În luna decembrie, UE va da acceptul pentru „îngropăciunea” proiectului „mort”, lăsat în afara gropii, din aprilie, de când a încetat contractul cu firma din Alba Iulia, care a distrus, sub ochii suspect de îngăduitori ai autorităţilor, parcurile Câmpulungului. Un ritual la un preţ exorbitant, pe care îl va plăti comunitatea locală, în loc să-l suporte „cioclii” municipiului, veşnic cu mâna pe sus la visele absurde ale „groparului-şef”, absent din peisaj în clipa deznodământului tragic. În două luni, obsesia lui Călin Andrei poate fi declarată oficial cel mai mare rateu din istoria localităţii comis de unul dintre conducătorii perindaţi de-a lungul celor opt secole. Ceea ce face ca proiectul născut dintr-o încăpăţânare stupidă a primarului posesor de trei mandate, din prima clipă în care s-a aşezat pe „tron”, să fie considerat o catastrofă, ale cărei consecinţe vor zdruncina Câmpulungul, este momentul producerii ei. „Târgul” aflat într-o stare de înapoiere totală era deja în situaţia în care îşi lingea rănile, din pricina incapacităţii aleşilor de a pune în practică programe de dezvoltare, aplicate cu succes de alţii, când a primit lovitura în moalele capului: eşecul proiectului „Kretzulescu”, uşor de anticipat din ziua întâi, care, oricum, n-ar fi propulsat municipiul în rândul zonelor turistice ale ţării, a retezat orice şansă de revenire la o normalitate pierdută acum un sfert de veac.
Faptul că, de la un mandat la altul, avem un Consiliu Local mai slab decât precedentul, format din oameni nepregătiţi, se reflectă în urmări, cum sunt cele ale acestei investiţii dezastruoase. Le vom plăti noi, nu indivizii care au fluturat, fără cap, nişte mâini supuse ordinelor superiorului stăpânit de o idee fixă, cu repercusiuni exorbitante, financiar vorbind.
Ce voia Andrei să facă prin proiectul Kretzulescu – făţuirea parcurilor, îmbunătăţirea imaginii bulevardului, a Pieţei Primăriei – orice primar, în afară de el, ar fi făcut din bun simţ. În niciun caz, să prezinţi drept „regenerare urbană” nişte lucrări edilitar-gospodăreşti, până la urmă, care pe agenda unui primar harnic ar fi figurat ca nişte munci obişnuite, judecând după „complexitatea” proiectului, care n-a cuprins şi nici nu urma să cuprindă vreo investiţie de tăiat respiraţia contribuabilului, prin spectaculozitatea ei. Cu excepţia preţului halucinant al unui stâlp de iluminat, bun de menţionat într-un manual de „Cum se prăduiesc banii publici”. 180 de milioane de lei vechi, pentru fiecare măciulie, care n-are nicio legătură cu cochetăria şi romantismul unui Câmpulung cum nu va mai fi vreodată.
Reluăm subiectul nefericit, care va însemna – veţi vedea şi veţi simţi, chiar dacă acum nemulţumirea gravitează în jurul privării de folosirea normală a celor două spaţii verzi – lucrări şi mai puţine decât cele care se întreprind momentan. Asta pentru că va trebui să dăm înapoi cele peste 75 de miliarde de lei vechi returnate de finanţatorul european pentru schimbările aproape insesizabile, fără a lua în discuţie pădurea de becuri de iluminat care nu fac deloc lumină, defrişarea criminală şi urâţenia de gard spoit bătrâneşte, fărâmiţat şi îngălbenit. În decembrie 2015, se încheie contractul de finanţare cu Uniunea Europeană. Ceea ce prezintă Liviu Ţâroiu cu titlu de noutăţi în cazul „Kretzulescu” sunt, de fapt, vechituri pe care le repetă din vară, în lipsa unei viziuni.
Taxele şi impozitele intră, în 2016, în parcurile care trebuiau să fie gata în vara lui 2013!
În aşteptarea verdictului de ieri, viceprimarul-primar (funcţie şi atribuţii deţinute încă la data conferinţei de presă de joi, 22 octombrie 2015), le prezenta câmpulungenilor ce are de gând cu parcurile, bulevardul şi Piaţa Primăriei, străzile Negru Vodă (din capătul bulevardului, până la Policlinică) şi Nae Leonard. Strategia, pe care am mai auzit-o şi cu alte ocazii, aceea de a desprinde cele cinci obiective ale proiectului mare în lucrări separate, trebuia aplicată de la început. Dacă, din cinci constructori care câştigau licitaţiile, unul era “ţepar”, atunci, un singur obiectiv era compromis, nu toate cinci, ca în prezent. Ţâroiu zice c-o aplică, el sau cel care vine după el, după închiderea unei glume proaste făcute pe seama portofelului câmpulungenilor.
Ca să înţelegeţi planul de bătaie al lui Ţâroiu şi al echipei de sfătuitori moşteniţi de la Călin Andrei, facem precizarea că parcurile, care vor fi separate de celelalte trei zone de lucru: bulevardul, zona înconjurătoare a Primăriei şi legătura centrului cu fostul Parc „Olga Bancic” (strada Nae Leonard), vor consuma pe mai departe fonduri din bugetul local, deoarece nu pot fi lăsate cum sunt. Ţâroiu zicea aşa, săptămâna trecută, cu referire la obiectivele începute şi lăsate baltă de Grup Corint: proiectele tehnice readaptate restului rămas de executat în parcuri vor fi supuse aprobării Consiliului Local (care înainte trebuie să încuviinţeze realizarea unor studii individuale), care va aloca bani din rezervele Câmpulungului. Municipiul nu se mai poate duce la UE să ceară alte fonduri pentru ele, de vreme ce au fost o dată introduse într-un program de finanţare, iar beneficiarul şi-a bătut joc de acest ajutor, permiţându-i constructorului încremenit la două-trei luni de la startul lucrării, în Ziua Păcălelilor, să „bolească” până la încheierea contractului. Deci, ce mai este de făcut în parcuri – şi mai este destul – vom plăti tot noi, deşi normal era să plătească, de la început, până la sfârşit, cei 19 consilieri municipali, împreună cu fostul primar.
După Ţâroiu, ar fi afectat de continuarea intervenţiilor în Grădina Publică şi în Kretzulescu şi bugetul anului 2016, aşa că, dragi câmpulungeni, lingeţi-vă pe botic de îndeplinirea unor dorinţe cu vechime de ordinul deceniilor: trotuare decente, mai multe parcări, o curăţenie mai cu simţul răspunderii şi câte altele. Taxele şi impozitele intră, anul viitor, în parcurile care ar fi trebuit să fie gata în vara anului 2013! „Clădirea băilor ne interesează s-o putem s-o acoperim, ca să nu se degradeze peste iarnă.”, spunea viceprimarul, în luna august, rămas cu intenţia la stadiul de vorbe, probabil, după o consultare a meteorologilor, care l-au informat că va ninge abia după aprobarea bugetului pe 2016. Mai departe, obiectivele de care ardelenii nu s-au atins, Cel de Sus dându-i „stăpânului” proiectului mintea cea de pe urmă să nu le pună pe tavă tot Câmpulungul, vor fi incluse într-un proiect de finanţare cu fonduri europene în exerciţiul 2014-2020, care va fi, de fapt, 2016-2022.
Altfel spus, pentru trei dintre cele cinci zone care ar fi trebuit inaugurate în decembrie 2015 se încearcă convingerea Uniunii Europene să ne mai dea o şansă. Şi alţi bani, fiindcă primii au fost făcuţi praf şi pulbere pe o grămadă de lămpi, scumpe-n draci şi inutile, de vreme ce nu „sparg” bezna, pe borduri de granit care mărginesc alei ordinare cu asfalt – s-au închinat toţi arhitecţii când au văzut ce a debitat mintea unor colegi de breaslă! – şi pe nişte spoieli făcute în dorul lelii, cu ochii după leliţele muscelene, la halul nesimţit în care s-a mimat munca. În concluzie, Ţâroiu sau cine o veni după el, David, cel mai probabil, până în iunie 2016, şi cine o veni după David, din iunie 2016, până în iunie 2020, insistă să continue iluzia lui Călin Andrei.
Pe 2 noiembrie e gata proiectul pentru continuarea dezastrului “Kretzulescu”: tronsonul cuprins între capătul bulevardului şi “Dinicu”
Altă clauză a “testamentului” dureros al lui Călin Andrei, care i-a abandonat pe câmpulungeni din prima zi în care s-a văzut primar, în favoarea satisfacerii unei aroganţe personale, a fost preluată de succesori: continuarea investiţiei de reabilitare a centrului istoric (înţepenită dramatic, pe cheltuiala noastră, la sub 25%)! Aleşii n-au gătat nici măcar un sfert din singurul proiect de infrastructură urbană cu finanţare europeană accesat de Câmpulung – spre deosebire de Piteşti şi Mioveni, fabrici de cheltuit banii europenilor – că se gândesc să extindă beleaua la zona cuprinsă între bulevard şi Colegiul „Dinicu Golescu”. În teorie, sună bine, dar practica ne-a demonstrat că suntem născuţi într-o zodie ghinionistă, şi nu neapărat din cauza lui „Kretzulescu”. Comunitatea este condamnată, din cauză că n-a „produs” nişte aleşi deschişi la minte, citiţi, responsabili, harnici, prevăzători, care să conducă Câmpulungul ca pe propria afacere. Dacă am fi avut 50 de proiecte reuşite, poate că plătitorul la buget ar fi manifestat indulgenţă că s-a ratat unul. Dar când la noi nu s-a făcut nimic, nimic, nimic, în timp ce alţii s-au împopoţonat cu fondurile UE?!
