Adunarea lui Dumnezeu. Cuvântul „adunare”! În loc de „biserica lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1.2), traducătorul putea să pună mai degrabă „adunarea lui Dumnezeu”, dar n-a vrut să intre în conflict cu cei care i-ar fi putut găsi o vină din faptul că ar fi întrebuinţat cuvântul „adunare”. Biserică este un cuvânt grecesc care, prin veacurile patru, cinci, însemna altceva: „bisericile” erau atunci judecătoriile în care se împărţea dreptatea în numele împăratului. Constantin cel Mare le-a pus la dispoziţia creştinilor. Cuvântul vine de la „basileus”, care înseamnă împărat sau rege; de aici basilici, adică biserici. După cuvântul grecesc „ekklesia” din Noul Testament este mai potrivit cuvântul „adunare”. În Cuvântul lui Dumnezeu, nu locaşul se numeşte biserică, ci adunarea credincioşilor. Cuvântul a suferit modificări între timp şi de aceea astăzi oamenii înţeleg prin biserică locaşul. Când apostolul salută „biserica” din casa cuiva, el înţelege adunarea din casa aceea. „Spuneţi sănătate fraţilor … şi lui Nimfa şi bisericii din casa lui” (Coloseni 4.15). Cine este acest Nimfa nu ştim, dar ştim că în casa lui era o adunare. Pe vremea aceea nu erau clădiri speciale pentru adunări, ci erau case particulare, ca toate casele. Şi noi am ajuns iar la această simplitate, pe care vrem s-o păstrăm. Cei care se adunau în casa lui Nimfa citeau din Cuvânt, se rugau, cântau şi se îndemnau, apoi se despărţeau. Aşa facem şi noi astăzi. Atunci nu erau catedrale, nici capele.
Adunări sau biserici în înţeles mai larg se puteau numi adunările de orice fel de religie. De aceea, apostolul spune: „Către biserica tesalonicenilor care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos” (2 Tesaloniceni 1.1). Deci nu este o adunare religioasă oarecare, ci o adunare a lui Dumnezeu. Dacă aplicăm gândul acesta la vremea noastră, vom vedea că oamenii numesc adunările după unele lucruri pe care le ştiu ei, după localităţi sau după persoane. Pe unii îi numesc baptişti, pentru că aceştia pun preţ pe botezul oamenilor mari. Pe alţii îi numesc pocăiţi, pentru că aceştia accentuează mult pocăinţa, lucru care este după Cuvânt. Pe alţii îi numesc după strada în care se adună. Care este însă biserica sau adunarea „în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos”? Desigur, ea nu poartă numele de biserica Sfântul Nicolae, Sfântul Vasile sau cum le mai zice. „Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimite sănătate” (1 Petru 5.13). „Aleasă cu voi”, aleasă ca şi voi. Biserica se numeşte „ekklesia” în greceşte şi înseamnă: chemată din, scoasă din. Deci adunarea este alcătuită din oameni care au fost scoşi din lume, din păcat, din întuneric, din formalism, şi aduşi la lumina Lui minunată. Acum voi sunteţi scoşi din întunericul păcatului şi al necredinţei şi aduşi la Dumnezeu. Lumina este aprinsă ca să slujească altora. Adunările de credincioşi sunt numite în Apocalipsa „sfeşnice de aur”. Ele au menirea să lumineze în întunericul moral care ne înconjoară. Dumnezeu face lumină în sufletele noastre pentru ca şi cei care ne înconjoară să vadă lumina şi să se întoarcă şi ei la Dumnezeu. „Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos?” (1 Corinteni 6.15). După Cuvântul lui Dumnezeu, toţi cei născuţi din nou alcătuiesc trupul lui Hristos, un trup nevăzut, al cărui Cap este El. Capul este sus, în slavă. Capul este viu, dar şi mădularele sunt vii: „Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi”. În Romani 12.6 citim: „Tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora”. După cum în trupul nostru mâna îşi face lucrul ei, piciorul, lucrul lui, tot aşa şi în trupul Domnului Hristos, toţi cei care sunt mădularele Lui îşi fac lucrarea lor. Toţi sunt albine lucrătoare, nu trântori, adică toţi lucrează, fiecare la locul lui şi după darul sau darurile lui. Acelaşi gând este şi la Efeseni 5.30: „Noi suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea şi din oasele Lui”. Unul dintre primele adevăruri pe care le-a cunoscut apostolul Pavel a fost unitatea Domnului Hristos cu ucenicii Săi. De când Domnul Isus l-a oprit pe Saul în faţa Damascului, de atunci i s-a descoperit apostolului lucrul acesta. „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” Deşi Saul îi prigonea pe credincioşi, totuşi Domnul îi spune: Mă prigoneşti pe Mine. Nu este vorba aici de Domnul Isus cu trup slăvit în cer, ci de trupul Lui de pe pământ, alcătuit din cei care sunt ai Lui. Fiecare adunare în parte trebuie să înfăţişeze, în măsura ei, toată adunarea de pe pământ, în care Numele Domnului Hristos este preamărit. Cât despre numărul celor care alcătuiesc o adunare, este destul ca doi sau trei să se adune în (pentru) Numele Lui. Nu contează deci numărul, ci calitatea celor care se adună, dacă sunt în adevăr născuţi din nou. „Trupul nu este un singur mădular, ci mai multe” (1 Corinteni 12.14). Fiecare credincios în parte împlineşte în trupul Domnului Hristos serviciul unui mădular: picior, mână, ochi. Apostolul dă câteva pilde pentru ca pe de o parte să arate că un mădular nu se poate lipsi de alt mădular, iar pe de altă parte să arate că un mădular nu trebuie să se supere că n-are de făcut serviciul altuia. Mădularul care este mai de cinste să nu-l dispreţuiască pe cel în mai puţină cinste, pentru că fiecare este aşezat la locul pe care i l-a rânduit Dumnezeu. Rămâi acolo unde te găseşti, fă-ţi datoria ta şi aşa vei căpăta o frumoasă răsplată. Domnul Isus a spus despre Maria din Betania: „Ea a făcut ce a putut”. Aceasta a fost nota cea mai bună. „Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare cum a voit El” (1 Corinteni 12.18). Este o mare deosebire între trupul Domnului Hristos şi religiile de pe faţa pământului. În religii, oamenii îi pun pe oameni în slujba oamenilor. În evanghelie, Dumnezeu pune pe fiecare în trupul Domnului, în locul cel mai potrivit pentru el. Să nu caute deci schimbare, să nu caute să părăsească locul pe care i l-a rânduit Dumnezeu. Fiecare să se roage lui Dumnezeu să-i arate care este rostul lui şi locul lui în trupul Domnului. Dumnezeu a dat fiecăruia cum a voit El. Nu trebuie să doreşti să fii ce este altul, ci să fii ceea ce Dumnezeu te-a rânduit să fii. Dacă rămâi la locul unde te-a rânduit Dumnezeu, El te va binecuvânta. Cum treci peste ceea ce-ţi este dat, aduci perturbare în Trupul lui Hristos.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel