Ţâroiu a dat vina pe David pentru căsăpirea unui pom care îi masca lui faţa, nu liberalului!
Liviu Ţâroiu a făcut încă o demonstraţie de parşivenie, care, în cazul lui, ca lider de comunitate, este adevărat, unul nedorit şi neales în funcţia „supremă”, atinge limite incredibile. Fugă de răspundere este prea puţin spus pentru a cataloga comportamentul acestuia într-o situaţie aparent banală, dar care spune multe despre caracterul său de om, în primul rând, afectat iremediabil de apucăturile de politician leşinat după putere. PSD-istul a dovedit, în ultimul an, de când s-a agăţat vârtos ca ciulinul de catifeaua delicată a scaunului de primar, că noţiuni precum decenţa, onoarea, bunul simţ îi sunt străine. Căci, dacă le avea, părăsea cu fruntea sus funcţia de viceprimar, din 22 decembrie 2014, când colegii consilieri (şi nu numai liberali, ci şi restul) i-au arătat că nu-l mai vor în fruntea lor. Nu numai că n-a lăsat funcţia onorabil, pentru a şi-o redobândi meritat, prin vot, dacă populaţia îl votează, dar a mai şi împiedicat mersul înainte al Câmpulungului, „paralizând”, timp de un an, activitatea administraţiei locale cu un proces cu verdict previzibil. Dacă a fost în stare să pună dorinţa lui de putere mai presus de binele comunităţii, care merita o dezmorţire după mai bine de un deceniu de blocaj, nici nu ne miră atitudinea lui laşă într-o speţă simplă, în care nemulţumirea unui cetăţean se rezolva cu o vorbă conciliantă: „Da, domnule, eu am hotărât aşa, dar mă revanşez faţă de dumneata.” Ţâroiu a arătat că îi lipseşte inclusiv curajul de a-şi asuma o decizie, împingând răspunderea către liberalul Bogdan David, căruia i-a pus în spate căsăpirea unui pom plantat de un contribuabil pentru a înfrumuseţa zona din faţa spaţiului comercial. Nenorocirea arborelui tânăr, căruia îi crescuse o coroană de toată frumuseţea, s-a făcut într-un scop electoral: eliminarea oricărui obstacol din orizontul vizual al trecătorilor şi şoferilor dominat de figura plictisitoare a lui Ţâroiu, unul dintre „mamuţii” politici locali, colecţionari de mandate.
Duminică, devreme, pentru a nu atrage atenţia trecătorilor, coroana arborelui din faţa panoului a fost măcelărită
Iată în continuare povestioara, recomandabil a fi lecturată cu o felie de lămâie alături, pentru eliminarea greţii pricinuite de personajul principal. Acum o lună şi ceva, s-au produs schimbări în zona intersecţiei semaforizate de la blocurile Turn, mai precis în dreptul terasei lui Gheorghe Tolbaş. Într-o zi de sâmbătă, o echipă de muncitori a montat rapid un panou publicitar de dimensiuni considerabile, la distanţă foarte mică de terasa de la parterul blocului, fix pe o “limbă” de spaţiu verde, de care esplanada ocupată de maşini duce lipsă. Acolo s-a găsit locul propice, acolo s-a trântit panoul. Imaginile afişate pe faţă/verso conţineau o reprezentare grafică şi un text scris care îndemnau populaţia la protejarea mediului şi păstrarea curăţeniei. Iniţial, deţinătorul terasei n-a zis nimic, gândind ca orice câmpulungean cu simţ civic, care îşi doreşte să vadă curăţenie în jur şi să scăpăm o dată pentru totdeauna de gunoaie, că ilustraţia şi mesajul vor avea efect.
Panoul, însă, a fost gândit pentru o cu totul altă destinaţie: înlocuirea îndemnului pro mediu şi pro curăţenie cu feţele principalilor candidaţi la funcţia de primar. Primul postat pe tăblia generoasă ca suprafaţă a fost Bogdan David, amplasat iniţial spre Sud, după care, sesizând că are prea multe “obstacole” în faţă, un arbore înverzit, colţul terasei de care, dacă mergi pe lângă bloc, nu se mai vede mare lucru, vehiculele parcate care, la fel, afectau imaginea afişată, a schimbat poziţia. Avea voie, nefiind specificat în contract pe care parte a panoului să fie aşezat.
La scurt timp după Bogdan David, mai precis duminică, 17 aprilie 2016, s-a introdus în câmpul vizual al votanţilor şi Ţâroiu, cu faţa-i învechită, de când populează politica şi administraţia locală, către Sudul roşu. Însă nu înlocuirea reclamei la un mediu sănătos cu reprezentantul celui mai nociv partid pentru Câmpulung a stârnit iritarea proprietarului terasei, ci un act în total dezacord cu mesajul anterior publicităţii electorale. Echipa de lucru, probabil, cea trimisă să-l expună pe Ţâroiu în văzul lumii, s-a pus pe măcelărit mesteacănul plantat de Gheorghe Tolbaş, pentru înviorarea aspectului tern, dominat de betoane. S-a întâmplat la o oră la care muncitorii să nu poată fi văzuţi de trecători şi locatarii blocului Turn, riscând o ceartă cu aceştia.
