17.9 C
Campulung Muscel
June 15, 2021

Stăm rău cu banii, iar cu răbdarea stăm şi mai rău

Colegii cei tineri ai fostului primar se fac că nu cunosc lamentările acestuia, de care am avut parte un mandat încheiat, legate de durata mare a întocmirii proiectelor. Totuşi, primarul PSD a fost avantajat de faptul că, la lucrările mari, n-a pornit de la zero în materie de „hârţogărie”. Dimpotrivă, a avut-o de-a gata, realizată în timpul lui Călin Andrei. De la coechipierul liberal a moştenit documentaţia pentru „Kretzulescu”, pe seama căreia au făcut bani proiectanţii tocmiţi să rescrie fragmentele nelucrate de firma din Alba Iulia. Iar pentru amenajarea tronsonului Bărăţie – „Dinicu Golescu”, Liviu Ţâroiu a beneficiat de un proiect nou-nouţ, comandat tot de Călin Andrei, care n-a avut şansa de a-l pune în practică.
Aleşii social-democraţi, aflaţi la primul mandat, au interogat-o pe Elena Lasconi când se face aia, când se face ailaltă… pentru a da apă la moară nerăbdătorilor, care au lansat sloganul că „nici primarul acesta nu face nimic”. Deşi junimea PSD-istă nu se poate să nu ştie de la şeful lor cât durează o proiectare, nemaivorbind de execuţie, când eşti la mâna constructorului. În aceeaşi situaţie reclamată de Liviu Ţâroiu, din gura căruia am auzit frecvent că-i trebuie proiecte ca să aibă ce lucra, se găseşte şi Elena Lasconi. N-are hârtiile, care durează, aşa cum durau şi în timpul lui Liviu Ţâroiu. Chiar mai mult, pentru că ale ei nu sunt copy paste ale celor făcute de Anca Coşa.
În plus, „mărunţişurile” o bântuie şi pe primăriţa noastră, deşi adevăratele frământări sunt cele cauzate de şansele Câmpulungului în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Elena Lasconi a pus ochii pe P.N.R.R. ca şansă disperată de a face treabă într-un oraş lipsit de resurse proprii. Nu e chiar dreaptă afirmaţia că atenţia îi este distrasă de „mărunţişuri”, întrucât motivaţia pentru care pierde vremea cu „fleacuri” ţine de dorinţa de a nu se face şi a nu face oraşul de râs. Atât de mult vrea ca instituţia să dea bine în ochii celorlalţi, încât nu lasă să-i scape detalii de ordin estetic: cum să arate semnătura într-un e-mail trimis de un angajat al Primăriei, cum să fie antetul, etc. „Ca să ne prezentăm onorabil când trimitem ceva.”, este justificarea Elenei Lasconi, reţinută la „bază” de nepriceperea unora dintre subalterni. Poate, unii s-ar pricepe, dar dacă, până acum, nu li s-a cerut să manifeste grijă pentru actele oficiale ale Primăriei, expediate instituţiilor centrale?!
Cea mai mare carenţă a Câmpulungului, pe care primăriţa o propune pentru P.N.R.R., este infrastructura de apă şi canalizare, prin intermediul unor proiecte care accentuează combinaţia între „verde” şi „inteligent”. Au întâietate străzile lipsite de asfalt, care n-au nici apă, nici canalizare. Dacă municipiul va prinde aceşti bani, sunt şanse de realizare a reţelelor, chiar dacă la strada principală nu există sistem de canalizare. Primăriţa vrea să folosească această sursă de finanţare pentru a pune la punct uliţele imposibil de rezolvat cu fonduri locale, cu tot ce le trebuie: apă, canal, cabluri, iar, în loc de asfalt, polimeri. Elena Lasconi mi-a mărturisit că vom avea parte curând de experimentul acoperirii unei străzi cu polimeri, ca să vadă cetăţenii cum va arăta. Carosabilul, în culoarea pământului, va fi dublat de bordură din acelaşi material, în ideea de cât mai mult „verde”, pentru a respecta cerinţele finanţatorului. Iar condiţia de „inteligent” va fi asigurată prin hărţi G.I.S. – sistem informatic geografic, care vor elimina situaţiile absurde din prezent. Cum este cea de pe bulevard, unde muncitorii au fost înjuraţi aproape degeaba, în lipsa informaţiilor despre ţevile din adânc. Practic, sapă „în orb”, neavând o hartă a reţelei de apă, cu branşamente, ca să evite spargerea lor în timpul lucrării.
