Există un proverb ce a dăinuit peste timp, care se potriveşte şi în multe din situaţiile din ziua de azi, şi anume: “Omul sfinţeşte locul”. Proverbul exprimă un mare adevăr, căci, prin munca sa, omul obţine tot ce îşi doreşte, atât pentru el, cât şi pentru semenii săi. Dar există o întrebare care nu îmi dă pace: “Oare, ştiu oamenii să păstreze curat mediul în care trăiesc, fără să-l distrugă prin activităţi necontrolate?” Se pare că nu toţi indivizii vor să respecte natura, din moment ce permit, prin atitudinea lor ignorantă, degradarea ei printr-o poluare masivă, diversificată. Deşi, de câţiva ani, edilul comunei Poienarii de Muscel a semnat un contract cu o firmă de salubritate pentru a veni, în fiecare lună, să colecteze gunoaiele, aceştia sunt nevoiţi să “culeagă” zdrenţele lăsate pe gardurile de plasă ale spaţiului amenajat.
Sătenii se încăpăţânează când vine vorba să păstreze curăţenia, astfel întâlneşti la tot pasul exemple de încălcare a normelor de protecţie a mediului. Aici, oamenii au uitat cu desăvârşire să respecte natura. E clar că la ţară nu mai descoperi acea linişte profundă cu parfum de iarbă proaspătă şi alte flori ale câmpului, primăvara, sau aerul curat de iarnă, deoarece nu mai ai loc de gunoaie. Însă cea mai importantă problemă este cea a poluării apelor, dar şi a solului, deoarece se aruncă materiale care nu se descompun, aici vorbim de peturi şi tot ceea ce e din plastic. Edilul organizează grupurile de rromi beneficiari de ajutor social pentru a aduna gunoaiele de pe izlazurile şi uliţele comunei, însă, odată cu venirea frigului, s-a zis şi cu această activitate şi, în scurt timp, au apărut maldărele. Oamenilor le este greu să înţeleagă că, prin astfel de gesturi, nu numai că poluează mediul înconjurător, afectează şi imaginea localităţii. Ne referim la peisajele frumoase pe care riscăm să le pierdem din cauza inconştienţei omului. Însă, astfel de probleme nu sunt întâlnite numai în mediul rural, spre dezamăgirea iubitorilor de natură, dar şi a iubitorilor de imagini frumoase, problema este şi mai gravă în mediul urban. La tot pasul vezi hârtii aruncate pe jos, în unele cazuri le zăreşti chiar lângă coşul de gunoi, deoarece comoditatea şi măreţia unora îi fac să se simtă înjosiţi dacă se apleacă să strângă ceea ce tocmai au aruncat.
Mă gândesc că, dacă s-ar acorda mai multă importanţă acestei mari probleme, altfel ar sta lucrurile. O concluzie ar putea fi faptul că, dacă s-ar da amenzi usturătoare în loc de avertizări neluate în considerare, probabil că situaţia s-ar mai ameliora. Însă, încă o dată iese la iveală nepăsarea atât a autorităţilor, cât şi a oamenilor de rând în ceea ce priveşte acest aspect.