Ziarul „Adevărul” derulează de mai mult timp o campanie intitulată „România infractorilor necunoscuţi”. Vinerea trecută, pe 28 octombrie 2016, a publicat un articol despre o crimă petrecută la Mateiaş, pe 23 august 1999, când poliţiştii musceleni au găsit într-o râpă, vizavi de Mausoleu, cadavrul unei tinere. Femeia era legată cu nişte ciorapi de mâini şi de picioare şi cu chiloţii îndesaţi în gură, avea gâtul tăiat, iar asasinul nu a fost prins nici acum, după 17 ani de la comiterea teribilei crime. Redactorii „Adevărul” au mers pe urmele acestui omor cu autor necunoscut.
Oribila crimă, care a zguduit întreaga Românie, s-a petrecut pe 23 august 1999. Victima, pe numele său Elena Ene, avea 29 de ani şi era originară din comuna argeşeană Muşăteşti. După cum le-a declarat celor de la „Adevărul”, Marius Ştefan, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, „femeia a fost găsită decedată într-o zonă împădurită din zona Muntelui Mateiaş, având mâinile şi picioarele legate, într-o stare avansată de putrefacţie. Cercetările au stabilit că aceasta dispăruse de la domiciliu din data de 8 august 1999, iar decesul a fost cauzat de un traumatism cervical forte”. În cadrul campaniei „România infractorilor necunoscuţi”, jurnaliştii „Adevărul” au mers pe firul crimei din Muscel, care face parte din seria celor 600.000 de doare penale cu autor necunoscut, aflate în sertarele poliţiştilor şi procurorilor. Concret, aşa cum reiese şi din dosarul întocmit de către procurori, Elenei Ene i s-a tăiat gâtul: „Moarte violentă, hemoragie externă survenită în urma unui traumatism cervical forte în secţiunea de mănunchi vascular cervical stâng, prin lovirea cu un corp tăietor înţepător”.
Ultima oară când a fost văzută în viaţă Elena Ene a fost pe 8 august 1999, când a plecat spre stâna de pe Mateiaş, unde lucra concubinul său (femeia trăia cu o altă persoană decât cea cu care era căsătorită – n.r.). Cadavrul său a fost găsit la mică distanţă de locaţia unde trebuia să ajungă tânăra.
„Avea o fetiţă de nouă ani şi un băiat de şapte luni”
Elena Ene a fost găsită legată de mâini şi de picioare cu o pereche de ciorapi, iar gâtul său fusese strâns cu o bucată de îmbrăcăminte, cel mai probabil, pentru a atenua sângerarea puternică. Asasinul, şi acum necunoscut, a fost şi sadic: i-a scos victimei chiloţii şi i-a îndesat în gură. Surse apropiate anchetei le-au precizat că „au fost mai mulţi bănuiţi, s-a format un cerc de suspecţi, dar nu s-a putut forma o concluzie de certitudine cu privire la autorul omorului”. Trebuie menţionat că în cercul de suspecţi au fost atât soţul victimei, cât şi concubinul acesteia, însă nu s-a putut găsi nicio dovadă certă a vinovăţiei vreunuia dintre ei.
După 17 ani de la crimă, jurnaliştii „Adevărul” au stat de vorbă şi cu Constantin Simion, unul dintre fraţii victimei, care susţine că „cei de la Poliţie ne-au zis că, în momentul în care mai află ceva despre caz, ne anunţă, dar nu ne-au mai anunţat nimic. Sora mea plecase mai de mult din comuna noastră natală, Muşăteşti. S-a căsătorit cu cineva din comuna Bădeşti, cu care a făcut o fetiţă. S-au despărţit şi, apoi, a stat cu unul din zona Mausoleului de la Mateiaş, din comuna Stereşti, îl chema Zepiş Jan. Din relaţia lor a rezultat un băieţel. Iar băieţelul avea şapte luni când sora mea a fost ucisă. Fetiţa rezultată din căsătorie avea nouă ani atunci”. Fratele victimei îşi aduce aminte şi acum cu groază de momentul în care a aflat de moartea Elenei: „A fost ceva groaznic, vă daţi seama… Eu am văzut-o ultima oară pe sora mea în mai 1999. Ea a dispărut pe 9 august 1999. A fost văzută de o persoană de la un magazin, a cumpărat de acolo un pachet de ţigări. După aceea, la 300 de metri de la intrarea în pădure, la Mateiaş, pe partea stângă faţă de Mausoleu, a dispărut. Ea se ducea la un bărbat cu care avea o relaţie şi care era paznic la o stână în Mateiaş, acolo sus, unde e şi fabrica de ciment. Sora mea a fost găsită pe 23 august 1999, la vreo cinci sute de metri de drumul naţional Dragoslavele – Câmpulung”.
