Sub ameninţarea norilor care s-au rotit o bună parte a zilei de miercuri pe cerul Câmpulungului, avertizând, prin câţiva stropi scăpaţi pe pământul mirosind încă a ulei încins, că vor strica petrecerea ţigănească din parcarea de la ARO, s-a ţinut sărbătoarea Pantelimonului, care are de toate în ea, mai puţin obiceiul împerecherii după canonul strămoşesc. La ceasul prânzului, era nesperat de multă lume pe amplasamentul de la margine de Câmpulung, unde era normal să se ţină şi bâlciul de Sfântul Ilie, cu care ne păcălesc autorităţile, de ani buni, cum că este o tradiţie a orăşenilor şi de aceea este musai să se întâmple în „buricul târgului”. În sfârşit, luni, divertismentul care a încântat rudărimea musceleană, săptămâna trecută, de Sfântul Ilie, ziua cu belşug pentru organizatorul bâlciului de Zilele Câmpulungului, s-a mutat pe proprietatea lui Raţiu, în faţa fostei Uzine ARO, care, de câţiva ani, face un ban din închirierea generosului spaţiu al parcării, de Pantelimon. Pentru cei care n-au avut curiozitatea de a trece prin zona viu colorată, înfumurată la propriu de grătarele pregătite cu acelaşi meniu ca la Z.M.C., facem precizarea că exact ce aţi văzut în centrului Câmpulungului era şi la ARO. Aceleaşi tobogane gonflabile, aceleaşi maşinuţe, acelaşi Crazy Dance, care zdruncină creierii celor care găsesc amuzament într-o distracţie ieftină. Iar amatori au fost destui, în condiţiile în care au lipsit lanţurile, cele mai căutate în orice târg cu participare etnică, dar şi „paraşuta dansatoare”, absentă şi ea din dotarea patronului deplasat cu logistica din centru la periferie.
Fiecare a venit cu ce a putut
Că era rost de sărbătoare lângă „cimitirul” ARO se simţea din depărtare, întrucât manelele se auzeau de cum intrai pe tronsonul din Traian denumit strada Uzina ARO. După larma din boxe, următorul semn că se petrece în draci era fumul ridicat de la grătarele puse din nou la muncă, ce încărca atmosfera şi aşa înnegurată de la vreme. Apropriindu-te de locul „petrecaniei”, devii martor al proporţiilor sărbătorii, care s-a încadrat, numeric, în participarea din anii trecuţi. Jumătate din parcare plină cu lume postată în dreptul distracţiilor ori la terase, cu un maldăr de mici şi o bere în faţă. Mai puţine căruţe, asta a fost deosebirea remarcată, pe care posesorii nu le-au mai tras în dreptul facultăţii, ci le-au dus la porţile fostei Foresta. În schimb, puhoi de maşini, străine şi înmatriculate în Bulgaria, ca nu cumva posesorii să fie depistaţi cu proprietăţi auto şi să-şi piardă ajutoarele sociale. Iar cine nu a venit la bâlci cu autoturismul propriu a apelat la taximetrişti, care au făcut curse non-stop la ARO cât am zăbovit noi la faţa locului. Sau la maşina de gunoi, care a cărat câţiva tineri dornici de distracţie. Abia s-a strecurat printre maşinile de toate naţiile, parcate pe două rânduri paralele, vehiculul societăţii de salubritate, care s-a găsit să facă colectarea în zonă taman când era cheful mai mare.
Asta legat de transport. Următoarea nevoie care putea fi satisfăcută de cum păşeai în spaţiul parangheliei era cea gastronomică. Oferta culinară cuprindea de toate, de la cleiurile dulci, până la cărneturile sărate, afumate, azvârlite pe grătare. Toate neamurile de alviţe colorate, combinate cu nuci şi stafide, vată pe băţ, îngheţată şi stive de porumb fiert – cel mai căutat, de altfel, inclusiv de către proprietarii caselor din apropiere, veniţi special ca să cumpere ştiuleţii aurii, cu boabe zemoase – umpleau mesele negustorilor, care au mizat pe pofta de dulce a celor mici. Două studiouri foto ambulante ofereau ocazia muşteriilor să-şi păstreze, pe suport laminat, la 10 lei poza, amintirile de la ediţia 2016 a Pantelimonului. Iar cei cu muşchii antrenaţi la căratul buştenilor din codrii Muscelului au arătat ce pot la aparatele de forţă, care s-au bucurat de succes şi cât au zăbovit sub balcoanele celor din blocul Romarta, la Z.M.C.: sacii de box şi bara de rezistenţă, unde junii neîmperecheaţi s-au întrecut în tracţiuni. „Bătaie” şi pe jocurile de îndemânare, „Aruncarea inelului pe gâtul sticlei”, ca s-o câştigi, unde premiile erau consumate la faţa locului, cu amicii.
Că Pantelimonul naşte curiozităţi în rândul majoritarilor o dovedeşte prezenţa unor târgoveţi veniţi să caşte gura la tradiţia din care n-a mai rămas decât numele. Inclusiv oamenii de pază ai companiei care a pus la bătaie terenul au ieşit afară, ca să-şi clătească ochii la petrecerea ţiganilor. Veselie, gălăgie, ca de obicei la Pantelimon, unde roadele împerecherii “lustruiau” de zor toboganele, în timp ce câteva fulgere brăzdau cerul negru. Ploaia, însă, i-a păsuit pe etnicii care petreceau la Câmpulung, pentru a doua oară, în decurs de o săptămână.