La 1 Petru 2.9 se spune despre cei credincioşi că alcătuiesc „o preoţie împărătească”. Toţi copiii lui Dumnezeu sunt preoţi, fără deosebire, bărbaţi sau femei. Toţi răscumpăraţii Domnului sunt preoţi pentru Dumnezeu (Apocalipsa 1.6), dar nu în înţelesul care se găseşte în creştinătate, ci în înţelesul că ei poartă pe inimă necazurile morale şi vina celorlalţi şi că le aduc înaintea lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, preotul aducea jertfe lui Dumnezeu, după lege. În Noul Testament, răscumpăraţii Domnului aduc ca jertfe lui Dumnezeu mulţumiri şi se roagă lui Dumnezeu pentru oameni. Ei au pe suflet necazurile vecinilor, ale cunoscuţilor şi ale tuturor acelora cu care Dumnezeu îi pune în legătură. Dacă au stat de vorbă cu o persoană, la sfârşitul zilei o aduc înaintea Domnului în rugăciune. Preotul are pe inimă alte suflete, pe care mereu le aduce înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Foarte mulţi sunt porniţi să-i critice pe alţii; este însă cu mult mai bine să ne rugăm pentru ei. Puţini înţeleg şi fac lucrul acesta: să se roage. Decât să vorbească de rău, ei mai degrabă se roagă; ei sunt oameni ai rugăciunii. Prin astfel de oameni se menţine unitatea adunărilor, se împiedică neînţelegerile şi dezbinările şi Duhul lui Dumnezeu poate să lucreze. „A făcut din noi o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalipsa 1.6). Noi nu suntem dintre cei care cred că unii sunt duhovniceşti şi alţii fireşti, că unii sunt cler, iar alţii, popor de rând. Noi suntem pentru o preoţie generală. Fiecare copil al lui Dumnezeu este preot pentru Dumnezeu, Tatăl său; fiecare trebuie să aducă jertfe lui Dumnezeu. În Vechiul Testament se aduceau multe jertfe. „Adu Domnului ca jertfe mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt” (Psalmul 50.14). Ca şi în Vechiul Testament, jertfele aduse lui Dumnezeu trebuie să fie fără cusur. De aceea şi mulţumirile şi laudele noastre trebuie să fie fără cusur. De altfel, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi din partea voastră o închinare înţeleaptă” (Romani 12.1). Cum să-mi aduc trupul meu ca jertfă? Predă-te în totul lui Dumnezeu, ca să fii curat şi fără prihană înaintea Lui! Dacă te abaţi de la cinstea căsătoriei, mai este curat trupul tău? Te-ai întinat poate pentru totdeauna. Trebuie să ne ţinem în curăţie trupurile, sufletele, duhurile, ca să-I putem sluji Dumnezeului viu şi adevărat. Altfel, întinaţi, nu-I putem sluji lui Dumnezeu. Caută să-I slujeşti în totul lui Dumnezeu încă de pe acum; să nu amâni predarea ta întreagă pentru mai târziu. Cine ştie? Poate vor veni peste tine zile neplăcute: bătrâneţea cu slăbiciunile ei, poate o paralizie sau altă boală grea. Atunci ai vrea să-I slujeşti lui Dumnezeu, dar nu mai poţi. Nişte cărbuni scoşi din foc, care au ajuns mai mult cenuşă: asta să-I dai tu lui Dumnezeu? Dacă nu-I slujeşti lui Dumnezeu cu toată inima ta încă de pe acum, când L-ai cunoscut, să nu te amăgeşti. Într-adevăr, slujirea lui Dumnezeu cere întreaga ta viaţă, cere o predare deplină în mâna Domnului. Să-I slujim cu ce avem mai bun, cu cei mai buni ani ai vieţii noastre! Preoţii lui Dumnezeu aduc jertfe şi mulţumiri. În Vechiul Testament, jertfele acestea înfăţişau rugăciunile care se înălţau spre cer. De aceea, în Apocalipsa 5 este vorba de nişte potire cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Noi putem înălţa rugăciuni către Dumnezeu şi chiar trebuie să facem lucrul acesta. Mă gândesc, ce privelişte plăcută este pentru Dumnezeu: ici-colo, unul şi altul, îngenuncheaţi, îşi varsă inimile înaintea Lui, Îi spun durerile şi greutăţile lor şi-I mulţumesc! Şi, când te gândeşti, avem privilegiul să-i înconjurăm cu rugăciunile noastre pe toţi oamenii de pe pământ, pe credincioşi şi pe necredincioşi, pe cei mai de aproape şi pe cei mai de departe. Dacă facem lucrul acesta, atunci chivotul lui Dumnezeu este în casa noastră. Într-o vreme, chivotul legii a fost mutat în casa lui Obed-Edom. De când chivotul a intrat în casa acestui om, de atunci mari binecuvântări a vărsat Domnul peste casa aceea. Ce binecuvântări sunt de altfel în toate casele de unde se ridică fumul de tămâie, adică rugăciunile sfinţilor! Da, în fiecare casă de credincios este ridicat un altar şi pe altarul acesta stă Domnul Isus, care duce rugăciunile noastre înaintea Tatălui din cer. Un credincios avea copii necredincioşi. Multă supărare îi făceau. Într-o zi, credinciosul a murit. Unul dintre copiii săi spunea după aceea: „Rugăciunile tatălui meu mă înconjoară din toate părţile ca nişte munţi”. Aşa să-i înconjurăm şi noi pe ai noştri, din toate părţile, cu rugăciunile noastre. În capitolul 3 din cartea prorocului Zaharia se vorbeşte despre un mare preot, Iosua, care avea nişte haine foarte murdare. Domnul porunceşte să fie dezbrăcat de hainele lui şi să fie îmbrăcat cu alte haine. Abia de atunci înainte vorbeşte de venirea Domnului Hristos în cartea prorocului Zaharia şi abia de atunci înainte lucrurile se petrec cu totul altfel, căci Domnul Isus intră în lucrare în sânul poporului evreu. Dar şi pentru noi este acest cuvânt. Să umblăm neîntinaţi de lume, să ne ferim de amestecul cu ea, de apucăturile ei, de obiceiurile ei, ca să rămânem curaţi şi fără prihană înaintea lui Dumnezeu. Numai aşa vom putea să ridicăm mâini curate înaintea lui Dumnezeu, numai aşa vom putea să înălţăm rugăciuni sfinte înaintea scaunului de har al lui Dumnezeu, ca să căpătăm îndurare la vremea potrivită. Aceasta să fie experienţa fiecăruia dintre noi. Este o bucurie pentru noi să ne gândim că patru sute de case îşi ridică în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, dacă nu şi peste zi, fumul de tămâie curat înaintea lui Dumnezeu. Atâta vreme este curată rugăciunea noastră, câtă vreme noi înşine suntem păziţi curaţi şi fără pată înaintea lui Dumnezeu. Atunci rugăciunea ieşită dintr-o inimă curăţită şi păstrată în sfinţenie de Cel Preaînalt este primită înaintea Lui. Şi El Îşi va mări lucrarea Lui în noi şi prin noi, iar rugăciunile noastre vor dobândi o întindere tot mai mare.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel