Un primar muscelean, care, asemenea colegilor de “breaslă” de la comune, credea că va conduce localitatea pe viaţă, are în spate un viceprimar, care s-ar putea să-i dea planurile peste cap. În 2016 se încheie cel de-al treilea mandat şi-l vrea şi pe al patrulea, ca să aibă timp să-i facă imagine fiului, căruia doreşte să-i predea ştafeta, aşa cum s-a întâmplat la Berevoeşti. Numai că în spatele-i ochit de vice pentru a-i înfige un pumnal a început o lucrătură de toată frumuseţea, menită să-i surpe visul de a-şi instala urmaşul la conducerea Primăriei. Inclusiv pe cel de a câştiga alegerile de anul viitor. Primarul nostru l-a primit în partid pe “trădător”, care provenea de la o formaţiune rivală. Mai mult decât atât, l-a pus preşedinte la partidul în care s-a înscris ca să poată prinde funcţia de viceprimar. Secundul s-a impus mai mult cu forţa, argumentul cu care, vorbeşte lumea în comună,
şi-a cam redus la tăcere colegii consilieri, care îi cântă în strună, sătuli de “dictatura” primarului. Bunăoară, Ziua Comunei, prilejul perfect pentru primar de a delecta sătenii şi de a se asigura că lumea va fi de partea sa la următoarele alegeri, nu s-a ţinut anul trecut şi, se pare, nu se ţine nici anul acesta, deşi suntem în campanie. Nu vor consilierii, a motivat primarul, căruia, după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, după 2012, i-a convenit că nu vor consilierii, fiindcă scutea nişte bani. Acum, fireşte, nu mai vrea, deoarece hibernarea s-a încheiat şi e timpul să-şi facă imagine. Cică vicele a tras sfori şi şi-a convins colegii să voteze împotriva Zilei Comunei, care nu are finanţare. Ruptura s-a văzut la un recent eveniment rural, la care primarul şi vicele au stat la mese separate. Primarul, cu colegii de la alte primării, vicele, cu şefimea liberală şi pesedistă de la judeţ şi din municipiu.