Anunţăm, aşadar, că, pe lângă pregătirile de „veşnică pomenire” pentru “Kretzulescu”, pe 2 noiembrie, cârmaciul corabiei scufundate aşteaptă să primească pe birou „celălalt proiect” de reabilitare urbană: tronsonul din capătul bulevardului, până la „Dinicu”.
Ardelenii nu ne dau parcurile până nu li se achită garanţia şi o diferenţă la piatră
Municipalitatea se judecă cu firma Grup Corint şi cu „clona” Corint Restaurare, aceeaşi Mărie neserioasă, cu pălăria schimbată după client. Pe 25 iunie 2015, autorităţile locale chemau în judecată pe partenerul Grup Corint, metamorfozat în Corint Restaurare (ca să-i fenteze pe creditori), şi pe asociatul acestuia, Harbău SRL, împreună cu care a câştigat contractul. Deocamdată, Primăria s-a îndreptat împotriva constructorului/constructorilor pentru a obţine amplasamentul predat în primăvara lui 2013. Parcurile, mai precis. Până când Corint nu va fi obligată de magistraţi să semneze procesul-verbal de predare a celor două spaţii închise timp de doi ani – înţelegerea amiabilă n-a fost posibilă, din motiv de încetare „brutală” a contractului de lucrări, care putea fi „lălăit” până în decembrie – nimeni nu se poate apropia cu o mistrie de şantierul abandonat.
Deci, cele două părţi tranşează în instanţă diferendul privind predarea-primirea parcurilor. Va mai curge apă pe Râul Târgului până când Primăria îi va deschide proces firmei „ţepare” pentru pierderea banilor de la UE. Şi chiar de va câştiga, „praful de pe tobă” va fi tot ce va obţine de la constructorul posibil lichidat până atunci. Pe 17 septembrie 2015, Judecătoria Câmpulung şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Argeş. Dosarul s-a mutat la Piteşti, primul termen al judecăţii fiind fixat pentru 20 noiembrie 2015. „Mari” şanse să ne luăm înapoi parcurile de la ardeleni până la sfârşitul lui 2015! Liviu Ţâroiu este încrezător că „predarea-primirea, oricum, se vor face. Sper că instanţa n-o să le dea lor câştig de cauză, pentru că n-are niciun motiv. Lucrările executate de ei au fost plătite, între noi şi ei există un singur litigiu privind o cheltuială pe care ar trebui s-o primească ei, diferenţa de la 80% la 100% la piatră. Noi am plătit piatra care a fost achiziţionată numai 80%, pentru că, prin legislaţie şi prin fondurile europene, nu se poate plăti până când nu se pune în practică ceea ce a cumpărat ca materie primă. Poate că ar fi trebuit să facem acest efort şi semnam hârtiile, numai că ei, de când şi-au schimbat denumirea din Grup Corint în Corint Restaurare, nu au adus la noi documentele de asociere cu Harbău, celălalt asociat, ceea ce nu ne permite să facem plăţi pe Corint Restaurare. Şi ei n-au mai emis facturi pe Grup Corint, fiindcă nu mai aveau cum. Suma este în jur de un miliard, ar fi fost posibil s-o plătim, apoi să acţionăm în judecată, s-o recuperăm. Piatra există fizic, e stocată în Parcul “Kretzulescu”, avem inventarul ei.”, declara viceprimarul.
În afară de această sumă de bani, ardelenii cereau şi returnarea garanţiei, care, conform legii, n-are cum să le fie înapoiată. Pentru Câmpulung, suma este un nimic în comparaţie cu prejudiciul. Potrivit contractului, garanţia de bună execuţie, de 10% din valoarea contractului fără TVA, se va constitui prin reţineri succesive (la fiecare ordin de plată). La 60 de miliarde de lei vechi achitate deja de Primărie, Grup Corint trebuia să depună 6 miliarde.