Proiectul de dotare a Câmpulungului cu autobuze electrice vine „la pachet” cu sistem de apă şi canalizare. UE dă bani pentru a face „boboc” traseele pe care vor circula autobuzele electrice, asta însemnând şi asigurarea reţelelor de utilităţi. „Cuiul lui Pepelea”, în opinia Elenei Lasconi, va fi distanţa de trei kilometri, de la Staţia de Epurare, până la intrarea în oraş, unde nu există reţea de canalizare. Primăriţa tratează cu cei de la Ministerul Transporturilor, unde are de gând să-şi intensifice deplasările, predarea şoselei către CNAIR, pentru asfaltarea celor 11,5 kilometri din DN73 aflaţi pe teritoriul municipiului. Treaba Companiei constă doar în reabilitarea drumului, cu „accesoriile” legate de circulaţia rutieră şi pietonală. Şi, atunci, Lasconi este nevoită să întocmească un proiect separat pentru porţiunea lipsită de canalizare, pentru care intuieşte apariţia unui „mic” inconvenient: spargerea unei străzi proaspăt asfaltate. Elena Lasconi îmi spunea că n-ar deranja-o extrem de tare să sape post-asfaltare pentru canalizare. Măcar să vadă asfaltat DN 73!
Tot pentru P.N.R.R. sunt propuse spaţiile verzi dintre blocuri, pentru amenajarea cărora – Elena Lasconi a mai spus-o şi o mai spune o dată – va organiza un concurs de proiecte, în care vrea să implice studenţi de la Arhitectură, Sociologie şi Agronomie. „Nu vreau să fac doar un concurs de proiecte arhitecturale pentru zonele în care vom demola garajele. Vreau ceva complex, ce nu cred că s-a făcut în ţară.”, şi-a pus în cap primăriţa. Înţelegeţi de ce durează. De ce apelează la atâtea forţe? Pentru că lumea din Grui s-ar putea să vrea altceva lângă bloc decât lumea din Vişoi. Iar Lasconi spune că vrea să ţină cont şi de personalitatea cartierelor, dar şi de nevoile şi dorinţele oamenilor. Una dintre cerinţele primite de la cetăţeni, la audienţe, priveşte aparatura de făcut mişcare, pentru ca pensionarii să-şi dezmorţească oasele în aer liber. Atunci, primăriţa a cerut părerea unor oameni care se pricep la crearea de parcuri în cartiere. Iar aceştia i-au făcut capul calendar cu regulile privitoare la distanţa dintre fiecare amenajare destinată diverselor categorii de beneficiari: copii, vârstnici, câini ş.a.m.d. Apoi flora, care, la fel, nu trebuie să fie aceeaşi în toate cartierele, căci cetăţenii vor fi întrebaţi ce le place.
Şi parcurile mari sunt pe lista pentru P.N.R.R. Inspectând parcul din Grui, de 13 miliarde de lei vechi, fonduri de mediu, atrase în urmă cu aproape un deceniu, Elena Lasconi îmi spunea că a şocat-o halul de neîngrijire: un stâlp strâmb, un abajur spart, nu ştiu câte becuri lipsă, locul de joacă murdar, cu nisip peste tot, la budă îţi cade nasul instantaneu, iar fântâna concepută în forma unui morman bizar nu e funcţională, ca să se bucure copiii, aşa cum se bucură de stropitoarea din Piaţa Primăriei, cu un jet minuscul cât să poţi spăla papucii.
Dacă joci după reguli, ca să iasă bine, nu faci niciodată repede. Durează. Şi-mi aduc aminte că i-a spus-o în campania electorală europarlamentarul pe care l-a plimbat pe la blocurile de la Grădişte: dacă stai în nădejdea banilor europeni – şi stă, căci alţii n-are de unde să ceară -, nu faci nimic în primii trei ani de mandat.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!