Faţă de alţi ani, când, de sărbători, a fost linişte la spital, s-a întâmplat ca, de data aceasta, să-i apuce pe o grămadă durerea, reală sau închipuită. De aici, şi starea de tensiune a personalului, care abia şi-a tras sufletul de atâta muncă. Cazul pe care îl vom relata n-are nicio legătură cu aglomeraţia de sărbători, ci cu atitudinea binecunoscută a unor angajaţi lipsiţi complet de orice urmă de amabilitate. Părinţii unui copil care s-a ars pe faţă au sunat la salvare, însă ghinion! Din trei maşini, niciuna nu era disponibilă, fiind solicitate la cazuri grave, dintre care două necesitau transport la Bucureşti. Şi-au urcat copilul în maşină şi l-au dus la spital. Medicul care l-a preluat le-a comunicat scurt: ea nu se ocupă de copii! Şi chiar nu s-a ocupat. Nici măcar nu s-a uitat la rana băiatului, darămite s-o cureţe sau altceva. Le-a recomandat părinţilor să meargă la Piteşti, unde există spital de pediatrie. Aşa au procedat oamenii disperaţi, care, la destinaţie, au dat de altă acritură de medic, pe care l-au “deranjat” din lâncezeală. Nimic de comentat, o fi fost obosit, dar era solicitat de un pacient cu o arsură pe faţă. Soluţia oferită cu mare greaţă era următoarea: îl ţine pe copil câteva zile, după care, în funcţie de starea rănii, îl operează. Pe când bieţii oameni îşi frângeau mâinile de grijă, au fost îndrumaţi cum să facă de o doctoriţă cumsecade, care i-a trimis la Bucureşti, tot la o clinică pentru copii. Aici, părinţii au găsit un medic cu bun simţ şi omenie, care, mai întâi, l-a îngrijit pe copil, rezolvându-i rana, şi abia apoi s-a ocupat de formalităţile birocratice, care, şi la noi, ca şi la alţii, amână intervenţia pentru care omul s-a adresat spitalului.
Articolul precedent