Ieri, „Kretzulescu” a mai murit o dată, de mâna lui Liviu Ţâroiu, care a hotărât să le ceară colegilor consilieri să renunţe definitiv la proiectul lui Călin Andrei. După nouă ani irosiţi în aşteptarea banilor de la Europa, doi ani de prăpăd comis cu intenţie în singurele parcuri ale Câmpulungului şi un an şi jumătate de buimăceală, himera unui primar, care n-a avut în cap nimic altceva decât „Kretzulescu”, s-a risipit. Şi s-a risipit cu preţul a 13 ani rataţi de codaşa judeţului şi a peste 100 de miliarde, care, în teren, nu se văd, oricât de tare te-ai căzni să găseşti plusul de imagine adus de sfertul realizat din proiectul nelegiuit. Averea publică pierdută în cele trei mandate ale primarului liberal va fi stabilită, cel mai probabil, de anchetatorii pe a căror masă de lucru se află acest dosar, a cărui durată sperăm să n-o depăşească pe cea a fantasmei încheiate cu un duş rece pe spinarea comunităţii, alternat cu un pârjol pentru bugetul local. Şi este obligatoriu s-o stabilească până la ultimul leu, pentru că „împrumutul” acordat de populaţia câmpulungeană – ceea ce ne-a imputat Ministerul Dezvoltării – trebuie recuperat de la vinovaţi. Plus ce s-a plătit pentru hârtii, căci, de vreme ce noul primar comandă altele, înseamnă că vechea documentaţie a fost în van.
Ţâroiu a decis să pună capăt proiectului-fluviu, care ar fi trebuit să reverse în spaţiul public cinci obiective numai bune de frânt inima turiştilor, „bucăţindu-l” în episoade separate, extrase din foiletonul derulat pe trei mandate liberale. Aşa ar fi trebuit să se întâmple de la început: să ai cinci constructori în cele cinci zone ale localităţii, supuse reabilitării, pentru ca, dacă unul urmează exemplul Grup Corint, să nu se ducă de râpă toată investiţia. De fapt, ce a propus Legislativului, la şedinţa de ieri după amiază, şeful Executivului reprezintă o reluare a unui proiect de hotărâre iniţiat tot de el în luna martie. Într-o întrunire de îndată, acesta a prezentat majorităţii liberale ideea de „spargere” a mascaradei în care s-a transformat regenerarea în lucrări mai mici, fiecare scoase la licitaţie separat, de care să se ocupe, eventual, firme de-ale noastre. Este adevărat că nu puteai să impui o asemenea condiţie, dar toată lumea a căzut de acord că, dacă erau implicaţi în aşa-zisa reconstrucţie a centrului istoric patroni locali, aveai pe cine să mai iei de gât în caz că nu se mişca corespunzător, aveai pe cine să chemi la un dialog, aveai cu cine să cazi la o înţelegere.
În martie, o mai spunem o dată, liberalii uniţi cu PSD-istul Dumitrescu, foc şi pară că partidul l-a ales pe Ţâroiu candidat, i-au dat peste cap planul viceprimarului cu atribuţii de primar de urnire a bolovanului prăvălit peste Câmpulung, deşi, dacă ar fi trecut de atunci, se făceau nişte paşi în 2016. Nu stăteam cu ograda răvăşită încă un an. Aşa că, la sfârşitul lui septembrie, proiectul eşuat în primăvară a reintrat în dezbaterea noului Legislativ. Principala cerinţă a primarului a fost să se renunţe la proiectul intrat în istorie drept a doua catastrofă a trecutului recent, după distrugerea industriei locale. A doua cerinţă: noi documentaţii tehnice pentru fiecare obiectiv, Grădina Publică, Parcul Kretzulescu, Clădirea Băilor, Bulevardul Pardon, străzile Negru Vodă şi Nae Leonard. Materialul vorbeşte, din păcate, despre „capacitatea bugetului local de a dispobiliza sume în acest scop”. Iar suma de pornire, care ar cam trebui disponibilizată, n-ar fi „decât” 400 de miliarde de lei vechi! Cel puţin, aceasta era valoarea lucrărilor rămase de executat din proiectul „dezumflat” la 23,9%. Noii aleşi se înfig direct în bugetul local, acoperiţi de imposibilitatea accesării altei finanţări externe în cadrul exerciţiului financiar 2014-2020. Dar sunt încurajaţi să continue şi de un audit financiar efectuat de Curtea de Conturi, care le-a impus autorităţilor să ia măsuri cu „Kretzulescu”. Adică să-l bage din nou în Consiliul Local, „în vederea promovării strategiilor care să conducă la finalizarea şi punerea în funcţiune a acestuia”. Consiliu, care evident că aprobă „strategiile” discutate la partid şi recapitulate înainte de şedinţă, în biroul primarului ori viceprimarului, ca aceştia să se asigure că nu este vreun dezertor de la crezul şi interesele PSD. Ministerul Dezvoltării a acordat şi el libertate fostului partener să facă ce vrea, reziliind unilateral contractul de finanţare semnat cu cinci ani înainte.
În afară de dosarul aflat de un an în lucru la Poliţia Câmpulung, ale cărui concluzii tare am vrea să le aflăm, „Kretzulescu” face şi obiectul unui proces care se judecă în prezent la Tribunalul Argeş. Primăria lui Ţâroiu se răfuieşte cu Grup Corint, cu Harbău şi cu Grup Corint + Harbău, ca asociaţi la dezastru. Din martie şi până acum, litigiul a ajuns în faza în care părţile studiază conţinutul raportului de expertiză despre stricăciunile produse de constructor. Iar marile stricăciuni, comandate prin expertiză, ar fi următoarele. O dată, învelitoarea toaletei din Parcul Kretzulescu, prin care ar ploua. Apoi, valoarea a două bucăţi de geam termopan care lipsesc la aceeaşi budă! Ar mai fi ornamentul original din vârful chioşcului de fanfară, care n-a corepuns simţului estetic al bezmeticilor, care l-au demontat ca să-l restaureze şi ei ştiu ce-au făcut cu el. Apoi gardul Grădinii Publice, o mizerie pe care Primăria a plătit-o cu generozitate şi promptitudine. Şi ar mai fi denivelările la placările de piatră din Piaţeta Kretzulescu, modulele de automatizare aferente instalaţiilor de iluminat din parcuri, care nu au fost montate, plus „deficienţele” la Băile Kretzulescu. Ai noştri mai vor o dobândă penalizatoare la o sumă achitată pentru nişte materiale nerestituite şi penalităţile de întârziere datorate conform contractului şi acestea sunt, potrivit expertizei, toate pretenţiile municipalităţii de la cei din cauza cărora am ratat 643 de miliarde de la UE.