Clarificarea graniţelor între mai multe localităţi muscelene constituie subiectul unor dosare aflate pe rolul Tribunalului Argeş, cele mai multe fiind la stadiul de rejudecare. Prefectura Argeş este instituţia ajunsă în instanţă cu pârâtele din Muscel, care nu s-au pus de acord în privinţa hotarelor. Pe fond au cam picat cererile prefectului, însă, la recurs, Curtea de Apel Piteşti a dat dreptate instituţiei iniţiatoare, trimiţând cauzele înapoi la Tribunal. Un cuvânt de spus în „limpezirea” limitelor îl are Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în special documentele vechi cu delimitarea teritoriilor la nivelul anilor 1968-1970. În cazul comunelor Rucăr şi Dâmbovicioara, nu este vorba de orgoliul a doi primari vecini de a câştiga unul în faţa celuilalt. Miza o reprezintă Peştera Urşilor, revendicată de ambele localităţi, cu toate că ea figurează în inventarul comunei Dâmbovicioara. Rucărenii, însă, au invocat apartenenţa, în vechime, a Dâmbovicioarei şi Podului Dâmboviţei de Rucăr, apartenenţă în temeiul căreia Peştera Urşilor, laolaltă cu teritorul din zona cu pricina, a fost a Rucărului. Primarul Dumitru Secăreanu nu pare încântat de întorsătura lucrurilor şi îşi pune nădejdea în verdictul Curţii de Apel Piteşti.
Autorităţile de la Dâmbovicioara şi-au apărat Grota-Peştera Ursului şi Drumul Arşiţei
La Tribunalul Argeş s-a finalizat de curând procesul pentru stabilirea graniţei între localităţile muscelene Rucăr şi Dâmbovicioara. Iniţiativa acţiunii a aparţinut Instituţiei Prefectului Judeţului Argeş, care, la data de 24 septembrie 2015, le-a chemat în judecată pe pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Dâmbovicioara şi Unitatea Administrativ Teritorială Rucăr, reprezentate prin primari, şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. De la debutul litigiului şi până la finalizarea lui, prefectul s-a schimbat, Mihail Oprescu fiind înlocuit cu Cristian Soare. Însă primarii au rămas, după alegerile din 5 iunie, aceiaşi: Ionel Dulamă, la Rucăr, şi Dumitru Secăreanu, la Dâmbovicioara.
Judecarea acţiunii înaintate de prefect Tribunalului a început în toamna anului trecut, când celor două administraţii publice locale li s-a încuviinţat de către instanţă efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie. Lucrarea trebuia să urmărească obiectivele propuse de autorităţile locale de la Rucăr şi Dâmbovicioara. Edilii rucăreni au solicitat „verificarea şi transpunerea în schiţă a limitelor localităţilor, aşa cum se regăsesc în documentele cadastrale întocmite la nivelul anilor 1968-1970, conform Legii nr.2/1968”. Instanţa a solicitat ca prin raportul de expertiză topografică să se stabilească „limita corespunzătoare, legală, între cele două localităţi”, pe baza documentelor prezentate atât de O.C.P.I., cât şi de conducătorii celor două localităţi aflate în litigiu, alături de Prefectură.
La rândul său, Primăria Dâmbovicioara a propus ca specialistul în topografie să ţină cont de patrimoniul public al celor două comune, pentru a identifica în patrimoniul căreia dintre ele se află Grota-Peştera Ursului şi Drumul Arşiţei. Iar cele două obiective să fie identificate în hărţile cadastrale vechi, începând cu anul 1968. Cât despre stabilirea liniei de hotar, această operaţiune să se facă cu respectarea patrimoniului public al comunei Dâmbovicioara, respectiv a Hotărârii Consiliului Local nr. 14/25.08.1999. De asemenea, să fie respectat Planul Urbanistic General al comunei Dâmbovicioara, avizat favorabil de Consiliul Judeţean Argeş la data de 12 noiembrie 2002.
Prin tragere la sorţi a fost desemnat un expert, al cărui onorariu în valoare de 3.000 de lei urma să fie suportat frăţeşte de ambele pârâte. Hotărârea prin care se tranşau neînţelegerile dintre cele două localităţi, printr-o expertiză bazată pe actele vechi deţinute de părţi şi de autoritatea în domeniu, s-a luat pe 20 noiembrie 2015. Specialistul şi-a prezentat lucrarea în primăvara acestui an, Rucărul neavând obiecţiuni faţă de raport. Primăria Dâmbovicioara a avut o poziţie de care instanţa a ţinut cont, în sensul de a se depune raportul avizat de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş.
