De o lună, şobolanii, deranjaţi de o lucrare de salubrizare la subsol, au invadat apartamentele oamenilor
Când omul ajunge la capătul răbdării, văzând că autoritatea locală, plătită din banii lui să-i rezolve probleme edilitar-gospodăreşti, îi serveşte scuze gen „nu putem să facem nimic acum, căci e campanie”, nu trebuie condamnat că apelează la presă. Şi că nu omite niciun amănunt deranjant în dialogul cu slujbaşii Primăriei, care dau de înţeles contribuabilului că sunt în campanie, odată cu şeful, şi, vezi Doamne, de emoţiile rezultatului alegerilor, nu se pot gândi la necazurile celor mulţi. Unul dintre cei mulţi este proprietarul unui apartament din blocul 24, din cartierul Vişoi, o idee mai sus de „Turnuri”, care, de o lună, s-a trezit că-i mişună şobolanii prin casă. S-a întâmplat după o reparaţie la subsol, când lumea a eliminat un rău şi s-a trezit cu altul. Şobolănimea, care a prins gustul preumblărilor prin locuinţele din imobilul cu pricina, după ce habitatul le-a fost tulburat de echipele de muncitori. Nemairezistând şocurilor produse de vederea rozătoarelor în bucătărie, pe hol, la baie, când îi era lumea mai dragă, fiecare descindere în apartament lăsându-se cu pagube, iniţiatorul unei petiţii către Primărie s-a adresat şi redacţiei noastre. Asta după ce a aşteptat, cum se aşteaptă la români, un răspuns de la angajaţii statului, care să-i spună „albă” sau „neagră”. Adică „vă putem ajuta” ori „nu vă putem ajuta”. Mai mult ca sigur, Primăria va opta pentru a doua variantă, răspuns pe care îl intuim după eşecul înregistrat anul trecut, în încercarea de a efectua o acţiune de salubrizare de amploare a subsolurilor tuturor blocurilor din Câmpulung, cu bani de la bugetul local. Se şi alocase o sumă în valoare de 650 de milioane de lei vechi, pe care conducătorii Primăriei n-au mai cheltuit-o, întrucât, după ce s-au documentat mai bine, s-au lămurit că nu pot cheltui banul public pentru stârpirea guzganilor pe o proprietate particulară.
“Am făcut plângere la Primărie şi de acolo ne-au spus că nu-i interesează. Să ne ducem la Deratizări”
Proprietarul unui apartament situat la etajul IV al blocului 24, Petre Costel, a adunat racordurile de scurgere de la chiuvetă distruse de şobolanii care au învăţat drumul, pentru a avea cu ce să-şi susţină afirmaţiile în faţa celor dispuşi să-l asculte. Noi am avut această disponibilitate şi, marţi, i-am făcut o vizită, după ce omul ne-a asigurat că nu este nicio exagerare în povestirea sa. E la fel de rău ca atunci când locuieşti într-un şopron, de vreme ce-i umblă scârboasele mamifere prin locuinţă ca prin propriul cuib. Trebuie să spunem, de la început, că interlocutorul nostru este un om gospodar, căruia îi place să aibă curat şi îngrijit locul în care trăieşte. Şi la curte, având o casă pe strada Traian, şi la bloc, unde a umplut spaţiul etajului IV cu ghivece de flori, şi pe trepte, şi pe pereţi, încât ai impresia că intri într-o grădină botanică. Iubitor de frumos, este lesne de înţeles că n-avea cum să accepte o situaţie inimaginabilă: şobolani în casă! Şi, totuşi, trece prin aşa ceva, după cum spuneam la început, din cauza intervenţiei la subsol, prin care „locatarii” au fost deranjaţi.
La baie, pe unde pătrund „musafirii”, a blocat cu spumă poliuretanică intrarea de sub chiuvetă, dar n-a rezolvat nimic, fiindcă invadatorii cu blană au ros baricada fără probleme. Racordurile din plastic au fost înlocuite până când omului i s-a acrit şi a fost nevoit să opteze pentru un material mai rezistent, pe care să nu-l mai toace. „Toţi am dat bani pentru golirea subsolului. Venea un miros groaznic de la subsol. Până la etajul IV! Dacă scurgerile nu sunt făcute cum trebuie! După ce am golit subsolul, au început şobolanii să urce. Uitaţi-vă în ce hal le-au ros (n.r. ne-a arătat acesta resturile de racorduri)! Am schimbat „n”! Este bătaie de joc! 20 de bucăţi, pentru care vă arăt bonurile! Îmi pare rău că am aruncat cozonacul, ca să vă arăt că au intrat şi-n bucătărie şi că s-au urcat pe masă. Am făcut plângere la Primărie şi de acolo ne-au spus că nu-i interesează. Să ne ducem la Deratizări. Am fost la Deratizări, la I.G.O. (n.r. Edilul), unde am aflat că nu mai are I.G.O. această activitate şi că nu mai face nimeni deratizări.”, povestea cetăţeanul.
