Munca la stat le permite fericiţilor ocupanţi ai unui job în sectorul public să-şi vadă în timpul programului de lucru de afacerile pe care foarte mulţi le derulează, ca să nu stea în salariul de bugetar. Personajul la care ne referim are o funcţie publică, despre care am fi tentaţi să credem că i-a fost oferită lipsită de atribuţii. Din câte ne-am dat seama, singura atribuţie este de a-i face umbră şefului, iar, când acesta simte nevoia de intimitate, este firesc să-şi umple şi el timpul cu ceva. Şi şi-l umple cu business-ul propriu: aduce maşini din afară şi le vinde doritorilor. Asta făcea şi la fostul loc de muncă, şi mai searbăd decât cel pe care îl deţine în
prezent. Generoasa proprietate a instituţiei pe care a condus-o, înainte de a urca în ierarhia politică, servea ca spaţiu de expunere a automobilelor second hand, pe care le fotografia şi le expunea pe internet, ca să atragă cumpărători. Cum gheşeftul duduie, de ce l-ar abandona, mai cu seamă că, în afară de statul pe Facebook, nu prea are ce face?! Tipul este şi navetist, deci, nu stă în oraş, situaţie care pe el îl avantajează. Nu ne avantajează pe noi, cetăţenii, în slujba cărora are trebui să presteze samsarul de maşini. Cică insul n-are nicio temere să plece în afară, după marfă, când ar trebui să fie la slujbă, fiindcă n-are cine să-l ia la rost dacă este sau nu la serviciu.