nerăsuflate, atraşi fiind de ceea ce veţi găsi în paginile sale, multe lucruri hazlii, giumbuşlucuri, poante, pe care le veţi savura cu mare plăcere, specifice, de altfel, domnului Marinică Fologea. Pretextul scrierii acestei lucrări este o călătorie cu trenul către şi dinspre Bucureşti, când, uitându-se pe geamul vagonului, îşi aminteşte sunetul roţilor de tren, MI-LA, SI-LA, din timpul călătoriei către locul devenirii sale bărbăteşti. Prin această carte, cred că domnul Marinică Fologea reuşeşte să lase o amprentă deosebită asupra locului şi timpului prezent, întrucât cuvântul scris se şterge mult mai greu şi se uită mult mai greu. Amintirile inserate în această carte trimit către locurile natale, către oamenii apropiaţi, cu care a avut legături de suflet, ca atare, veţi întâlni detalii interesante, sugestive, chiar despre muştele de pe izlazul din Băloaica şi despre sfaturile înţelepte ale tatălui. Atunci când trebuia să intre pe poarta unităţii, domnul Ionel Fologea i-a spus atât: „Marine, armata nu este grea, este aşa cum ştii să ţi-o faci.” A ştiut să păstreze acest sfat în suflet şi l-a pus în practică, astfel încât cei doi ani de armată, deşi se prezentau ca fiind destul de grei, pentru că aceia care intrau în primul an erau cei care făceau toată treaba în unitate şi erau prilejul de băşcălie al celor mai mari, s-au consumat cu parcurgerea tuturor etapelor armatei, scoţându-l în evidenţă în mod fericit.”, spunea părintele Oprescu, primul la care a ajuns manuscrisul, pentru a-l lectura şi a exprima o părere.
Personajul principal este, fireşte, Marinică Fologea, „pus pe şotii de fiecare dată, dar atent la întâmplările care îl pot pune în valoare, dornic să se afirme, aflat întotdeauna în prima linie, pentru că niciodată nu s-a dat înapoi de la o responsabilitate. Datoria rămâne un laitmotiv al acestei cărţi.”, a adăugat acesta.
Întâmplările trăite de tânărul Fologea depăşesc numărul celor expuse, autorul fiind nevoit să le aleagă pe cele care au avut un impact asupra sa în momentul producerii lor. Secvenţele prezentate nu plictisesc, deoarece Marinică Fologea, un tip volubil, are un mare talent de povestitor, care se simte nu numai în cuvântul vorbit, ci şi în cel scris. Atmosfera cu iz nostalgic, melancolică, descrisă de musceleanul de la munte, instruit la malul mării, are o doză crescută de inedit pentru generaţia care n-a apucat să facă armata şi care tratează, de regulă, astfel de subiecte superficial.
Scopul cultural, dublat de unul filantropic
Marinică Fologea a mărturisit public că, la împlinirea vârstei de 50 de ani, lucrarea despre tinereţea sa „marinărească” era începută. Şi, cum de la jumătatea vieţii, te gândeşti să faci şi altceva decât ceea ce ai făcut până atunci, continuarea şi încheierea ei au devenit un obiectiv îndeplinit. Iar rezultatul a fost o lectură distractivă, în special pentru cei care n-au făcut armata, care au astfel ocazia să realizeze ce au pierdut. Manifestarea de sâmbătă a urmărit, pe lângă scopul cultural, şi unul filantropic, prin donaţiile în favoarea Bisericii Mărcuş. Însă şi prezentarea apelului de ajutorare cu mici contribuţii a finalizării construcţiei Centrului Social s-a făcut în aceeaşi notă amuzantă. Marinică Fologea a împărtăşit publicului o discuţie pe care a avut-o înainte de lansare cu părintele Oprescu şi vicepreşedintele Mânzână, în cadrul căreia şi-au amintit de serbarea de acum 11 ani de la Mărcuş, când s-a bătut primul ţăruş al viitoarei biserici. După un timp, a sosit în zonă şi Olguţa Vasilescu, PRM-istă pe atunci, şi a donat 5 milioane de lei vechi pentru biserică. „A venit pe la Mărcuş, a trecut pe la mine şi m-a întrebat: „Ce faci, mă, pe aici?” „Alerg pentru biserică!” „Poftim şi de la mine, pe persoană fizică!” Acum este ministru. O să dau şi eu 5 milioane, poate ajung ministru.”, povestea Marinică Fologea. Fostul şi actualul său şef, Ion Mânzână, s-a arătat curios să ştie cât trebuie să dea pentru un post de secretar de stat. În schimb, primarul Liviu Ţâroiu, căruia Fologea i-a fost subaltern la ARO, începând cu anul 1983, s-a arătat sceptic că tarifele de acum un deceniu mai sunt valabile astăzi, de aceea, pentru ca donaţia să aibă efectul scontat, i-a sugerat autorului să scoată din buzunar 10 milioane dacă ţinteşte un scaun în Guvern. „Vorbiţi de euro!”, l-a completat Marinică Ţâroiu, întrucât primarul nu precizase moneda. Aşa cum l-a îmboldit să facă Şcoala de Maiştri, acum 30 de ani, tot aşa a insistat Ţâroiu ca Fologea să scrie şi despre ARO, şi despre politică, prilej de a lansa şi o remarcă usturătoare: „Mă întreb cine a făcut o alegere bună: cei care au plecat din PRM şi au venit la PSD sau cei care au plecat din PSD şi s-au dus la PRM?” În ultima categorie se afla George Bălan, prezent şi el la lansare, pe care îl viza „înţepătura” lui Liviu Ţâroiu.