Curioasă informaţie comunicată petentului, pentru că pe site-ul societăţii Edilul CGA SA scrie că societatea „oferă servicii de deratizare, dezinsecţie, dezinfecţie, la cerere sau pe bază de contract. Tarif: 0,52 lei/mp, fără TVA (tariful nu include preţul materialelor folosite, la care se adaugă 10%, cheltuieli de aprovizionare); onorarea cererii se face în maximum 48 de ore (două zile lucrătoare).”
„Am omorât patru bucăţi cu coada măturii. E „trafic” prin casă!”
În urmă cu două săptămâni, a depus o adresă la Primărie, semnată de vecini, la care nu a primit, momentan, niciun punct de vedere. „M-am dus astăzi (n.r. 17 mai 2016), ca să mă interesez de stadiul cererii şi mi-au zis: „Staţi că suntem cu alegerile.” Atunci, am întrebat: „Domnul primar care va veni ce va face? Nimic şi ăsta, cum n-a făcut nici cel de dinainte!” „Duceţi-vă în Tabaci, că este o salubrizare acolo.”, mi-au zis. Ca să plătim noi 10 milioane!”, a continuat relatarea omului amărât că a fost expediat de instituţia în care îşi pusese încredere că-l scapă de belea. Suma i se pare mare, întrucât sunt puţini cei dispuşi să contribuie la exterminarea şobolanilor, preferând o investiţie proprie într-o izolare impecabilă, cu zidării, astupând orice posibil acces în locuinţă. În fiecare zi, dezinfectează prin casă, mai cu seamă că are nepoţei (unul de un an şi opt luni) şi, Doamne fereşte, să se îmbolnăvească din cauza microbilor aduşi de mizerabilele rozătoare.
„Am omorât patru bucăţi cu coada măturii. E „trafic”, nu se poate aşa ceva! Ştiţi cum urcă? Doamne, am zis că sunt veveriţe! Am intrat când s-a spart o conductă de la etajul I. Vecina de jos, şefa scării, a zis: „Domnul Petre, haideţi dumneavoastră, că mi-e teamă de chiţorani.” Ştiţi cum se vedeau? În şir indian.”, ne mai spunea proprietarul sătul să-şi consume timpul alergând după chiţcani prin casă. Scara respectivă face parte dintr-o asociaţie de proprietari şi are un administrator, care şi-a luat angajamentul că se interesează ce este de făcut. Omul ne-a arătat, în spatele blocului, prin fereastra beciului, în ce a constat reparaţia soldată cu efecte colaterale negative: ascensiunea blănoşilor pe ţevi, către băile din bloc, cel mai uşor de accesat din cauza uşiţelor de sub chiuvete, folosite la verificarea instalaţiilor. Acolo, s-au schimbat coturile conductelor care intră în canalizare şi care, din cauza vechimii, cedaseră, iar mizeria inundase subsolul imobilului.
În fiecare sâmbătă, bărbatul ia scara la măturat, de jos până sus, cu toate că lumea a angajat o femeie de serviciu, ale cărei prestaţii s-ar părea că nu sunt suficiente. Cel puţin, nu pentru Petre Costel, care mai mătură o dată, lucru care se vede.
Cât despre răspunsul Primăriei, dragi funcţionari, care vă declaraţi în campanie electorală, faceţi un pustiu de bine unui contribuabil (măcar să renunţe la speranţele de ajutor), comunicându-i formula şablon cu care sunt obişnuiţi cei veniţi în audienţe: că Primăria nu poate face nimic pentru ei. S-a convins şi el de asta în momentul în care a depus, în trecut, o cerere la Primărie, pentru tăierea unui brad din faţa blocului, al cărui vârf, atunci când bate vântul, îi loveşte balconul. „Primăria nu dă niciun răspuns. Sunt morţi întotdeauna! Morţi! Sunt mai morţi decât ăia din cimitir!”, a anticipat acesta deznodământul noii solicitări. “