Bine măcar că “răufăcătorul” este chiar din instituţie şi, sincer, a mărturisit fără reţineri faptele. Omului îi place arta şi se şi pricepe, servindu-se din aceeaşi expoziţie, a unei scriitoare invitate la sărbătoarea Câmpulungului, ca să-şi lanseze creaţiile literare realizate pe durata câtorva ani. Am relatat, în episodul precedent, despre “şterpelirea” tabloului de pe simeze, la comanda primarului, ca să fie făcut cadou delegaţiei de bulgari. Aceştia s-au gândit să ofere gazdelor tot o pictură. Edilul a crezut că expoziţia este a subalternilor de la Casa de Cultură subordonată şi, de aceea, n-a stat pe gânduri când a ales opera de artă, care a ajuns, de o săptămână, în Bulgaria, la Primăria Popovo. Cu ceva întârziere ies la iveală şi alte amănunte picante despre vernisajul doamnei scriitoare, “văduvite” de două tablouri, nu de unul, cum s-a ştiut iniţial. Înainte de dispariţia
celui destinat bulgarilor, se “evaporase” altul, care, mai grav, avea deja cumpărător, care îi achitase pictoriţei preţul! Numai că iubitorul de artă nu îl ridicase, aşa că artista a profitat de faptul că îl avea încă în colecţia personală şi l-a expus pentru muscelenii ei. Imediat după vernisarea expoziţiei, tabloul s-a făcut nevăzut. A transpirat cu sudoare rece cel care avea operele în grijă şi care, ca să n-o supere pe doamna scriitoare pictoriţă, a demarat ancheta. A luat fiecare birou din Primărie la controlat şi aşa a ajuns, într-un final, în biroul primarului, ultimul loc în care se gândea că-l găseşte. Ocupantului îi plăcuse atât de mult lucrarea, încât s-a gândit că n-ar da rău în biroul nr.1 al municipiului. Colaboratorul doamnei scriitoare a fost nevoit să-i explice că pictura este, teoretic, proprietatea altcuiva, care a dat bani pe ea, aşa că musai trebuie returnată. După care s-a întâmplat treaba cu bulgarii.