Înainte de a ciocni cupa de şampanie, savurată alături de un pişcot parfumat, la finalul unui an victorios pentru social-democraţii ţinuţi pe tuşă vreme de 12 ani, aleşii au încheiat 2016 aruncând firimiturile rămase de la Crăciun nevoiaşilor încolonaţi de Anul Nou. Dezamăgitor final de an, marcat de o pomană la propriu, un copy-paste a celei dinaintea Moşului, posibilă, ţineţi-vă bine!, din lipsă de săraci, cărora să le fie distribuite tichetele sociale. Din cauză că inclusiv acţiunile care implică, pe lângă latura financiară, una delicată, mişcătoare, sunt gândite cu rotundul de jos în locul celui de sus, se ajunge la situaţii penibile şi revoltătoare, în acelaşi timp, aidoma celei consumate la cel mai înalt nivel al Câmpulungului. Nivelul la care se iau deciziile pentru localitate, cărora cu toţii trebuie să ne conformăm, fiind frământate de minţile celor mai deştepţi oameni pe care i-a produs comunitatea. De aia şi fac din Consiliul Local un fel de serviciu în care adună vechime, având convingerea că alţii mai deştepţi nici că se găsesc, ca să fie demni să-i înlocuiască.
În lipsa unei evidenţe „beton”, cu sărmanii împărţiţi pe „căprării”, oamenii primarului au scos din burtă, ca beneficiari ai tichetelor sociale de 50 de lei, 600 de semeni fără venituri sau cu venituri foarte mici. Nu i-au pus la socoteală pe toţi cu venituri foarte mici, omiţându-i, în mod nedrept, pe considerentul că sunt prea numeroşi, pe unii care trăiesc din şi mai puţini bani decât dezavantajaţii luaţi în calcul de Primărie. La repartizarea bonurilor aprobate în pripă, cu 11 zile înainte de Crăciun, despre care, în mod cert, unii dintre cei îndreptăţiţi să le primească n-au aflat nici până astăzi, ar fi trebuit să se prezinte la serviciul condus de Cătălin Bădiţa aceia care se ştiau într-una dintre situaţiile nefericite: persoane fără niciun venit, exceptându-i pe asistaţii social şi pe beneficiarii de alocaţii pentru susţinerea familiei, pensionari/persoane singure, cu venituri sub 500 de lei, copii cu handicap grav, accentuat şi mediu. În total, 600, după estimările şefului Socialului, dintre care, în intervalul cuprins între aprobarea hotărârii cu ajutoare, pe 14 decembrie, şi Crăciun, n-au venit să-şi ridice tichetul decât 273 de inşi! Asta deşi ne-am imaginat că se lasă cu vărsare de sânge din pricina puţinătăţii bonurilor care salvau costurile oalei cu sarmale într-o familie amărâtă.
Pe când ne pregăteam să jubilăm, laolaltă cu aleşii, că au dispărut săracii din oraşul sărăciei, etichetă contrazisă de infernul din parcările şi de la cozile supermarcheturilor, ne-a trezit la realitate secretarul Ghinea, un tip milos, care a pledat, nu o dată, în Consiliu, cauza celor cu buzunarele goale. Doar 270 şi ceva de necăjiţi s-au încadrat în condiţiile restrictive stabilite de aleşi, la propunerea Socialului, corigent la matematica inimii, în sensul că, dacă tot era dispus primarul la un gest de mărinimie, ar fi putut să pluseze cu alte categorii dezavantajate. Cum sunt cei care iau ajutor social şi care la Câmpulung au fost menţinuţi într-o medie rezonabilă, de 50 de persoane. Cum au aflat că se dau ajutoare – la coada măturii, veştile circulă mai repede ca pe internet ori la tv – s-au şi înfiinţat la audienţă, ca să reclame discriminarea. Adică un pensionar cu 500 de lei are drept la tichet, iar el/ea, cu cel mult 150 de lei pe lună, căci atât este ajutorul social, acordat la Câmpulung numai cu ore de muncă, n-are drept.
Aşa că, de Revelion, generozitatea a fost extinsă şi la măturătorii ocazionali ai ADP-ului, dacă tot a rămas o diferenţă de bonuri nerevendicată de beneficiarii aprobaţi iniţial. Actul filantropic neaşteptat i-a inclus şi pe membrii familiilor acestora, ca să fie epuizate cele 300 de milioane propuse a fi cheltuite în scop umanitar. PNL a avut ideea dublării sprijinului pentru oropsiţii ajutaţi de Crăciun, aşa cum se întâmplă cu alimentele acordate de UE. Ce rămâne, ca să nu se strice, ajunge tot la cei care au mai luat o dată. Dar primarul n-a fost de acord, pe motiv că el vrea să dea mai multor persoane decât să dea mai mult aceloraşi persoane. Un principiu corect, căci mai mulţi inşi ajutaţi înseamnă mai multe voturi. Că acţiunea n-a fost gândită cum trebuie înainte de a se trece la fapte o reprezintă omiterea unei pături consistente de câmpulungeni care îşi duc viaţa dintr-o pensie de handicap în jurul a 2 milioane şi jumătate. Dar ei au fost daţi la o parte, întrucât, motivează secretarul, numărul lor, la nivelul municipiului, depăşeşte o mie. Dacă se voia să se facă un bine până la capăt, dar şi pentru eliminarea sentimentului că autorităţile nu lucrează echitabil, se aloca o sumă mai mare, fiindcă au tot venit bani la finalul anului.
„Suplimentul” de destinatari ai tichetelor rămase trebuia să fie pe fază până pe 29 decembrie, până la ora două a după amiezii, când expira „pomana” aprobată cu o seară înainte, aproape de ora şase. Pe când ne frângeam mâinile de grijă că 20 de ore erau insuficiente pentru anunţarea celor fericiţi cu 50 de lei de Anul Nou, lui Ghinea i-a scăpat porumbelul că lumea a fost deja informată să fie pe fază. Faptă bună, cu gust amar, că avem un Serviciu Social superficial, în numele căruia şi-a cerut scuze, chiar dacă nu cu aceste vorbe, secretarul Ghinea, însuşindu-şi scăparea în numele colegilor absenţi la şedinţa cu ajutoare, cum că „s-a crezut că vor fi 500-600 de cetăţeni în situaţii mai grele.” De unde înţelegem că Socialul Primăriei, în ale cărui atribuţii se află cazurile sociale grave, habar nu are câţi cetăţeni n-au ce să pună pe masă în oricare zi a anului, nu doar de sărbători.
P.S. Ultimul cuvânt pe 2016 i-a aparţinut lui Constantin Ivan, care i-a mulţumit colegului Ţâroiu pentru atenţia manifestată faţă de Consiliul Local, cadorisit cu agende şi calendare. „Trebuia să ziceţi mai în direct.”, l-a „mustrat” cu zâmbetul dintr-o ureche într-alta primarul, care a observat că ziariştii „împachetaseră” deja când a fost exprimată recunoştinţa camaradului de partid.