Cu toate că ar fi preferat ca „rufele să fie spălate în familie”, arhitectul Mircea Mitoi a fost obligat de prezenţa vecinului Cătălin Pâslaru la şedinţa Consiliului Local, de la sfârşitul lunii septembrie, să expună public, din punctul său de vedere, cum stau lucrurile în „bătătura” imobilului comun, situat în zona fostei Maternităţi. Ambele părţi doresc “jumătatea” de curte a Primăriei. Din acest motiv, se acuză una pe cealaltă că ar avea pe cineva în spate. Primăria fiind “spatele” amândurora. Omul de afaceri Cătălin Pâslaru susţine că soţii Mitoi sunt avantajaţi de relaţia lor cu Primăria, stabilită din vremea în care erau angajaţi ai acestei instituţii. Iar familia Mitoi reclamă o legătură de afaceri cu Primăria a lui Cătălin Pâslaru, a cărui firmă, Cătălina SRL, a livrat Poliţiei Comunitare mai multe piese de vestimentaţie: ecusoane de mânecă, pantofi şi scurte de vânt. În războiul pentru curte, aceştia folosesc, unii împotriva celorlalţi, ca arme, un garaj transformat de soţii Pâslaru în locuinţă şi o terasă deschisă construită de soţii Mitoi, cu vedere către grădina celorlalţi. Terasa, susţine proprietarul ei, e folosită pe post de uscătorie şi, în cea mai pare parte a timpului, acolo stă la aer, vara, mama sa. Miza disputei rămâne pământul Primăriei, închiriat şi folosit de familia Mitoi, pe care îl doreşte şi familia Pâslaru, ca să le asigure potenţialilor cumpărători ai proprietăţii lor – parterul casei – acces la beci. În situaţia în care Primăria va decide să-i dea partea ei de curte familiei Pâslaru, arhitectul se teme că există riscul să i se blocheze cu maşina ieşirea, lucru care l-ar afecta teribil, pentru că mama sa, în vârstă de 83 de ani, mai are nevoie de medic.
Arhitectul este proprietar pe jumătate din curte şi are închiriată, din ’82, partea Primăriei
Curtea vilei din strada Maior Giurescu, nr.19, care se limitează la o fâşie de teren derulată pe lungimea casei, are doi proprietari. Primăria Câmpulung deţine 54,16 mp (51 mp, cum reiese din cadastru). Lângă această suprafaţă situată lângă construcţie se află cea stăpânită, în calitate de proprietar, de Mircea Mitoi. În urmă cu 50 de ani, familia sa a cumpărat de la vechii proprietari, fraţii Muller, parcela de 44 mp, împreună cu etajul imobilului. Acesta este regimul juridic al terenului curţii, împărţit între municipalitate şi arhitect, care îşi susţine dreptul de proprietate cu un act de vânzare-cumpărare din 11 februarie 1966 şi certificatul de moştenitor din 27 octombrie 1989. Lotul deţinut de cei doi proprietari, îngust de 4,20 m şi amplasat în laterala construcţiei, este singura cale de acces din stradă la garajul arhitectului, susţine acesta.
Mircea Mitoi este cel care foloseşte în prezent toată curtea. Şi o foloseşte din anul 1982, când a dobândit “jumătatea” Primăriei printr-un contract încheiat cu Regia Autonomă Edilul. Ulterior, închirierea a continuat cu Primăria Câmpulung, care a preluat imobilele administrate de Edilul. Contractul semnat pentru cei 54,16 mp, precizează arhitectul, este valabil până la 1 ianuarie 2016. Din martie şi până în prezent, el încearcă să convingă autorităţile locale să-i concesioneze bucata de curte pe care o are în chirie. Reamintim că, în 2003, Consiliul Local a fost de acord să i-o vândă, stabilindu-i un preţ, care i s-a părut mare solicitantului: 55.737.691 lei vechi (în urmă cu 12 ani). „De obicei, preţul care se stabileşte este mult mai mic decât preţul unui mp de locuinţă.”, a afirmat arhitectul Mitoi, care a justificat de ce a considerat că vânzătoarea cere mult pe teren. Prin aceeaşi hotărâre din 26 iunie 2003, prin care lui i s-a dat posibilitatea să cumpere “jumătatea” de curte a Primăriei, chiriaşului Cătălin Pâslaru – deţinător al parterului casei – i s-a aprobat de către Consiliul Local să cumpere partea sa de imobil. Acestuia din urmă i s-a fixat un preţ pentru cei 95 mp, cât măsoară parterul, de 124.557.155 lei vechi. Pe metrul pătrat, suma însemna 1.311.128 lei vechi. Or metrul pătrat al terenului de lângă casă, pe care îl putea cumpăra vecinul Mitoi, valora 1.029.130 lei vechi. „Legislaţia în asemenea situaţii prevede posibilitatea stabilirii unui preţ echivalent preţului de circulaţie, care, la acea dată, era oricum inferior celui calculat, preţ refuzat a fi avut în vedere de comisie. Chiar şi în prezent, preţul zonei este de 20-24 euro/mp.”, specifică arhitectul într-un document înaintat redacţiei noastre.
Garajul-locuinţă al familiei Pâslaru şi terasa arhitectului Mitoi, “armele” cu care luptă părţile
Strădaniile sale de a obţine concesiunea asupra celor 54,16 mp ai Primăriei sunt dublate de un demers similar întreprins de cel cu care împarte casa. În luna martie a acestui an, Mircea Mitoi a aflat că vecinul Cătălin Pâslaru, proprietar al apartamentului de la parter – pe care încearcă să-l vândă – cere acelaşi lucru: fie concesiunea, fie punerea în posesie asupra fâşiei deţinute în chirie, de 33 de ani, de arhitect. Acesta din urmă insistă că locatarul are acces şi la locuinţă, direct din stradă, şi la garajul din spate, care arată ca o locuinţă în bună regulă. Mai precis, în cealaltă laterală a casei există o alee al cărei proprietar este Cătălin Pâslaru. Curtea care mărgineşte, după cum am precizat, cealaltă laterală a imobilului este folosită zilnic de Mircea Mitoi, reprezentând, practic, servitutea de trecere la garajul pe care l-a construit în 1987. „Eu, pe aleea de acces la garaj, am făcut o parcare pentru autoturismul propriu, din fondurile personale”, parcare care va fi desfiinţată în situaţia în care Consiliul Local decide să-i dea “jumătarea” Primăriei lui Cătălin Pâslaru.
La solicitarea arhitectului Mitoi, căruia îi respectăm dreptul de a-şi prezenta varianta, am mers la reşedinţa din strada Maior Giurescu. Acesta ne-a arătat intrarea principală şi intrarea secundară ale vecinului Pâslaru, precum şi accesul carosabil către aşa-zisul garaj, care n-are nimic din aspectul unui spaţiu destinat garării autoturismelor. La fel, scara care s-a cumpărat odată cu casa şi care duce la etaj şi, mai departe, la podul aparţinând arhitectului, fiind cumpărat de la proprietar, în 1966.
În prezent, terenul în discuţie, curtea intens disputată de vreo doi ani, este ocupat cu materiale de construcţie depozitate de arhitect, pentru acoperiş. Carmen Pâslaru, soţia lui Cătălin Pâslaru, pe care am găsit-o acasă în ziua reportajului, a intrat în dialog, insistând vehement să nu i se fotografieze garajul transformat în locuinţă. Dosarul pe care arhitectul l-a pregătit pentru Consiliul Local şi Evenimentul Muscelean conţine poze cu garajul în care nu-ţi dai seama cum poate intra un autoturism, uşile fiind zidite. În schimb, Carmen Pâslaru a cerut să-i fotografiem terasa arhitectului, cu vedere către proprietatea sa. Este făcută cu autorizaţie, a adăugat acesta. „Este terasă deschisă – a intervenit aceasta – lucru care nu ştiu dacă este corect. Pe toate trei părţile dă la mine în grădină.” „E făcută de 20 de ani.”, s-a apărat celălalt. În plus, niciodată n-a venit nimeni să-l ia la întrebări, ca urmare a unei eventuale reclamaţii a celor nemulţumiţi de terasa pe care arhitectul a „camuflat-o” cumva, construindu-i o împrejmuire „dantelată”, ca să împiedice vederea către grădina vecinilor.
Relaţia s-a stricat când soţii Pâslaru s-au hotărât să vândă parterul cumpărat de la Primărie
Soţia lui Cătălin Pâslaru a afirmat că cele două familii au convieţuit în înţelegere timp de 20 de ani. Liniştea s-a destrămat în momentul în care soţii Pâslaru au pus în vânzare partea lor din imobil. „Când am vrut să facem cadastrul… i-am spus aşa: „Mircea, noi vrem să vindem. Vrei să cumperi?” „Nu.” „Noi te-am întrebat, pentru că tu eşti mai în măsură decât altul să iei aici. Nu este corect aşa? Noi, oricum, vindem.”, ne-a prezentat Carmen Pâslaru versiunea sa. De partea cealaltă, arhitectul Mitoi a recunoscut că nu este interesat să dea peste 30.000 de euro pe apartamentul de la parter, pentru că, spune el, are spaţiu suficient.
Întrebată dacă au venit persoane interesate de imobilul scos la vânzare, Carmen Pâslaru a dat un răspuns afirmativ. Totuşi, de ce n-au cumpărat? „Nu au pe unde să intre. Pe unde intră ca să ajungă la beci (n.r. beciurile având intrare pe terenul în „litigiu”)?” În replică, arhitectul a susţinut că, până s-a stricat relaţia, le-a permis vecinilor să treacă prin curtea sa ca să ajungă la beci. „Pe aici, de când trăiau socrii, s-a intrat. Noi nu am zis nimic. Noi ne-am dus la serviciu, plecam dimineaţa, veneam seara. Dânsul a făcut cam ce-a vrut. Dânsul are şi podul. Dânsul îmi trece de 25 de ani pe la uşa mea. Toate au fost bune cât timp noi n-am zis nimic. La o cameră a fost geam, pe care, din cauza dânşilor, l-am închis, la baie a fost geam, dar l-am închis şi pe acela (n.r. cu precizarea că aerisirea a fost trasă prin podul arhitectului). Ai dreptate, dar n-ai parte de ea.”, a continuat Carmen Pâslaru, care, împreună cu soţul, s-a mutat la parterul casei în noiembrie 1994.
La rândul său, şi arhitectul are motive de reproş la adresa celorlalţi. De exemplu, când tund iarba aleii cumpărate de soţii Pâslaru de la un particular (accesul lor către „garaj”), resturile de vegetaţie ajung pe geamul atelierului de arhitectură. Geam care este opac, tocmai la cerinţa „adversarilor”, ca să nu existe vizibilitate către domeniul lor. În orice caz, Mircea Mitoi este hotărât să se prezinte la şedinţa Consiliului Local de la sfârşitul acestei luni, pentru a le explica aleşilor că, şi dacă împart curtea, Cătălin Pâslaru nu va putea vinde, odată cu cei 95 mp din casă, terenul concesionat de Primărie. Şi, totodată, să le ceară să verifice dacă familia Pâslaru a avut sau are în proprietate vreun imobil, care ar fi putut constitui un impediment la cumpărarea apartamentului de la Primărie. Eventual, poate le stârneşte interesul şi construcţia din spate, a cărei destinaţie se vede cu ochiul liber.