Puţin a lipsit să-l pierdem pe cel mai simpatic ziarist din presa locală, intrat fără să-şi dea seama în câmpul vizual al unui taur comunal, din cauza ţinutei în ton cu starea de spirit (nu cu opţiunea politică). Reporter de teren, deşi, la talentul enorm pe care îl posedă, e păcat să fie folosit la acţiuni pentru “plebe” repetentă, a fost trimis, de curând, la un meci de fotbal. El, om de cultură adevărat – nu ca marţafoii care copiază texte te miri de pe unde, le compilează, le înviorează cu fotografii şi gata cartea! – este chinuit cu astfel de ştiri pentru rumegătorii de seminţe pe stadion. În fine, a ajuns omul la “locul faptei”, la ţară, şi, neavând
răbdare ca să asiste la miuţa de maidan, a plecat să inspecteze zona, ca să se umple de inspiraţie. Pe când, îmbătat de miresele primăverii şi de rozul cireşilor în floare, admira frumosul din natură, cutreierând grădinile înverzite, reveria i-a fost întreruptă de ţipetele unor localnici. Trezit din visarea cu ochii deschişi, jurnalistul a remarcat un grup de săteni care agitau mâinile şi strigau la el să fugă. De ce? Din spate, aţâţat de culoarea roşie a gecii omului de presă, un taur venea ghiulea spre el. Şi uite aşa, colegul nostru poet a făcut un pic de sport, susţinând proba de 1.000 metri garduri, pe care a şi câştigat-o.
Musceleanul de pe bulevard