În stilu-i obraznic, care pe noi nu ne mai miră, Oprea, de la Muzeu, a expediat un mesaj cu programul evenimentului onorat cu prezenţa de preşedinte doar redacţiilor agreate. Printre acestea nu se află şi redacţia Evenimentului Muscelean, ai cărei angajaţi, probabil, în gândirea alambicată a insului, şef, din păcate, de trei ani peste o instituţie reprezentativă, nu sunt invitaţi, dacă nu i-a informat în privinţa agendei manifestării. Pentru că aşa vrea marele manager, al cărui CV se consolidează cu banii câmpulungenilor, scoşi cu o uşurinţă incredibilă de la aleşii intimidaţi de acest arogant fără măsură. Iar noi ne-am pus pe un jelit cu sughiţuri, că nu ne-a invitat Oprea la vizita lui Iohannis, care, pesemne, are loc la el acasă, nu în spaţiul public. Până acum două zile, în afară de faptul că „preşedintele este aşteptat la Mateiaş”, cum corect a titrat presa, ferindu-se să prezinte sosirea acestuia ca pe o certitudine, mai cu seamă că, în campania electorală, s-a plimbat de trei ori prin Argeş, fără a ajunge şi la Câmpulung, nu se ştia nimic. Noi ne îndoim teribil că-l aşteaptă prea mulţi la Câmpulung, întrucât cei 26% dintre votanţii din 2014 s-au redus la jumătate, după doi ani de decepţii în lanţ.
Comunicatul expediat favoriţilor din presă de către „Relaţiile publice” ale înfumuratului de Oprea nu pomeneşte despre niciun Iohannis şi niciun Cioloş. Deşi, acum două săptămâni, pe 8 septembrie mai exact, când Ţâroiu a sunat mobilizarea la o şedinţă de îndată, cu venirea lui Iohannis le-a rupt gura finanţatorilor bucureşteanul, care a făcut din plin dovada talentului de a cere bani încontinuu. În răvaşul destinat posesorilor de mâini binefăcătoare, atunci când sunt înălţate către aspiraţiile directorului de la Muzeu, acesta a consemnat, negru pe alb, că ceremonia de la Mateiaş „va beneficia de participarea Preşedintelui României, a membrilor Cabinetului Guvernamental (exprimare din care înţelegem că participă toţi), oficialităţi internaţionale şi regionale.” Pe Ţâroiu l-a luat valul, auzind de participarea lui Klaus Iohannis din fiţuica lacrimogenă a lui Oprea, care cerea încă 160 de milioane, pe lângă cele 2 miliarde abia aprobate la sfârşitul lui iulie şi pe lângă jumătatea de miliard alocată de Ministerul Apărării. Noi înţelegem exuberanţa primarului de a-l anunţa pe Iohannis cu o lună şi jumătate înainte. Ce primar cu două luni de mandat mai primea un preşedinte în funcţie? Călin Andrei a zăcut 11 ani la Primărie, fără să i se facă această onoare de către Băsescu (cele două mandate ale lui Băsescu s-au suprapus peste cele trei ale lui Andrei, care, în ultimele două luni ale frumoasei experienţe de primar, întrerupte de condamnarea penală, l-a prins şi pe actualul şef de stat). Cică Ţâroiu, după ce i-a scăpat porumbelul, şi-ar fi luat o chelfăneală verbală de la cei de „sus”, că a răsuflat informaţia cu care individul de la Muzeu s-a dat mare, ca să pună în mişcare din nou robinetul fondurilor publice.
În informarea trimisă preferenţial de jupân Oprea „stimaţilor colaboratori media”, printre care, cu profundă tristeţe, am constatat că nu ne numărăm – pe care îi şi roagă să primească un comunicat de presă cu manifestările din 23 şi 24 septembrie – nimic despre preşedinte ori premier, înlocuiţi cu „înalţi reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale şi ai Ambasadelor Republicii Federale Germania şi Austriei.” Dar când a fost să “mulgă” bani, l-a băgat numaidecât la înaintare pe preşedintele României! „Mai multe informaţii pe pagina de Facebook a Muzeului Municipal”, le recomandă destinatarilor mesajului trimis, aşa cum am spus, presa omagială, nu cea care a prezentat comunităţii cum toacă acest venetic miliardele provenite din taxele şi impozitele câmpulungenilor. Dar cum nu este prost cel care cere, ci cel care dă, nu este de condamnat că asta este preocuparea principală a acestei valori cu care ne-am pricopsit în târg. Pe sursa indicată, şi mai puţine date decât în comunicat.
În ciuda sărăciei informaţiilor despre eveniment – cel puţin, pe site-ul Primăriei, ca organizator, alături de Ministerul Apărării Naţionale, acum două zile, ultima informare era despre programul ridicării alimentelor de către nevoiaşi – locul acţiunii a fiert la propriu. În trei-patru zile, asfaltul proaspăt a acoperit nu numai parcarea, ci şi gura autorităţilor combatante, care s-au ciondănit, de la revoluţie încoace, pe „terasa de paradă”. Miercuri a fost demontată şi coşmelia patronului, împotriva căruia Primăria deţinea o hotărâre judecătorească de evacuare de doi ani. Dar, în doi ani, nicio autoritate n-a fost suficient de autoritară, încât să dispună săltarea magherniţei, dacă individul, somat, n-a eliberat-o de bună voie. Şi dacă nu era Centenarul Primului Război Mondial, erau şanse ca şandramaua să dăinuie încă o sută de ani, dacă nu se prăbuşea între timp, mâncată de carii. Ca lăcustele săreau muncitorii trebăluitori, din interiorul, în exteriorul mausoleului, de la bază, până la osuar, fiind un freamăt şi o agitaţie, pe „etaje”, în acest loc static în timpul anului. Şi în timpul celor peste trei decenii de la ultimele amenajări şi reparaţii. Iohannis, însă, merită respectul autorităţilor, care zici că au triplat personalul ADP-ului peste noapte, la ce efective au pus să „lingă” centura, pe unde va trece coloana oficială. Noi, în schimb, nu merităm acest tratament regesc plătit cu banii noştri.