Vom cunoaşte deplin. Nu avem putere lăuntrică deplină pentru a vedea lucrurile dumnezeieşti şi veşnice, care sunt foarte adânci. Datorită harului lui Dumnezeu, noi vedem cât vedem, deci cunoaştem. Îl vedem pe Domnul Isus cât Îl vedem şi atât ne este de ajuns ca să fim mântuiţi. Dar cât vedem şi cunoaştem acum nu este cât vom vedea şi vom cunoaşte în viitor. Aceasta nu înseamnă însă că ceea ce vedem şi cunoaştem acum ar fi greşit; nu, ci numai că nu vedem aşa de luminos cum vom vedea în viitor. Apostolul Pavel fusese răpit până în al treilea cer. Ce a văzut şi ce a auzit el acolo nu putea să spună. De ce? Pentru că n-ar fi fost posibil să le pătrundem (2 Corinteni 12.4). Nu ştim cum va fi, ne bucurăm însă în nădejdea slavei. În starea noastră de acum, niciunul dintre noi nu poate vedea slava lui Dumnezeu aşa cum va fi; suntem însă mulţumiţi cu ce ne-a dat Dumnezeu până acum. „Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, cum am fost cunoscut şi eu pe deplin” (1 Corinteni 13.12). Dumnezeu ne cunoaşte pe deplin. El l-a cunoscut pe apostolul Pavel şi l-a pus deoparte înainte de a se naşte, apoi l-a chemat ca să meargă să vestească evanghelia la neamuri. „Când a găsit cu cale să-L descopere în mine pe Fiul Său” (Galateni 1.16), atunci am început şi eu să-L cunosc. Totuşi El m-a cunoscut pe deplin. Domnul cunoaşte pe deplin pe fiecare dintre noi. Trecutul şi prezentul şi viitorul şi veşnicia, totul este cunoscut înaintea Lui. Numai că omul nu ţine seama de acest adevăr simplu şi crede că unele lucruri care nu sunt plăcute înaintea ochilor lui Dumnezeu ar putea rămâne ascunse. Noi însă suntem fericiţi că am dat peste mijlocul care ne curăţeşte de orice păcat, pentru că Dumnezeu ni l-a descoperit: sângele Domnului Hristos.
Plini de cunoaşterea voii lui Dumnezeu. „Nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui” (Coloseni 1.9). La început, credinciosul a cunoscut că Dumnezeu voieşte să-L mântuiască, dar trebuie să înainteze în cunoaşterea voii Lui. Pentru aceasta îi stă la îndemână Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul nu este singurul mijloc de cunoaştere a voii Lui. Cine nu ştie carte este condamnat să nu cunoască voia lui Dumnezeu? Printre cei dintâi creştini, puţini ştiau carte, dar stăruiau în învăţătura apostolilor ascultată în adunare şi stăruiau în rugăciune; însă mijlocul de căpetenie era că ei Îl cunoşteau tot mai bine pe Domnul Isus. Când te-ai întors la Dumnezeu ai cunoscut ceva; dar, după douăzeci sau treizeci de ani de viaţă cu Domnul Isus, Îl cunoşti cu mult mai bine. Se întâmplă întocmai ca în căsătorie: legătura cu El te face să-L cunoşti. În rugăciunea lui Pavel pentru coloseni, „să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui”, pare a fi şi un alt gând. În Colose veniseră unii care strecuraseră unele rânduieli care pe nesimţite îi abăteau de la Domnul Isus; şi atunci Pavel pare a le spune că nu de rânduieli au nevoie, ci de cunoaşterea Domnului Isus. Aveau nevoie să fie umpluţi de voia Lui, „în orice fel de înţelepciune şi de pricepere”. Înţelepciunea este puterea de discernământ, capacitatea de a judeca lucrurile; iar priceperea este puterea de a aplica în viaţă ceea ce cunoşti. Voia lui Dumnezeu trebuie s-o înţelegi şi s-o aplici.
Cunoaşterea voii lui Dumnezeu. Vrei să cunoşti voia lui Dumnezeu? Caută să-L cunoşti pe Domnul Isus. Nu este vorba să cunoşti unele cuvinte din Biblie sau adevăruri zise creştine, ci să-L cunoşti pe Domnul Isus şi, prin El, să-L cunoşti pe Dumnezeu ca Tată. Aceasta este viaţa veşnică (Ioan 17.3). Dumnezeu ne-a dat pe Duhul Sfânt ca să locuiască în noi ca într-un templu şi ne-a dat şi Cuvântul Lui, Scriptura Sfântă. Domnul Isus spune: „Cercetaţi Scripturile, căci ele vorbesc despre Mine”. Scriptura ne stă la îndemână ca să cunoaştem voia lui Dumnezeu.
Filosofia oamenilor – în permanentă schimbare. Filosofia lumii se schimbă precum moda, care mereu este alta. Un timp este la modă un fel de înţelepciune, un curent; un alt timp, o altă înţelepciune, alt curent. Istoria arată lămurit că nimic nu este stabil pe pământ. Oameni cu vază, care au strălucit altădată, s-au dus toţi. Câţi n-au fost socotiţi fruntaşi de cei de pe vremea lor, dar s-au dus, ca tot ce este pământesc! Ce s-a ales din lucrarea lor, urmaşii pot să judece, dar în parte; Dumnezeu judecă în întregime şi cu dreptate.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel