Un patron de pensiune cu pretenþii, consideratã local de lux, şi pentru vacanþele turiştilor, şi pentru petrecerile de nuntã, s-a relaxat, de curând, la o terasã popularã, rãmasã în peisajul urban de pe vremea lui Ceauşescu. Dacã clientul se numãrã printre cei mai prosperi oameni din localitate, asta nu înseamnã cã nu se cade, datoritã statutului social, sau cã se face de râs dacã este vãzut mâncând un mic sau rãcorindu-se cu o bere la terasa navetiştilor. Omul a avut plãcerea sã se opreascã la acel local, împreunã cu un amic profesor, care a dat-o în barã în viaţã, din cauza alcoolului. Prietenul – vorbeşte lumea – nu rezistã pe durata zilei dacã nu serveşte, la anumite intervale, o tãrie şi asta face de zeci de ani, de când este în învãţãmânt. Copiii le povestesc acasã pãrinþilor în ce hal miroase profu’, care mai tot timpul este matrafoxat, cum i s-a întãrit meniul pe tricou de când n-a mai trecut prin maşina de spãlat şi multe alte treburi nelalocul lor pentru o persoanã aflatã în public, nu mai spunem pentru un dascãl. În condiþiile în care ora este condusã de un beţivan, dezmãþul în rândul şcolarilor este la ordinea zilei. Revenind la şueta cu patronul, la un moment dat, a ieşit din local un cunoscut al acestuia. A urmat un schimb de amabilitãþi între deþinãtorul de pensiune ºi amicul care se îndrepta spre ieºire, despre sãnãtate, despre pãrinþi, etc. “Îl cunoţti?”, l-a întrebat patronul pe profesor. “Nu.” “Cum nu, a lucrat la combinat!” ºi i-a dat mai multe amãnunte. Când s-a dumirit cine este, profesorul a dat o replicã de replicã: “Ce rãu aratã ãsta!” El, prin ale cãrui vene curge bãutura, fiind veşnic îngãlat, aratã bine rãu! Musceleanul de pe bulevard
Articolul următor