Magda BĂNCESCU
În amintirea Zilelor Câmpulungului, care mare mirare să nu declanşeze niscaiva proteste ale nemulţumiţilor că nu se mai ţin, colaboratorii Primăriei au sugerat câteva evenimente, chipurile, cu distanţare fizică între participanţi. Mai mult ca sigur, festivalul lui Liviu Iana nu alina dorul de zbenguială al muscelenilor de la ţară, care nu erau nebuni ca să consume benzina până la oraş, pentru muzică de „babalâci”! Ce petrecere e aia fără o divă cu textila răruţă, agăţată de gâtul gazdei, amândoi behăind în cinstea ctitorilor Cetăţii de Scaun! Asta înseamnă sărbătoarea municipiului pentru junimea musceleană, cu sevrajul potolit în fiecare an, de Sfântul Ilie, celebrat de urbea aflată sub protecţia sa într-o manieră grotescă: amfitrionul „praf”, publicul „pulbere”. „Câmpulungenilor le place”, astfel ar suna argumentaţia organizatorului principal, care, nu înţelegem de ce, îi desconsideră pe câmpulungenii cărora nu le place bâlciul ordinar şi puturos, care n-are nimic în comun cu tradiţia de altădată.
În sfârşit, nu comentăm, căci, în 2020, suntem salvaţi. Sigur vor comenta locuitorii cătunelor care ratează distracţia de la oraş, un fel de Pantelimon întins pe şapte zile, plătit de câmpulungeni. Totuşi, ca să nu treacă nemarcate Zilele Câmpulungului, Liviu Ţâroiu se lăsase convins să permită desfăşurarea festivalului folcloric, încorporat neinspirat în sărbătoarea municipiului, când se desfăşura fără public. Acum ar fi avut, căci, după o jumătate de an fără paranghelii, mergea şi concursul lui Iana. Sigur mergea la vârsta a treia, căci, de fapt, pentru bunicii care mergeau conştiincios la vot se ţinea spectacolul, la care ar fi defilat pe scenă şi una-două „bucăţi” de candidaţi. Pe de altă parte, taman aceşti spectatori reprezentau categoria de risc, prin urmare, politicul risca puternic chemându-şi electoratul la spectacol, ca să ia COVID înainte de vot.
Nimic pentru adolescenţi şi tineri care, neservind alegerile, din obicei, nu primesc „entertainment”. Şi să fi vrut, primarul n-ar fi avut cu ce să aducă la Câmpulung o „Anda Adam”, deşi am zis/scris o prostie, căci Anda Adam e cam „obosită” pentru adepţii vloggerului Selly, proaspăt absolvent de 12 clase, cu „clanţa” lui de formator de opinie răţoită la miniştrii Educaţiei. În caz că aţi deschis Facebook-ul mai târziu, banii de Z.M.C. s-au dus, dragilor, pe coronavirus. Cel puţin, aşa s-a declarat, căci nu controlăm noi cheltuielile Primăriei, ca să băgăm mâna în foc că aşa s-a şi întâmplat. Cum avem şi noi puhoi de „coronasceptici”, ce-ar fi să auzim că miliardele păstrate pentru evenimente au fost topite de „infecţia” bugetărească, intrată în luptă cu o boală imaginară?!
Săptămâna Zilelor Municipiului conţinea, obligatoriu, sărbătoarea Sfântului Ilie. Cum, în acest an, pică luni, probabil că, săptămâna următoare, aveam concerte, tarabe, terase şi fâţâială din belşug. Organizatorii Festivalului „Sus la munte, la Muscel” au optat pentru săptămâna de dinainte. Deloc inspirat momentul, căci este deplasat să cânţi şi să joci taman în perioada în care se fac patruzeci de zile de la moartea prematură a unui om iubit de câmpulungeni, părintele Serafim. Ne aflăm într-o săptămână a tristeţii, în care oamenii, şi bătrâni, şi tineri, căci „padre Serafim” a avut talentul de a-şi apropia o generaţie care, în general, nu vrea să audă de Biserică, deplâng o pierdere ireparabilă. Iar autorităţile noastre îşi găsiseră momentul să invite lumea la petrecere, care pică în ziua instalării succesorului lui Serafim. Este şi un început, dar, inevitabil, gândul ne poartă la trecut şi la mentorul pierdut.
Şi de n-ar fi fost comemorarea dispariţiei stareţului de la „Negru Vodă”, tot ni se părea de prost gust să organizezi serbări vesele într-un an ca acesta, cu atâta durere în ţară şi în lume. Nu era cazul de „dirli-dirli”, chiar dacă festivalul este un eveniment cult, care nu se compară cu dezmăţul de pe litoral. Dar mai bine lipsea. Şi probabil că lipsea dacă n-aveam alegeri locale peste două luni, răgaz în care politicienii trebuie să se afişeze, după o izolare de patru ani. „Baia de mulţime”, pentru care puneam rămăşag că ar fi fost „claie peste grămadă” trebuia să se producă în Grădina Publică. Cu o extensie pe bulevard, pentru degustări şi “hidratări”. De ce nu în Piaţa Primăriei, cum şi-ar dori amatorii de petreceri stradale, care speră la reluarea locului tradiţional al zbenguielii? Era bine în Piaţa Primăriei. Scăpa omul de grăsimea micului ori a pastramei, clătindu-se la arteziană, clătea şi bucătarul o cratiţă, o tigaie… ce frumos ar fi fost!
Dar Piaţa Primăriei nu e gata! Chiar dacă jeturile jucăuşe ale artezienei vă iau ochii de la rămăşiţele lucrării, mai sunt de îmbrăcat în piatră betoanele brute, turnate, ca să fie, pe unde era loc de spaţiu verde. Schiţele cu care am fost păcăliţi cu toţii înfăţişau o Piaţă a Primăriei diferită de imaginea stearpă din prezent. Gri, gri şi iar gri. Ce de verde răcorea fotografiile proiectantului! Era parc în regulă în centrul Câmpulungului, al cărui pavaj conţinea o combinaţie de nuanţe calde. Nişte rotocoale din piatră bej înconjurau o arteziană rotundă sau ovală, a cărei răcoare părea concurată de umbra abundentă a arborilor plantaţi fără zgârcenie.
Optimiştii bănuiesc că intenţionat investiţia e lălăită, ca să fie inaugurată în septembrie, înainte de alegeri. Poate, dacă ies la lucru candidatul Liviu Ţâroiu, subalternii din Primărie şi colegii de la PSD. Altfel, nicio şansă s-o inaugureze nici de parlamentare, în decembrie, data vehiculată în acest moment. În caz că nu ne ia valul. Unul sau doi.