-4.5 C
Campulung Muscel
17/02/2025

Constructorul din “patria verzei” repară “varza” de pe Richard

Din „patria verzei”, Lunguleţu de Dâmboviţa, vine firma care va îndrepta urmările asfaltării făcute „varză” de prăbuşirea unui mal, cu stradă cu tot, ca în filmele cu efecte speciale concepute pe calculator. Ca să înţeleagă tot creştinul plătitor de taxe şi impozite la Primărie, un constructor a reparat un drum, a încasat pe lucrare câteva zeci de miliarde şi, la scurt timp după ce şi-a strâns şantierul, cu intenţia să-l instaleze la altă lucrare de zeci de miliarde câştigată, drumul s-a prăbuşit în râpă. În urma lui, alt constructor, produs de altă licitaţie, tot cu preţul câtorva zeci de miliarde, căci ne permitem la ce excedent bolboroseşte în buget precum vulcanii noroioşi, vine să repare stricăciunea. Într-o lume normală, cine strică plăteşte. Nu la Câmpulung, unde câştigătorii licitaţiilor sunt absolviţi de vină, care este pusă în cârca naturii. Adică ea face harcea-parcea ce muncesc colaboratorii primarului. Aşa s-a întâmplat pe Richard, o arteră ca un câmp de luptă, posibil, cel pe care a căzut la datorie ofiţerul francez Henry Jean Richard, mort în 1917, la Mărăşeşti, al cărui nume a devenit, în aceste zile, mai popular decât al eroilor locului, de când s-a frânt bunătate de stradă, pe care edilii n-apucaseră s-o inaugureze. Asfaltarea pe strada „Henry Richard”, propus de Garnizoana Câmpulung drept primul “Cetăţean de Onoare” al oraşului, acum 96 de ani, când faptele de arme meritau a fi onorate cu această distincţie ajunsă, peste decenii, la o grămadă de trepăduşi, s-a executat în mandatul de primar provizoriu al lui Liviu Ţâroiu. Acum că s-a definitivat statutul său la conducerea Primăriei, prin voinţa populară, se definitivează şi consolidarea drumului, a cărui surpare a fost pusă, dintr-o ocheadă, pe seama naturii, nu pe o intervenţie umană, care să fi deranjat adâncurile. 

Ca să nu-şi supere partenerul de contracte, căruia primarul nostru i-a alimentat agenda cu nişte lucrări frumuşele, toate cu probleme, nu a invocat garanţia în care s-ar afla reabilitarea străzii Richard. Ce stârneşte curiozitatea celor care au idee despre astfel de incidente este că malul nu s-a fisurat şi prăvălit progresiv în hău, ca să zici că l-au „lucrat” izvoarele subterane, care macină în timp. Ci a căzut dintr-odată, bănuiala fiind legată de o presiune mare de apă existentă dedesubt. Apă potabilă! Adică o posibilă spargere a unei conducte, cauză care, dacă se adevereşte, năruieşte teoria accidentului naturii, care l-a exonerat pe constructor de răspundere. Asta pentru că ţinerea unei noi licitaţii, pentru găsirea unei firme, care să repare după cea angrenată în alte investiţii, în loc să fie pusă să îndrepte ce s-a dus pe Apa Sâmbetei, în termenul de garanţie, a fost posibilă prin încadrarea alunecării solului pe Richard în categoria „situaţiilor de urgenţă”. Un accident, cum spuneam, de care nu este responsabil omul, ci natura căreia i-a stat asfaltul în gât. 

Astfel, cu un proces-verbal, care invocă dezlănţuirea stihiilor pământului, s-au acoperit, deocamdată, vinovaţii, care, intuim, aşa vor rămâne. Chiar dacă opoziţia este încrezătoare că, după săpăturile care urmează a fi întreprinse, undeva la douăzeci de metri adâncime, cum prevede proiectul reparaţiei, vor fi descoperiţi „naturiştii” care au cauzat urgenţa. Dacă reabilitarea tronsonului de stradă, desprins ca un aluat sfărâmicios, s-ar fi executat ca garanţie asumată de constructor prin contract, patronul venea cu bani de-acasă. Pentru că a doua lucrare o întrece ca valoare pe prima.  

În fine, la ce facturi suportă de la o vreme comunitatea cadorisită fără vremea ei cu tot ce-i mai scump (dar îndoielnic ca aspect şi calitate), nu ne miră maniera în care se completează unii pe alţii constructorii cu ochii ca pe butelie pe lucrările cu statul. Ce n-am înţeles, dar ne va explica în mod sigur primarul Liviu Ţâroiu, la conferinţa de la Primărie, pe care a anunţat-o la sediul PSD, la conferinţa de partid, că o va ţine, probabil, la împlinirea unui an de mandat, ca să aibă ce vorbi: de ce o societate care a executat o asfaltare, soldată cu nişte decupări în carosabil de toată frumuseţea – cazul Drumul Godeni, apoi a executat altă asfaltare cu consecinţa interzicerii circulaţiei, din cauză că Poliţia n-a găsit o cale de a o devia pe fundul prăpastiei, unde a ajuns strada – cazul Richard, să o câştige şi pe a treia?! Adică alt treilea contract – strada Gruiului, care trebuie îmbunătăţită după execuţia canalizării -, la preţul rezultat din licitaţie de 50 de miliarde fără un pic.

Este posibil, dacă scrisorile de bună execuţie, care se dau la sfârşitul lucrării, au acelaşi autor, Primăria, ale cărei contracte sunt câştigate, pe bandă, de acest întreprinzător fără asemănare! Că am amintit de Gruiului, acum o lună, lui Liviu Ţâroiu i s-a cerut public să prezinte dacă există sau nu o somaţie de executare din partea acestui colaborator fidel în materie de asfaltări, care n-a putut să-şi instaleze calabalâcul în Grui (şi să-şi ia banii), din cauză că nu începuse canalizarea. Nici gând de aşa ceva! Care este următoarea mişcare a primarului? Va cere Consiliului să aprobe indicatorii tehnico-economici ai lucrării, adică costurile ei pe principalele tipuri de intervenţii, etapă care se îndeplineşte înainte de licitaţie. Dar pentru Liviu Ţâroiu indicatorii sunt buni şi după un an de la licitaţie. Aşadar, nici gând să anuleze licitaţia, ca s-o facă cum trebuie de la capăt, semn că primarul nostru s-a ataşat profund şi iremediabil de acest constructor, în urma căruia mai mănâncă o pâine şi alţii.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!