Zilele trecute, posturile naţionale de televiziune au prezentat exemple pozitive de primari gospodari, aproape toţi din Moldova, care i-au scos la deszăpezire pe asistaţii social. Ca şi când n-ar intra în sarcinile beneficiarilor venitului minim garantat să presteze muncă în folosul comunităţii în contul banilor, pe care îi primesc pentru simplul fapt că n-au chef să se angajeze. Cum iarna nu sunt frunze de măturat ori vegetaţie de cosit, este firesc să-şi consume orele obligatorii la degajarea străzilor, a uliţelor, a trotuarelor şi a incintelor instituţiilor publice. Şi la tv, după cum aţi putut remarca, au apărut tot zdrahoni buni de muncă, ca pe la noi, care, împinşi de la spate de primari, au ieşit la deszăpezire. În comuna Icuşeşti, din judeţul Neamţ, – cel mai mediatizat caz, prezentat ca o reuşită de proporţii a administraţiei publice locale, de parcă orele de muncă prestate pentru ajutorul social ar fi o noutate – primarul Săbărel Roşu a condiţionat acordarea sumei lunare de scoaterea de sub nămeţi a trei gospodării de „căciulă”, operaţiune dovedită cu fapte, nu cu vorbe. Cele trei familii sunt formate din vârstnici lipsiţi de sprijin, cărora nu numai că li s-a curăţat curtea, dar li s-au procurat de către ajutoarele de ocazie lemnele, apa şi medicamentele. Primarul i-a avertizat pe sătenii care se sustrag obligaţiei impuse de condiţiile iernii vitrege că li se suspendă ajutoarele sociale.
Iniţiativa edilului i-a inspirat şi pe alţi omologi ai săi, de pe la Focşani şi din vecinătăţi, care n-am înţeles de ce n-au procedat astfel şi până acum. Pe timpul iernii, ce făceau aceşti asistaţi social? Nu dădeau zăpada la lopată?!
Spre deosebire de colegii bărbaţi, unei primăriţe, şi tot moldoveancă, îi aparţine cea mai lăudabilă performanţă: scoaterea pe teren a tuturor celor împotriva cărora a obţinut la Tribunalul Piatra Neamţ hotărâri judecătoreşti de transformare a amenzilor neachitate în ore de muncă în folosul comunităţii. Şi la noi, o puzderie de primari au declanşat această acţiune, dar nu cu gândul de a le pune hârleţul în braţe debitorilor, ci de a-i declara insolvabili la capătul procedurii, ca să scape de sumele neîncasate, ce apasă pe bugetul local. Primăriţa din Dobreni-Neamţ, relatează presa naţională, a trecut la acţiune cu cei 37 de contravenienţi din comună, pe care i-a anunţat că refuzul de a presta muncă în localitate, ca urmare a unei decizii a instanţei, îi poate trimite în spatele gratiilor. Unde se vrea, se poate, dacă primarul are interes să-şi sporească efectivele de lucru cu amendaţii datornici, unii cu restanţe istorice.
În Muscel, tot o femeie face dovada că regula curăţării domeniului public cu încasatorii de ajutoare sociale este respectată şi în acest an. Viceprimăriţa Adriana Cicu, de la Lereşti, a coordonat o echipă formată din abonaţi ai Legii 416, care au pozat cu zâmbetul pe buze aparatului foto, ce i-a surprins îndeplinindu-şi orele fixate de Primărie. Dotate cu lopeţi de lemn – lopată metalică a prins doar cine a avut noroc – şi cu măturoaie de nuiele, doamnele, căci ele au reprezentat grosul trebăluitorilor, printre care s-a rătăcit câte un tovarăş de „suferinţă”, au făcut bec trotuarele din comună. Episodul ilustrat în imagini de colega primarului Marian Toader, cu care face echipă în mandatul 2016-2020, nu este ceva extraordinar, ci reprezintă normalitatea în perioada de iarnă, când proprietarii, în sarcina cărora intră eliberarea de mormanele albe a spaţiului din dreptul curţilor, primesc o mână de ajutor de la cei pe care, la rândul lor, îi ajută, căci din banii contribuabililor la stat li se plătesc indemnizaţiile sociale. Cu tot firescul activităţii desfăşurate sub supravegherea doamnei viceprimar, iniţiativa se cuvine a fi apreciată, mai cu seamă că, la Câmpulung, n-am prea sesizat ca viceprimarul nostru, tot un novice într-ale conducerii unei localităţi, precum PSD-ista de la Lereşti, să-şi mozolească ghetele în mocirla care a luat locul „brumei” de zăpadă.