Câmpulungul face parte din categoria oraşelor cu un potenţial uman şi intelectual deosebit, dar foarte rezervat în privinţa implicării, atât în domeniul politic, cât şi în domeniul social. De ce a dispărut acea dorinţă de a participa la tot ce se întâmplă în jurul tău, de a lua poziţia corectă, de a-ţi exercita dreptul la opinie? Tot ce se întâmplă în acest oraş, bun sau rău, este rezultatul muncii, gândirii şi atitudinii noastre. Suntem obligaţi să ne trezim, în primul rând, pentru acest oraş şi istoria lui şi apoi pentru noi, copiii şi nepoţii noştri.
Cine se mai poate mândri cu:
=Prima capitală a Ţării Româneşti;
=primul document scris, compact şi unitar, în Limba Română, scrisoarea lui Neacşu Lupu din Câmpulung către Johannes Benkner, judele Braşovului, care era avertizat despre o invazie a turcilor asupra Ardealului;
=Tudor Muşatescu, fără de care nu ar fi existat „Titanic Vals” sau „Visul unei nopţi de iarn㔺i multe altele, care ne-au fost lăsate pentru a fi mândri că aparţinem acestor locuri.
De-a lungul timpului, acest oraş a fost şi încă mai este locuit de personalităţi ale sistemului educaţional, ingineri, medici, militari, care reprezintă elita intelectuală. Instituţiile de învăţământ din Câmpulung, atâta timp cât nu au putut fi alterate de intervenţia politicului, au fost reprezentative la nivel naţional prin numărul de elevi şi apoi studenţi.
Dacă doriţi, puteţi vedea transformările în bine din Spitalul Municipal, alţi oameni cu altă atitudine, care ştiu şi îşi practică profesia din pasiune şi dragoste pentru oameni. Sunt multe de spus; bune sau rele, ne aparţin nouă şi, mai mult, aparţin acelora care, prin funcţiile pe care le deţin, au responsabilitatea de a readuce normalul în această comunitate.
Nu întotdeauna tot ce facem trebuie să ne fie folositor nouă, am primit şi trebuie să lăsăm URME ale evoluţiei şi gândirii noastre. Cei care au condus acest oraş în ultimii 25 de ani pot spune că au lăsat ceva în urma lor? Din păcate, numele lor nu este legat de nimic măreţ, frumos, demn de această comunitate.
Nu ştiu dacă un primar, mergând pe stradă, a oprit un tânăr, un militar, un poliţist şi l-a întrebat de când este în Câmpulung, dacă are familie, dacă are unde locui, dacă soţia are un loc de muncă. Acestea sunt aspectele cotidiene, care trebuie să îi preocupe în primul rând pe edilii noştri. Acest oraş, fără profesori, medici, muncitori, militari, ingineri, poliţişti şi alte categorii sociale nu ar exista; îi trebuie să aibă un motiv foarte serios să rămână aici, mai mult, să convingă şi pe alţii că acest oraş are viitor.
Maturitatea şi seriozitatea acestui sistem, responsabil; primar, profesori, părinţi, implicarea lor va face ca această FABRICĂ a vieţii să nu mai producă şi analfabeţi în loc de intelectuali, infractori în loc de oameni normali, sărăcia în loc de trai decent, leneşi şi consumatori de alcool în loc de muncitori.
Poate părea dur, dar spun cu tristeţe: mă adresez oamenilor care au posibilităţi materiale limitate, indiferent de etnie. Trimiteţi copiii la şcoală! Nu mai pot trăi din sursele pe care le-aţi avut dumneavoastră! Fără studii vor fi condamnaţi la sărăcie! Vor fi condamnaţi să devină viitori infractori! Şcoala îi ajută să gândească.
Şi iar vă rog, dragi câmpulungeni, treziţi-vă! Vedeţi, domnilor intelectuali, ce au făcut oamenii politici din oraşul dumneavoastră, întrebaţi dacă copiii şi nepoţii dumneavoastră doresc să mai vină aici. Dumnealor atât au gândit: să cheltuiască pe două lămpi din parc cât pe dotarea unui cabinet stomatologic. Au trecut cei patru ani încredinţaţi de dumneavoastră. Din nou aţi avut încredere în ei şi ei din nou v-au înşelat. Urmează patru ani. Treziţi-vă, domnilor câmpulungeni!