Pe 30 iunie 2016, acţiunea Prefecturii a fost admisă, fiind stabilită linia de hotar conform raportului de expertiză tehnică, de ale cărui concluzii Rucărul, se pare, a fost mulţumit. Autorităţile comunelor Rucăr şi Dâmbovicioara au la dispoziţie un termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii Tribunalului Argeş în care să promoveze recursul. Cea care va merge mai departe, după cum am fost informaţi, va fi Primăria Dâmbovicioara.
Prefectura a mai avut o iniţiativă asemănătoare, în februarie 2014, respinsă de Tribunal în ianuarie 2015, pe motivul lipsei calităţii procesuale active a reclamantei. Curtea de Apel Piteşti a admis recursurile formulate de prefect şi Primăria Dâmbovicioara, se pare, mai interesată de lămurirea chestiunii graniţei decât vecinii de la Rucăr, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.
Primarul Secăreanu: „Curtea de Apel va fi cea care decide”
„Legea trebuie respectată, ne-a declarat primarul Dumitru Secăreanu. „Sunt adeptul ducerii la bun sfârşit a unui lucru, pentru ca, mâine-poimâine, când ne va întreba cineva, să ştim exact ceea ce a dat o instanţă. Dacă Rucărul va câştiga la Curtea de Apel, mă aliniez deciziei.” Acesta a recunoscut că delicateţea chestiunii soluţionate de instanţă constă în obiectivul Peştera Urşilor, care figurează în documentele oficiale ca fiind a comunei Dâmbovicioara. „Noi o avem prinsă în inventarul comunei, în Monitorul Oficial al României, în PUG, iar Rucărul n-are nimic. Dar, în ’68, Podu Dâmboviţei şi Dâmbovicioara ţineau de Rucăr, iar Ciocanu, de Şirnea. Iar Peştera Urşilor şi zona de acolo au fost ale Rucărului. Însă noi, în prezent, o avem prinsă în inventar. Curtea de Apel va fi cea care decide.”, spunea primarul de la Dâmbovicioara.
Planurile lui Dumitru Secăreanu sunt de a interveni cu investiţii la Peştera Urşilor, după modelul Peşterii Dâmbovicioara. „Vreau să introducem lumină, s-o amenajăm şi să-i dăm viaţă, pentru că va fi sursă de venituri pentru una dintre comune, care va fi. Până la urmă, facem un parteneriat între cele două comune.”, a adăugat acesta.
Peştera Urşilor sau Peştera Colţul Surpat, una dintre cele trei din ţară cu această denumire, este poziţionată la doi kilometri de Podu Dâmboviţei. A fost declarată Rezervaţie Naturală, în interiorul ei fiind descoperite schelete ale ursului de cavenă. Din păcate, nu este iluminată, dar, odată amenajată, s-ar alătura obiectivelor turistice ale zonei.
Dâmbovicioara se pregăteşte de proces şi cu Fundata, pentru 360 de hectare
Nu doar cu Rucărul are probleme de grăniţuire comuna condusă de Dumitru Secăreanu. Iar dacă neînţelegerile nu se vor rezolva la masa tratativelor între prefecţii de Argeş şi Braşov, cu documentele Oficiilor de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ale celor două judeţe pe masă, va urma un proces. Fundata, reclamă primarul de la Dâmbovicioara, şi-a însuşit în jur de 360 de hectare, şi păşune, şi pădure. Ca să recupereze această suprafaţă deloc de lepădat, primarul Secăreanu a fost şi la O.C.P.I. Braşov, şi la O.C.P.I. Argeş, a discutat, dar n-a rezolvat nimic. Aşa că a rămas ca negocierile să se poarte între prefecţi şi, dacă chiar nu vor cădea la pace, atunci instanţa va hotărî cui îi revin cele 360 de hectare. Terenul în litigiu se pare că este prins în Planul Urbanistic General al comunei Dâmbovicioara, în schimb, cei de la Fundata n-ar avea documente, invocând în apărarea pretenţiilor lor Registrul Agricol. „La noi, limita era exact pe “mameloanele” dintre România şi Imperiul Austro-Ungar. S-au întins, vezi Doamne, că au vrut să facă o staţiune pentru experimentare zootehnică în zona de munte, până în 1968. Şi li s-au dat aceste 360 de hectare. S-au dat, dar împărţirea teritorială este cu totul altceva. Nu putem să lăsăm Braşovului atâtea hectare.”, a mai precizat primarul de la Dâmbovicioara.
