A constatat-o de curând un cetăţean al municipiului, unde acreala care domină “Relaţiile cu publicul” în orice instituţie de stat – deşi nici la privat “relaţioniştii” nu sunt fără păcat – este regula. Să ridice mâna cine n-a avut parte de greaţa unei hârţogărese/hârţogar de la Primărie, Fisc ori bancă? Trecem pe “lista neagră” Poliţia şi Spitalul, dovadă “ploaia” de reclamaţii la adresa slujbaşilor, cărora le revine pofta de muncă şi zâmbetul pe buze cu o motivaţie pe care n-o comentăm acum. Nici sectorul particular n-a rămas neatins de boala incurabilă a scârbei faţă de client, căruia fie i se răspunde în vârful limbii, fie i se aruncă marfa pe tejghea cu silă, că a poluat aerul în magazin cu prezenţa lui, fie e servit de vânzătoare cu telefonul la ureche, care nu se oboseşte să oprească dialogul cu “celălalt” doar pentru simplul fapt că are un cumpărător pe care trebuie să-l servească. Şi în ce hal îi oferă o informaţie “impertinentului”, care n-a înţeles
printre hlizelile obraznicei cu mobilul la falcă ce sumă are de achitat! Mai are să-l scoată în şuturi din magazin că i-a tulburat conversaţia, din cauză că e surd, încet la minte şi pisălog! În oceanul de nesimţire am găsit o picătură de bun simţ şi cinste la o tânără care vinde la covrigăria de pe bulevard. Nu-i dăm numele, dar gestul fetei se cuvine a fi prezentat, ca exemplu şi speranţă că n-a murit decenţa în toată lumea din târg. O clientă grăbită n-a fost atentă când a scos banii din portofel şi i-a aşezat pe suportul pentru rest. A luat produsele şi şi-a văzut de drum cu paşi repezi spre serviciu. Concentrată, n-a auzit nici că este strigată de tânăra care a “părăsit” locul de muncă, pentru a-i înapoia clientei bancnota de 10 lei, lipită de cea cu care plătise. A alergat fata de la chioşc până la Hotelul “Muscelul” şi câtă satisfacţie i se citea în privire că a putut să returneze banii pe care altcineva i-ar fi păstrat, căci doar nu-i furase. Dacă aveţi drum în zonă, opriţi-vă şi felicitaţi-o pentru corectitudinea ei!