Aşa cum relatează „Adevărul”, soţul şi concubinul femeii au fost testaţi cu detectorul de minciuni. Legat de motivul crimei, Constantin Simion este sigur că a fost una pasională: „A fost, cu siguranţă, o crimă pasională. Am găsit-o pe sora mea legată cu ştrampii de mâini şi de picioare şi chilotul băgat în gură. Ne revoltă că, nici acum, după 17 ani, nu a fost găsit criminalul. Prima dată, am bănuit pe cineva, pe bărbatul cu care ea a stat. Însă, când s-a făcut reconstituirea, s-a ajuns la concluzia că bărbatul nu a plecat de la stână în perioada în care sora mea a dispărut. E posibil să fi pus pe cineva să comită fapta aceea…”
Fiica femeii ucise cu brutalitate de un criminal negăsit din 1999, Ionela Roxana Ene, are 26 de ani şi trăieşte în continuare în Muşăteşti. Nu a apucat să stea lângă mama sa decât nouă ani, iar amintirea celei care i-a dat viaţă nu a părăsit-o niciodată. De aproape 17 ani, nu mai are mamă, şi asta din cauza unui asasin sadic, care şi acum umblă liber şi, probabil, fără mustrări de conştiinţă. Ionela Roxana Ene a acceptat să vorbească pentru „Adevărul” despre acest caz teribil şi nerezolvat. Iar vocea ei trădează o dezamăgire veche şi o tristeţe adâncă, dublată de faptul că nu s-a făcut nici până acum dreptate. „Acum vreo doi ani, s-a deschis cazul din nou, poliţiştii i-au chemat pe tatăl meu şi pe fostul ei concubin la Piteşti, la detectorul de minciuni, dar tot degeaba, nu ştiu ce să zic, nu s-a făcut nimic. Tot nerezolvat a rămas cazul. Din câte am înţeles, s-a cam muşamalizat cazul din partea fostului concubin al mamei. Au trecut atâţia ani de când a fost ucisă mama mea şi nici acum nu a fost găsit asasinul…”, le-a spus Ionela Roxana Ene. Deşi au trecut 17 ani, crima este imprescriptibilă şi „dacă apar noi dovezi clare, care să ducă la identificarea autorului, acesta poate fi reţinut”, după cum au precizat reprezentanţi ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş. Printre cei care s-au ocupat de cazul înfiorător la începutul anchetei s-a numărat şi comisarul şef Grigore Troscenco, acesta activând pe vremea aceea la Investigaţii Criminale în cadrul Poliţiei Argeş. „Având în vedere locul în care a fost găsit cadavrul, mijloacele de probă pe care le-a oferit acel loc – pădure, izolat, fără martori – a fost foarte greu iniţial. Ulterior, s-a stabilit un cerc de suspecţi, au fost duşi inclusiv la detectorul poligraf, la cei mai buni specialişti. Din câte îmi amintesc, s-au prelevat probe ADN şi de la faţa locului, şi de la suspecţi. Ancheta a fost îngreunată şi de faptul că, atunci când a fost găsită victima, aceasta era într-o stare avansată de degradare”, le-a spus Grigore Troscenco. În opinia sa, „nu există crimă perfectă. Părerea mea este că, în acest caz, sângele va fi plătit până la urmă”. În prezent, poliţiştii judiciarişti din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş au temă să elucideze crima.