Hotare de clarificat şi în cazul Albeştii de Muscel, Berevoeşti, Bughea de Jos şi Godeni
Pe rolul Secţiei Civile – Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Argeş este în derulare o acţiune similară, promovată, în luna februarie a acestui an, de Instituţia Prefectului Argeş împotriva administraţiilor locale de la Albeştii de Muscel, Berevoeşti, Bughea de Jos şi Godeni. În calitate de pârât, la fel ca la speţa precedentă, figurează şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. În acest caz, neînţelegerile cele mai mari se pare că sunt între Berevoeşti şi Godeni. La primul termen, din 21 martie 2016, s-a dispus de către magistrat să se efectueze o expertiză de către un specialist, căruia i s-a cerut „să transpună în schiţă limitele administrative ale localităţilor Godeni şi Berevoeşti, aşa cum se regăsesc în documentele cadastrale întocmite la nivelul anilor 1968-1970, conform Legii nr.2/1968”, dar şi variantele cu graniţele propuse de cele două comune. La al doilea termen, din aprilie, expertul topograf desemnat la cea dintâi înfăţişare a fost înlocuit cu altul, care, şi el, la al treilea termen al procesului, în iunie, a fost schimbat, la cererea sa, cu un coleg de breaslă. Pentru ca cel de-al treilea expert numit de Tribunal să aibă timp să realizeze lucrarea încredinţată, i s-a dat un răgaz mai lung, care include şi vacanţa judecătorească. Procesul se reia pe 29 septembrie.
Prefectura Argeş este la a doua încercare în instanţă de a convinge cele patru localităţi să cadă de acord în privinţa hotarelor. Prima a avut loc în luna februarie a anului 2014, când reclamanta a ajuns la Tribunal cu primarii comunelor amintite şi cu reprezentantul O.C.P.I. Argeş. Judecarea cauzei a început aproape după un an, însă, pe 6 martie 2015, iniţiatoarea acţiunii a pierdut, fiindu-i respins demersul. Curtea de Apel Piteşti, unde Instituţia Prefectului şi Comuna Godeni au atacat cele hotărâte la Tribunal, a dat câştig de cauză instituţiei de la Piteşti, nu şi celei muscelene, al cărei recurs a fost respins ca tardiv formulat. Sentinţa Tribunalului a fost casată, cauza rejudecându-se în prezent, după cum am arătat mai înainte.
Prefectul a chemat în judecată şi Cetăţeni, Dragoslavele şi Stoeneşti
În aceeaşi categorie de acţiuni formulate în instanţă de către Instituţia Prefectului, în scopul stabilirii graniţelor între localităţi, se înscrie şi cea iniţiată toamna trecută împotriva localităţilor Cetăţeni, Dragoslavele şi Stoeneşti şi a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. În litigiul Prefecturii cu cele patru pârâte au cerut să fie acceptate, ca interveniente în cauză, Asociaţia Interetnică Drepturile Omului „Mihai Viteazu” şi Asociaţia Romilor „Pro Europa”, prin preşedintele Nicolae Păun. Acţiunea, care a debutat la finele lunii octombrie a anului trecut, a fost suspendată pe 15 ianuarie 2016, în baza articolului din Codul de procedură civilă, care prevede întreruperea procesului când „niciuna dintre părţi, legal citată, nu se înfăţişează la strigarea cauzei.”
Şi în acest caz, tot despre o rejudecare este vorba. În februarie 2014, Prefectura a depus o cerere cu acelaşi obiect al Tribunal, care, pe 6 martie 2015, la fel ca în disputele anterioare, a fost respinsă pentru „lipsa calităţii procesuale active a reclamantei”. Toamna trecută, Curtea de Apel a dat dreptate Prefecturii şi a trimis cauza înapoi Tribunalului. Care, aşa cum am arătat, a suspendat-o, neavând în prezenţa cui să judece.