„Pe mine nu mă interesează cine apare în poză. Putea să fie Regele Mihai, Papa sau oricine altcineva! Dar ce-au avut cu copacul?! Acel mesteacăn eu l-am pus în pământ. Am mai plantat şi nişte brăduţi, dar au fost furaţi. Mă mir că mai rezistă trandafirii. Făcuse o coroană foarte frumoasă. Era plin de muguri, plin de viaţă. Când am văzut că se plantează un mastodont metalic, o fierătaie, lângă el şi în zona trandafirilor, am fost mâhnit. Mutilarea copacului a fost în contrast cu îndemnul de dinaintea fotografiilor, să avem grijă de natură. „Tâlhăria” a constat în faptul că l-au tăiat noaptea, sâmbătă noaptea. Am venit dimineaţa şi am văzut că rondul era călcat, devastat şi stricat tot ce s-a lucrat ca trandafirii aceia să supravieţuiască.”, ne-a povestit Gheorghe Tolbaş.
„Să ştii că numai David a făcut-o!”, l-a minţit Ţâroiu pe patronul venit, duminică dimineaţa, la Primărie ca să reclame tăierea mesteacănului
Stricăciunile constatate, care i-au produs un şoc, mai cu seamă că el s-a ocupat ca puţinul spaţiu verde să arate civilizat, l-au determinat pe patronul terasei să se ducă la Primărie. Era duminică dimineaţă, la scurt timp după tăierea mesteacănului, lăsat cu câteva ramuri dintr-o coroană conturată frumos în peisajul urban. Dar, părându-li-se prea stufoasă membrilor echipei însărcinaţi cu afişarea candidatului PSD, aceştia au ras partea inferioasă, lăsând mesteacănul cu un moţ firav. Bătaie de joc specifică Doreilor made in Românica! Trebuie să facem precizarea – foarte importantă – că, în momentul în care Gică Tolbaş s-a dus glonţ ca să discute cu primarul şi să reclame mârşăvia, Ţâroiu nu era încă cocoţat pe stâlp. Se pregătea „terenul” schimbării unei imagini, care n-apucase să se învechească, cu „prospătura” electorală.
La Primărie a găsit în hol o doamnă paznic, cel mai probabil, de la Poliţia Locală, pe care a întrebat-o dacă îl găseşte pe primar. Primind un răspuns afirmativ, a urcat la etaj şi l-a găsit pe Ţâroiu în birou, duminica (!). Îl înţelegem că îi era greu să se despartă de iatacul de primar, căci era ziua de dinaintea procesului care îl lasă fără funcţie. Gică Tolbaş i-a povestit cu ochii înlăcrimaţi ce ispravă au făcut muncitorii, iar Ţâroiu, de parcă n-ar fi ştiut că el a rezervat locul, i-a răspuns cu o naturaleţe incredibilă, semn că are minciuna în sânge: „Să ştii că numai David a făcut-o!” Altfel spus, David a ordonat ciopârţirea pomului, fiindcă nu se vedea Ţâroiu! Ce să mai crezi despre Ţâroiu? Că îl credea imbecil pe petent, care ar fi văzut, odată întors la terasă, cine era „spânzurat” pe panou?! „L-au cosmetizat, Gică.”, mi-a zis el şi atunci l-am întrebat: „Era ultimul pom care rămăsese necosmetizat în Câmpulung?”, a redat acesta dialogul avut cu viceprimarul Ţâroiu.
Întorcându-se de la Primărie, la terasă, Gică Tolbaş a încasat al doilea şoc. Faţa interlocutorului care dăduse vina pe liberal era zâmbitoare în soare, la înălţime. Aşa că proprietarul terasei a înţeles cine a dispus sacrificarea mesteacănului: cel al cărui portret era afectat de crengile înfrunzite. Ca şi când nu era destul de supărat că şi-a văzut munca batjocorită, s-a simţit şi umilit că a fost minţit cu atâta neruşinare de insul care are pretenţia să conducă municipiul. „Mai bine îmi tăiam eu mâna decât să fi măcelărit pomul acela! Mă doare sufletul când vă povestesc.”, spunea cu amărăciune omul.
Gheorghe Tolbaş, ca orice om care se ocupă cu mâna lui de un lucru, animal, plantă sau orice ar fi, a suferit când l-a văzut nenorocit. Şi pentru ce! Că nu se vedea din toate unghiurile moaca PSD-istului, care ar fi putut să îndulcească necazul omului, recunoscându-şi gestul şi promiţându-i că va planta alt pom. Trecând peste aspectul electoral al istorioarei şi peste “gogoşile” deloc surprinzătoare ale „Baronului Münchhausen” al politicii câmpulungene, care, chipurile, cine a dat dispoziţia a făcut-o pentru armonia ansamblului zonei, mai este o problemă: enormitatea de panou maschează firma terasei pentru care proprietarul plăteşte taxe şi impozite Primăriei. Şi nu plăteşte ca să fie mascat de „scutul” metalic.